Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

În ciuda tuturor nostalgicilor, cea mai bună perioadă din istoria României e cea care începe din 2000

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

În 1899, 78% dintre români erau analfabeți (două treimi dintre bărbați și aproape 90% dintre femei). În 1938, rata analfabetismului ajunge la 54,3%.

În 1938, consumul mediu anual de carne (inclusiv derivate) pe cap de locuitor era, în România, de 18 kg. (Pentru comparație, în același an consumul era de 75 de kg în Danemarca, 60 kg în UK, 52 kg în Franța și 51 kg în Germania.)

Tot în 1938, speranța medie de viață la naștere era, în România, de 40,20 ani la bărbați și 41,40 ani la femei. Rata mortalității infantile era de 182,5 la mia de nou-născuți.

La 1860, rata urbanizării era, în România (fiindcă deja vorbim de Principatele Unite), de 17,5%. În 1912 ajunge la 18,3%, în 1930 la 20%, iar în 1948 la 23,4%. În 1989, rata urbanizării ajunge la 53,2%.

La 1866, peste 80% din populația aptă de muncă era ocupată în agricultură. Procentul rămâne relativ neschimbat până spre sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950 (în 1950 procentul era de 74,3%). În 1989, doar 27,9% din populația activă mai era ocupată în agricultură.

(Sursa datelor de până aici: Bogdan Murgescu, „România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)”, Polirom, 2010.)

Copil desenând steagul României

Codul civil adoptat de Regat și în vigoare până la venirea comuniștilor a fost cel napoleonian, care nu recunoștea femeilor drepturi civile și politice.

Din punct de vedere politic, de la 1866 și până în 1989 România nu a fost niciodată o democrație. Alegerile nu au fost niciodată libere (guvernul numit de rege le câștiga întotdeauna; alegerile din perioada antebelică și interbelică au fost simple butaforii). Iar dreptul de vot a fost sever limitat (vot cenzitar masculin în perioada antebelică, vot universal masculin cu excluderea femeilor în perioada interbelică, vot formal, fără nicio valoare reală, în perioadele de dictatură).

Primele alegeri propriu-zis libere au fost organizate în România abia în 1996 – la 130 de ani de la 1866.

Din punct de vedere economic, România antebelică și cea interbelică a fost o țară subdezvoltată (de „lumea a treia”, cum se spunea odată, sau low-income economy, în limbajul de azi al Băncii Mondiale).

Comuniștii au preluat o țară de lumea a treia și au dus-o la nivel de lower-middle-income economy în 40 și ceva de ani. România își păstrează statutul de lower-middle-income economy până în 2005, când devine upper-middle-income economy. În 2019, România devine, pentru prima oară în istoria ei, high-income economy (sau, în limbajul ONU, „țară dezvoltată”).

(sursa: https://datahelpdesk.worldbank.org

Tot din punct de vedere economic, postcomunismul românesc se împarte în două perioade: deceniul pierdut (1990-1999) și perioada dezvoltării (2000-prezent).

Deceniul pierdut se cheamă așa fiindcă timp de 10 ani nu se întâmplă practic nimic. În 1990, PIB-ul României era de aproape 40 de miliarde de dolari. În 2000, de 37,2 miliarde dolari (iar în 2019, de 250 miliarde dolari). Salariul mediu lunar net a fost de aproximativ 100 de dolari în toată perioada asta. În 1990, exporturile totale ale României au fost de 6,5 miliarde de dolari. În 2000, de 8 miliarde dolari (iar în 2019, de aproape 101 miliarde dolari). (Sursa datelor: Banca Mondială)

Și acum, concluziile.

În cea mai mare parte a istoriei ei, România a fost o țară subdezvoltată și nedemocratică. O barbarie pe care merită s-o privim cu dezgust. Orice formă de nostalgie față de vreuna dintre perioadele ei istorice trebuie privită ca o otravă.

Singurul lucru pe care îl putem concede antebelicilor e că au creat statul român.

