Escaladarea violenței pune toată omenirea în joc, dar mai ales umanitatea noastră

Foto: Facebook / Cabana de pe Stanca

Astăzi văd un pic de soare, berzele care au cuib pe hornul nostru vin și pleacă cu ciocul plin de crengi, sezonul aici e scurt pentru ele, neapărat trebuie terminată căsuța lor până vor începe să clocească. Sus pe dealul Fluturica văd un grup de căprioare, nu mai coboară jos, acum și sus apare iarba de sub zăpadă. După ce am citit ziarul The Kyiv Independent de dimineață mă doare burta, foarte multe povești despre cruzimi. Revin la remarca mea de ieri, că nu vreau să particip la un discurs polarizat – prin toate emisiunile de știri, dezbateri și opinii m-am simțit introdus forțat într-o dihotomie dintre bine și rău în care nu mai cred și care nici nu mai ajută la nimic. Noi – oamenii – suntem toți la fel, doar condițiile diferă – și nivelul de conștiență - despre care voi vorbi mai jos.  

Tonul discursului nostru nu e fără relevanță, aduce o dinamică proprie. La facultatea de Antropologie era o lecție clară, fiecare fază de genocid, de cruzimi pe scară mare este precedată de o fază în care discursul public devine din ce în ce mai extrem și mai contorsionat. Cele mai clare sunt exemplele în care un grup e stigmatizat ca nefiind uman - animalic. În Germania anilor 30, propaganda nazistă vorbea de evrei ca despre șobolani, în Rwanda în lunile de dinainte de genocidul din 1994, posturile de radio vorbeau despre oamenii de etnie tutsi ca despre gândacii de bucătărie. În ambele cazuri - când a început războiul, uciderea în masă nu mai era decât un simplu act de curățenie. 

Hannah Arendt a descris în cartea ei Banalitatea Răului cum oameni de rând au ajuns gardieni de lagăre unde, cu sânge rece, în mod eficient, au omorât prizonieri evrei. Philip Zimbardo a dovedit cu experimentele lui la Stanford Prison că practic oricine ar putea să fie sedus să facă rău – nu există o linie clară între bine și rău, între alb și negru, și nimic nu justifică simțul nostru de superioritate morală. Factorii de anonimitate, presiunea de grup, obediența autorităților și împărțirea responsibilității sunt alte elemente care au un rol în decăderea morală și comiterea atrocităților.

Deznădejdea noastră în fața actualelor crime de război este naturală – toată ordinea morală e ruinată foarte aproape de noi – cum să stăm și să ne uităm...? Dar poziția noastră în care noi doar judecăm pe alții ne împiedică să pătrundem în problemă. Carl Jung scrie că judecarea altora este doar o proiecție a defectelor noastre pe care nu vrem să le acceptăm, ce reprimăm noi în subconștientul nostru. Ca să înțelegem mai bine și să ne imaginăm ororile din războiul actual este o treabă extrem de incomodă, dar o consider ca o sarcina inevitabilă, să ne punem în poziția victimei și a făptașului, nu e nimic mai puțin decât o coborâre în iad, un drum prin valea umbrei morții.

Shadow work (munca cu umbre) este o metodă al lui Jung pentru autodezvoltare, bazată pe studiul subconștientului nostru, unde toate tendințele noastre păcătoase, toate dorințele secrete, durerile și complexele adunate în copilărie se ascund. Eu cred că shadow work poate ajuta și individul și societatea. Argumentația lui are la bază ideea de a scoate umbrele noastre din subconștient la lumină și de a integra partea noastră nedorită în idealul nostru – ca să devenim un întreg - conștienți pe deplin de umbrele noastre. Valoarea metodei lui se demonstrează prin practică și exerciții. Descoperindu-mi pe deplin ce zace în mine (un termen despre care m-a învățat soția), astfel pierd dreptul să mai judec pe altcineva, dar nici nu mai simt nevoia - acum mi se pare că Dumnezeu a avut mult curaj când a creat omul. 

Poate vă întrebați – ce treabă are dezvoltarea personală cu războiul – poate au fost prea multe teorii... dar eu cred că dacă suntem mai conștienți despre firea omului, evităm cu orice preț războiul sau instigarea la război. Poate v-ați imaginat că războiul în timpul nostru este un joc high-tech, cu personaje cu mai multe vieți. Nu, este urât și murdar. Sau poate v-ați fi gândit că din partea noastră se luptă în mod corect - n-aș pune pariu! Și încă ceva – polarizarea nu are limite și escaladarea violenței în timpul nostru pune toată omenirea în joc, dar mai ales umanitatea noastră! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp