Este uluitoare perseverența în rău și infatuare a acestui ins ajuns arhiepiscop de Tomis. Cred că BOR ar trebui să reacționeze tranșant și decisiv

Foto: Inquam Photos / Costin Dincă

„Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra?”, „Cât ne vei mai sfida cu nebunia ta? Până unde va merge îndrăzneala ta nerușinată?”. Acestea sunt cuvintele lui Cicero rostite împotriva conspiratorului Catilina care dorea să acapareze puterea absolută în Roma antică. Cicero era reprezentant în Senatul Romei al optimaților (aristocrați) republicani, apărător al tradiției și constituționalismului care se opunea lui Catilina, reprezentant al partidului popularilor.

Este un discurs izbitor de asemănător cu cel pe care-l adresăm astăzi lui Machedon Petrescu, aka Teodosie de Tomis, cu atât mai mult cu cât cuvintele lui Cicero s-au sublimat la nivelul unei maxime întotdeauna actuală, peste tot valabilă prin mesajul ei imbatabil. Este uluitoare perseverența în rău și în teribilă infatuare a acestui ins ajuns arhiepiscop de Tomis. Corupt, venal, total smintit în cele duhovnicești și canonice și total inadecvat la starea de astăzi a Bisericii Ortodoxe Române, acest fals ierarh performează neabătut în aberațiile pe care mass-media le reproduc cu savoare de cancan, de senzațional. 

Același impostor cu pregătire precară nu a băgat de seamă că întreaga istorie a Bisericii Ortodoxe Române este o istorie a adecvării acestui cult asemenea unui corp viu la toate îndreptările veacurilor și tocmai de aceea ea este eternă și măreață. El rămâne încapsulat într-un conservatism imuabil și desuet, într-o citire precară a textelor sacre propovăduind o așa-numită întoarcere la acuratețea credinței. De exemplu, dacă repertoriem ultimele sale alegații toxice, și anume că toți bărbații trebuie să poarte barbă, toate femeile căsătorite trebuie să aibă capul acoperit cu năframă, cu trimitere spre burka musulmană, femeia abuzată „trebuie să-și ducă crucea” pentru că a subscris „la taina cununiei”.

Oare Sfântul Sinod și Patriarhia Română nu au observat că ține „la sânul său” un personaj care virează pe nesimțite și cu nebăgare de seamă de la religia dreptei credințe la ceea ce seamănă cu fundamentalismul islamic? Ultima aberație a acestui personaj stă în afirmația că bolile sunt consecința păcatelor omenești. Acest impostor sedițios promovează o adevărată rebeliune în cadrul bisericii ortodoxe, îndemnând prin astfel de atitudini la fenomenul masiv de părăsire a credinței strămoșești în favoarea altor culte.

Sunt puse în evidență, în acest caz, două tipuri de răbdări. Prima este aceea a credincioșilor ortodocși anonimi și tăcuți, o răbdare firească, autentică, și o a doua răbdare este aceea a Patriarhiei și a Sfântului Sinod. În cel de-al doilea caz de răbdare, mă întreb dacă există vreo teamă, dacă există vreun șantaj exercitat de acest fante rebel și viclean din BOR. S-ar putea ca în Sfântul Sinod să fie mulți  care subscriu pe ascunselea la ideile acestui impostor. Cred că BOR ar trebui să reacționeze tranșant și decisiv împotriva acestui personaj toxic, împotriva acestui „corp străin” din interiorul bisericii care aduce în mod real o știrbire a prestigiului și măreției sale. Histrionic și impertinent, periculos și toxic, el trebuie îndepărtat din înalta funcție ierarhică și trimis la răcoarea vreunui schit din creierul munților pentru a-și tempera vicleniile și fierbințelile.         

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp