Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Eram nenorociți... și nu știam cât de tare ne va lovi acest adevăr. Unde este „normalitatea“ spre care gonim?

Protest anti-mască

Foto: Protest anti-mască/ Inquam Photos/ Octav Ganea

N-am înțeles nimic. Din boală, din pericol, din morțile neanunțate, din tot ce am trăit ca orbeții, în bulele noastre subterane, în galeriile noastre de lux sau de humă, înghesuiți în bezna minților noastre până când din creierii noștri terifiați a ieșit tot ce-i mai putred și mai hâd. Ne-am trezit după 15 luni de rătăcire duhnind a zădărnicie, pe o plajă de plastic, cu un Eclesiast funest râzând dintre valuri de toate neputințele noastre: „Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra.“

Nu putem îndrepta tot ceea ce nu mai putem număra: prieteni, cunoștințe, rude care s-au dus fără să apuce să spună „adio, eu plec, fiți buni unii cu alții!“, nevizitați, neconsolați, surghiuniți în capsule de oxigen, de spaimă și de singurătate, fantome care vor bântui zilele și nopțile noastre sterile cerșind în van un rămas-bun. Saci de haine arse vor polua pentru totdeauna niște memorii îndoliate, în timp ce praful se va așterne peste cutiile cu „botnițe“ albastre uitate de vecini prin dulapuri.

N-am fost în aceeași barcă, cum spuneau luminații influenceri ai zilelor noastre pe la începuturi de pandemie: unii au plutit pe apele tulburi ale panicii generale cu vâslele înfipte în durerile și disperările celor din jur, alții au tras la galere zi și noapte, sclavi ai responsabilității, condamnați să ne salveze de prostia și de insolența noastră ucigătoare.

N-am trecut nici măcar prin aceeași furtună, căci fiecare a pus reflectorul pe cipul și pe chipul care i-a surâs mai tare, răzbunând cu obidă firescul pierdut și libertatea decimată.

N-am vrut eroi care uniți de știință să ne salveze lumea, ci bufoni care să ne dezbine în smintiți și naivi.

Nu ne-am grăbit să credem în conspirația compasiunii, ci ne-am lăsat seduși de conjurația imposturii lăsate libere pe Internet.

N-am înțeles nimic – în galopul nostru nebun spre recucerirea „normalității“, pare că am fost dornici să uităm toate lecțiile pe care le-am fi putut învăța din suferința noastră globală. Și în timp ce continuăm să trăim în melodrama noastră perfect de absurdă, visăm la marea literatură în care tragediile care năpăstuiesc protagoniștii îi forțează să-și recunoască limitele și slăbiciunile, să-și depășească egoismul și orgoliile nesăbuite, transformându-i astfel la finalul poveștii în oameni mai buni și mai înțelepți.

Dacă înainte de pandemie eram fericiți și nu știam, acum știm sigur că suntem mai nenorociți decât ne-am fi imaginat vreodată. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Corina check icon
    Multe cuvinte memorabile și câtă amărăciune... Într-adevăr, dacă a fost o conspirație, „conspirația compasiunii” a fost și mai e. Nu destui am fost dispuși să credem în ea.
    • Like 1


Îți recomandăm

Orașul-fantomă de pe teritoriul Uniunii Europene. „O hartă cu linii și simboluri arbitrare, care hotărăsc cine e duşman şi cine prieten”

Sunt literalmente la doi pași de granița Uniunii Europene, dar atmosfera de pe străzi nu are nimic în comun cu cea dintr-o țară europeană. Din momentul în care am arătat pașaportul la punctul de trecere de pe strada Ledra, care leagă Nicosia locuită de grecii ciprioți de Nicosia turcă, lumea s-a schimbat brusc.

Citește mai mult

Marius Istrate -

România, dar și restul țărilor din Europa Centrală și de Est au o relație complicată cu ambiția. Suntem foarte buni la a fi tehnici, sceptici, adaptabili și rezilienți. Suntem mai puțin confortabili să spunem cu voce tare că vrem să construim companii care definesc categorii, creează bogăție, mențin talentul acasă și schimbă traiectoria economică a regiunii.

Citește mai mult

Maradona in 1984, la Napoli

Orice discuție pasională despre istoria fotbalului ajunge, mai devreme sau mai târziu, în același punct fix: eterna comparație Maradona vs. Messi. Este o dezbatere nesfârșită, subiectivă și plină de orgolii. Însă, dacă există un loc în lume unde opinia despre Diego are o greutate aparte, dincolo de orice raționament statistic, acela este Napoli. Maradona în 1984, Napoli/ Foto: Profimedia

Citește mai mult

Levion, trupa metal spiritual cosmic AI - We are one

Dacă până și muzica - care ar trebui să ne unească - a ajuns să ne dezbine, atunci e clar că în politică, religie, fotbal sau creșterea copiilor nici nu mai poate fi vorba de cale de mijloc, dialog sau „împăcare”. Iar, având în vedere că în prezent traversăm din nou o perioadă tulbure din punct de vedere social și politic, este un moment perfect să ascultăm o melodie cu un mesaj pozitiv și unificator: „We are one”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Teste grila / sursa foto: Profimedia

Testele grilă, cu răspunsuri multiple sau alegere simplă, sunt extrem de populare în evaluarea modernă, datorită eficienței lor: pot fi corectate rapid, automatizat, și permit verificarea unui volum mare de informație într-un timp scurt. Cu toate acestea, ele au limite majore și pot deveni instrumente contraproductive, dacă sunt folosite exclusiv sau în domenii nepotrivite.

Citește mai mult