Singurul lucru pe care îl putem concede interbelicilor e că au încheiat cu succes procesul de nation building. Sigur, strategia de nation building a fost toxică de la bun început, findcă centrată pe etnie, nu pe cetățenie. Dar, chiar și așa, a reușit. În Spania, de exemplu, procesul de nation building n-a reușit: catalanii și bascii nu se consideră spanioli – în timp ce, la noi, toți cetățenii români se consideră români (fie dpdv etnic, fie dpdv civic).

Singurul lucru pe care îl putem concede comuniștilor e capacitatea lor de a urbaniza România. Niciun alt regim de dinainte și de după ei n-a fost interesat de urbanizare.

Unii conced comuniștilor și dezvoltarea economică – trecerea de la low-income economy la lower-middle-income economy – în principal prin industrializare accelerată. Eu n-o fac – fiindcă tranziția de la low-income la lower-middle-income a fost foarte lentă, mai lentă decât în condiții de libertate și foarte costisitoare în termeni umani.

Singurul lucru pe care îl putem concede deceniului pierdut e începutul democrației românești (repet: de la 1866 și până în 1996, România nu a fost niciun moment o democrație) – și astfel începutul europenizării țării.

În ciuda tuturor nostalgicilor, cea mai bună perioadă din istoria României e cea care începe din 2000. E perioada în care democrația românească s-a consolidat (în condițiile în care alte țări din jur nu mai sunt democrații), în care România s-a dezvoltat accelerat (a sărit două trepte de dezvoltare în doar 20 de ani – de la lower-middle-income economy la high-income economy), și în care nivelul de trai a crescut dincolo de orice așteptări (de-asta nu dau doi bani pe dezvoltarea/industrializarea comunistă: dezvoltarea din ultimii 20 de ani, în condiții de libertate și de democrație a fost mult mai puternică decât cea produsă de comuniști).

România globală și europeană de azi, pe care o detestă din rărunchi toți nostalgicii, conspiraționiștii, elitiștii, tradiționaliștii, ultra-conservatorii și stângiștii noștri radicali, e de departe cea mai bună Românie de până acum.

Nu e perfectă, evident. Mai sunt enorm de multe de făcut, evident. Dar e România pe care am construit-o noi, cei în viață azi. Cu guvernele pe care le-am avut, cum au fost ele, cu politicienii pe care i-am avut, cum au fost ei – și cu noi, așa cum am fost, cu limitele noastre.

Împreună, am pus pe picioare cea mai bună Românie de până acum. De departe cea mai bună Românie de până acum – cu mult, cu foarte mult deasupra celei a antebelicilor, a interbelicilor, a comuniștilor și a postcomuniștilor imediați. Dacă privim în urmă, toți ăștia sunt niște pitici prin comparație, în ciuda ifoselor și a pretențiilor lor.

Să-i ignorăm, așadar. Fiindcă miracolul românesc a fost produs de noi, nu de ei – și adesea l-am produs distrugând deliberat moștenirea lor, care ne trăgea în jos și ne condamna la subdezvoltare și la o formă sau alta de autoritarism (fiindcă, în ultimă instanță, asta e tot ce ne-au lăsat predecesorii noștri).

Și să sperăm că urmașii noștri vor duce lucrurile încă și mai departe decât noi – și că, privind în urmă, se vor privi așa cum ne privim noi pe noi astăzi: cu mândria că lăsăm în urmă ceva important.

