Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Eram nenorociți... și nu știam cât de tare ne va lovi acest adevăr. Unde este „normalitatea“ spre care gonim?

Protest anti-mască

Foto: Protest anti-mască/ Inquam Photos/ Octav Ganea

N-am înțeles nimic. Din boală, din pericol, din morțile neanunțate, din tot ce am trăit ca orbeții, în bulele noastre subterane, în galeriile noastre de lux sau de humă, înghesuiți în bezna minților noastre până când din creierii noștri terifiați a ieșit tot ce-i mai putred și mai hâd. Ne-am trezit după 15 luni de rătăcire duhnind a zădărnicie, pe o plajă de plastic, cu un Eclesiast funest râzând dintre valuri de toate neputințele noastre: „Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra.“

Nu putem îndrepta tot ceea ce nu mai putem număra: prieteni, cunoștințe, rude care s-au dus fără să apuce să spună „adio, eu plec, fiți buni unii cu alții!“, nevizitați, neconsolați, surghiuniți în capsule de oxigen, de spaimă și de singurătate, fantome care vor bântui zilele și nopțile noastre sterile cerșind în van un rămas-bun. Saci de haine arse vor polua pentru totdeauna niște memorii îndoliate, în timp ce praful se va așterne peste cutiile cu „botnițe“ albastre uitate de vecini prin dulapuri.

N-am fost în aceeași barcă, cum spuneau luminații influenceri ai zilelor noastre pe la începuturi de pandemie: unii au plutit pe apele tulburi ale panicii generale cu vâslele înfipte în durerile și disperările celor din jur, alții au tras la galere zi și noapte, sclavi ai responsabilității, condamnați să ne salveze de prostia și de insolența noastră ucigătoare.

N-am trecut nici măcar prin aceeași furtună, căci fiecare a pus reflectorul pe cipul și pe chipul care i-a surâs mai tare, răzbunând cu obidă firescul pierdut și libertatea decimată.

N-am vrut eroi care uniți de știință să ne salveze lumea, ci bufoni care să ne dezbine în smintiți și naivi.

Nu ne-am grăbit să credem în conspirația compasiunii, ci ne-am lăsat seduși de conjurația imposturii lăsate libere pe Internet.

N-am înțeles nimic – în galopul nostru nebun spre recucerirea „normalității“, pare că am fost dornici să uităm toate lecțiile pe care le-am fi putut învăța din suferința noastră globală. Și în timp ce continuăm să trăim în melodrama noastră perfect de absurdă, visăm la marea literatură în care tragediile care năpăstuiesc protagoniștii îi forțează să-și recunoască limitele și slăbiciunile, să-și depășească egoismul și orgoliile nesăbuite, transformându-i astfel la finalul poveștii în oameni mai buni și mai înțelepți.

Dacă înainte de pandemie eram fericiți și nu știam, acum știm sigur că suntem mai nenorociți decât ne-am fi imaginat vreodată. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Corina check icon
    Multe cuvinte memorabile și câtă amărăciune... Într-adevăr, dacă a fost o conspirație, „conspirația compasiunii” a fost și mai e. Nu destui am fost dispuși să credem în ea.
    • Like 1


Îți recomandăm

Viorel Pasca - Bihor

La Bihor, a fost pus în scenă un show media pentru publicul naiv însă, dincolo de spectacolul cu alt scop decât salvarea unor bătuți de soartă și de societate, ar fi de subliniat niște realități. Cum ar fi posibil să fie exploatate material și apoi înmormântate în câmp 413 persoane cu dizabilități mintale? Cu ajutorul legii! (Foto: Inquam Photos /George Călin/ În imagine, Viorel Pașca, zis Bunul Samaritean, din județul Bihor, despre care anchetatorii DIICOT susțin că a pus la punct o adevărată „fabrică de bani” ilegală, exploatând pacienți cu dizabilități severe)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Puglia - Italia

Nu cred că poate fi un loc mai plăcut unde să îţi iei micul dejun decât o terasă mângâiată de soarele blând al lui mai, printre flori de hârtie imense, atât de răspândite în lumea Mediteranei, măslini tineri, palmieri şi sumedenie de alte flori colorate, care, toate, împodobeau curtea închisă de zidurile albe, în mijlocul căreia se găsea o piscină care strălucea la fel de albastru ca şi cerul. Foto: Profimedia

Citește mai mult