Așadar, să lăsăm nostalgiile și să deschidem ochii și să privim realitatea, 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • ,,Trăim decenii de împliniri mărețe, Trăim decenii de muncă și avânt, Trăim decenii de vis și frumusețe...”
    Dacă autorii refrenelor de mai sus (Ceaușescu & comp) erau dispuși să-și împartă gloria cu predecesorii, inclusiv Burebista, domnul Cucerai ne recomandă : ,,Să-i ignorăm, așadar. Fiindcă miracolul românesc a fost produs de noi, nu de ei – și adesea l-am produs distrugând deliberat moștenirea lor, care ne trăgea în jos și ne condamna la subdezvoltare și la o formă sau alta de autoritarism (fiindcă, în ultimă instanță, asta e tot ce ne-au lăsat predecesorii noștri).” Oare!
    • Like 2
  • Mda, cam asa este ! Va trebui sa ne obisnuim cu socurile si penele de curent tot mai dese, pt ca cei care le au in administrare ii doare in c.. de asta si e valabil pt societatea romaneasca democrata. Cati dintre copii din mediul rural au beneficiat de ce a zis guvernul ca le da in perioada pandemiei pt scoala online ? Si cine nu are grija de pamant risca sa isi f.... viitorul, cu tot cu tehnologie si democratie.
    • Like 0
  • Nume check icon
    De acord. Cea mai buna perioada pentru Ro este cea dupa anul 2000, fara discutie, chiar daca este mai putin meritul nostru si mai degraba norocul nostru de a fi "luati cu forta" in UE.
    P.S. Daca succesul implementarii unei strategii de nation building este dat numai de faptul ca nu au existat miscari serioase de secesiune ca in Spania nu cred ca reflecta adevarul. Chiar si acum, dupa 100 de ani de la Unire, exista destul de multe nemultumiri chiar in randul populatiei romane, nu numai a altor etnii, care vor dainui in continuare pana cand o anumita autonomie nu va da un drept de auto-guvernare si o independenta economica fata de centralismul actual.
    • Like 4
  • Excelent si... adevarat. Desi or sa sara-n sus multi: nostalgicii comunisti (mai ales), nationalistii, traditionalistii, regalistii, conservatorii de orice fel plus cei cu educatia la genunchiul broastei. Curios cum toti acestia se vor aduna de aceeasi parte a baricadei!
    • Like 7
  • In articol va referiți doar la Vechiul Regat (România Mică), statistici care se referă doar la acesta. Situația din Banat și Transilvania era cu mult diferită, iar România le cuprinde și pe acestea acum. Ar fi corect sa nu fie lăsate pe dinafara...
    • Like 5
  • Complet de acord, dar cred ca e just sa observam ca majoritatea indicatorilor prezentati (alfabetizare, speranta de viata, acces la alimente, drepturi civile si politice, etc.) au crescut vertiginos in ultimele decenii in toata lumea. Romania a avut sansa de a fi destul de bine pozitionata cat sa poata profita de pe urma acestui val si de a inchide multe din decalajele trecutului. Trecut care nu trebuie mistificat si adorat, capcana otravitoare, intr-adevar, dar nici blamat sau renegat, ca-i al nostru.
    • Like 2
  • Iar astazi avem factori "de viata buna" pe care ii ignorati cu desavarsire in asa zisa analiza de mai sus: analfabetismul, ala functional, ca si starea de sanatate medie, datorata hranei "bune" a vremurilor moderne, ambele sunt la nivelul interbelic, poate mai jos.
    • Like 2
    • @ Renato Aranghelovici
      Nici cu datele în fata nu accepți realitatea. Lasă miturile cu viata frumoasa din perioada interbelica , ca 80% din populație era muritoare de foame. Era Bucureștiul mai răsărit și mai câteva centre de prosperitate , dar restul tarii trăia de la o zi la alta.
      • Like 4
  • ...adică până în 1867 este parte a Imperiului Austro-Ungar, apoi din 1867 in componenta Ungariei. Românul că existau meșteșugari, comercianți și intelectuali in aceasta parte, insa ar fi important de spus că românii erau rarități in acestea. Exista o prăpastie aici și crede că românii o duceau mai rău decât în Regat. Cred că "nation building" a fost dificil de realizat și din cauze istorice de natura interetnică...
    • Like 2
  • Total de acord. Daca îmi permiteți, o mica observație: in 1860 încă nu putem vorbi despre România. Transilvania era sub ocupație străină...
    • Like 2


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult