Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Ești o persoană mai deșteaptă decât cred ei. Scrisoare către tinerii imperfecți

Ești o persoană deșteaptă. Mai deșteaptă decât cred profesorii tăi, colegii sau șefii tăi. Ești o persoană puternică. Mai puternică decât cred părinții tăi.

Ești o persoană remarcabilă. Chiar dacă toți îți spun că este mai sigur să fii ca ceilalți. Ești o persoană care are puterea să schimbe lucrurile. Chiar dacă toți experții îți vor spune că îți este bine acum.

Când ai fost copil eșecul nu era o opțiune. Nimic nu era imposibil. Pe parcurs ți-ai pierdut încrederea în forțele proprii pentru că experții ți-au spus că nu trebuie să fii creativ, că nu este bine să fii diferit.

Ți-au spus când trebuie să râzi și când trebuie să plângi atunci când citești o carte. Ți-au spus că trebuie să fii ca ceilalți. Că trebuie să faci o facultate care te va ajuta să găsești un job sigur.

Nu trebuie să fii expert! Trebuie să ai curaj să înfrunți experții!

Ai devenit o rotiță perfectă în sistem. Nu ai avut alte opțiuni. Dacă ești convins că poți mai mult decât să respecți niște proceduri, este timpul să înfrunți experții. Experții vor susține cât vor putea situația actuală. De ce?

Pentru că, dacă lucrurile s-ar schimbă, ei nu vor mai fi experți. Vor fi la fel ca ceilalți. E simplu. Civilizația se dezvoltă cu ajutorul celor care nu sunt experți.

Toate companiile care au revoluționat industriile în ultimii 20 de ani au fost dezvoltate de tineri. De ce? Pentru că unii tineri nu dau doi bani pe cunoștințele experților. Unii tineri se întreabă „ce-ar fi dacă aș face altfel decât îmi spun toți?”

Nu trebuie să fii perfect! Fii remarcabil!

La școală trebuia să iei 10. La job trebuie să te îmbraci perfect, să fii „politically correct”. Trebuie să ai un CV perfect dacă vrei să te angajezi. Trebuie să citești cărți despre cum să stai perfect pe scaun la interviu. Trebuie să mergi la cursuri să te învețe cum să ai un zâmbet perfect.

În acest fel, vei fi o persoană perfectă într-o turmă plină de oameni perfecți.

Persoanele perfecte au job-uri perfecte. Job-urile perfecte sunt perfecte pentru automatizare. Doar job-urile care necesită analiza datelor și asumarea deciziilor nu pot fi automatizate.

Scopul principal al companiilor este să facă profit, nu să aibă grijă de angajații perfecți. Companiile vor alege întotdeauna să automatizeze munca sau dacă nu este posibil, să o ducă în țări cu forță de muncă ieftină. Este normal să fie așa. Companiile trebuie să fie eficiente, altfel riscă să dispară.

Nu trebuie să faci lucruri sigure! Trebuie să ai curaj să greșești!

Drumul către perfecțiune este un drum pe care trebuie să-l faci singur. Perfecțiunea nu o înveți din cărți sau la cursuri. Trebuie să încerci singur. Asta înseamnă să încerci de multe ori și să greșești la fel de multe ori.

Greșelile te vor duce acolo unde îți dorești, nu cărțile care îți spun cum să te comporți perfect. Greșelile vor fi cele mai bune prietene ale tale. Nu te vor minți niciodată și îți vor spune mereu unde ești.

Fiecare greșeală va fi un feedback care te va ajuta cu adevărat să ajungi unde îți dorești.

Nu mai munci mult! Muncește din greu!

Pentru a fi remarcabil trebuie să muncești din greu. Și aici nu mă refer la faptul că trebuie să stai la birou 10 ore, inclusiv în weekend. Să muncești din greu înseamnă să ai curaj să lupți pentru ideile tale și să le argumentezi în fața celorlalți colegi.

Să muncești din greu înseamnă să-i spui șefului că nu are dreptate atunci când spune o prostie. Să muncești din greu înseamnă să-ți dai demisia dintr-un job plictisitor și să începi ceva ce te pasionează. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    "Să muncești din greu înseamnă să-ți dai demisia dintr-un job plictisitor și să începi ceva ce te pasionează."

    Asta e din cilcul "ce alifie să folosim noi, pederaștii, ca să nu ne usture" sau ce toaletă pot să folosească transexualii (ăsta-i subiect beton, se dezbate în Congresul American). Domnule, ești profund paralel cu realitatea. Noi avem peste două milioane de oameni plecați afară să muncească permanent sau provizoriu. Din câte cunosc eu (s-ar putea să mă înșel), acești oameni (care și-au lăsat acasă copiii, rudele și nu în ultimul rând țara), nu și-au dat "demisia dintr-un job" de plictiseală și nici nu fac ceva pe unde s-au dus din pasiune pură. Și să știți că majoritatea muncesc din greu.

    Dacă ceea ce ați scris este un îndemn pentru antreprenorii în devenire, vă spun că cei (foarte puțini), care au cu adevărat spirit de antreprenori, își caută deja calea și nu sunt genul de oameni care să stea la "job" și nici nu apucă să se contrazică cu "șeful". Știți ce e ciudat? Eu nu am auzit nici o poveste despre vreun antreprenor de succes, care a s-a apucat de ceva și avut succes după ce a citit o cărțulie motivațională. Din contră, toți cei care au avut succes, au fost în general oameni egoiști, cu ambiții mari, care nu au ținut cont de nimic (unii dintre ei s-au lăsat de școală) și au avut destulă energie în ei și noroc ca să-și urmeze și să-și pună în practică ideile.
    • Like 1
  • Valentin check icon
    După ce acel "polically correct" a luat o buşitură zdravană e timpul să regândim şi aceste tip de "positive thinking". Nu toată lumea ajunge Steve Jobs.
    • Like 1
    • @ Valentin
      Cred ca idea articolului era tocmai ca tu si eu si altii POT FI ca Steve Jobs.
      • Like 1
    • @ Sergiu F.
      Valentin check icon
      Aha, înţeleg! Şi din op'şpe milioane de Stivi Jobşi câţi vor ajunge REALMENTE Steve Jobs?
      • Like 2
    • @ Valentin
      Nu toti ci un mic procent. Dar ideea de a fi sau a deveni un Steve Jobs mai mic sau mai mare, se mai poate citi si asa: iti impingi mai incolo propriile limite, barierele puse de societate si/sau de conformism, gandesti "out-of-box". Daca faci toate astea inca nu e sigur ca ajungi un Steve Jobs dar sigur schimbi ceva inspre bine in viata ta profesionala si personala.
      • Like 1
  • Excelent articol. Il astept de multa vreme. Este ca o iesire din 'Matrix'.
    • Like 0
    • @ Valentin Stütz
      Valentin check icon
      Da, şi o intrare în lumea poveştilor...
      • Like 1
  • check icon
    Sînt frumoase textele astea, sigur că da... Tragedia începe cînd intri în social, în ambientul real. E vorbă lungă aici, domnul meu, foarte lungă.
    • Like 1
    • @
      Dix'n check icon
      Sigur, o chestiune de percepție a ideilor „rebele”. Puteți, însă, exprima argumente pro sau contra, fără nicio reținere :)
      • Like 0
    • @ Dix'n
      check icon
      Robinson dragă, am fost și sînt un rebel care a trecut de un anume prefix al vîrstei, mă îndrept spre pensie, nu mai am mult. Am scăpat de un infarct, nu vreau să mai am altul. Iubesc tinerele generații, am 3 copii, nu vreau să le fac și lor un rău, fiind prea rebel. La un moment dat, te plictisești să fii rebel și pentru alții, este suficient să fii doar pentru tine, eventual. Nu numai că alții nu apreciază asemenea rebeliuni, le displac și, cum să spun, pun bețe în roate. Am o poveste lungă, prea lungă, poate și plictisitoare pe alocuri. Stimă...
      • Like 1
    • @
      Dix'n check icon
      ... revin cu o scurtă clarificare asupra comentariului meu, el fiind folositor doar dacă percepția d-voastră a fost relativă la ideile „rebele”. Cu stimă! :)
      • Like 0
    • @ Dix'n
      check icon
      Ei, frumos este și cu stimă și cu mîndrie, prietenii știu de ce.
      • Like 0
    • @
      Dix'n check icon
      Oarecum vă înțeleg sentimentul de disgrație față de ideile „rebele”. Însă ele sunt generatoare de „nou”. Vorbim desigur în contextul dorinței de schimbare, de modernizare, de creștere socială (în general). Iar pentru a atinge aceste niveluri de comunicare, trebuie pornit de undeva, de obicei de la o idee (fie ea și rebelă) însă care poate fi ajustată prin argumente suficiente, argumente ale participanților la discuție, realizând astfel un concept finisat, realizabil și de durată pentru bunăstarea mai multor generații de oameni. Argumentele sunt binevenite ... Cu stimă! :)
      • Like 0
    • @ Dix'n
      check icon
      Nu, nu am folosit nicidecum termenul „disgrație” și nici măcar nu l-am sugerat. Am spus că, la un moment dat, te plictisești să vrei să schimbi lumea, să o faci mai bună... Obosești și, ca să nu te plafonezi, își arunci energia în alte părți, în scris, în educația propriilor copii, în bricolaj, în ceva util și minimal palpabil, unde nu mai depinzi de stat, de guvern și de tot felul de incompetenți și de jegoși. A risipi energia în van devine, la un moment dat, nu numai inutil, ci chiar periculos. Îți pui în pericol viața și, mai rău, viața celor din jurul tău, viața familiei. Și te oprești. Îți scrii memoriile, de exemplu.
      • Like 1
    • @
      Dix'n check icon
      Îmi cer scuze pentru că o să fiu suficient de concis. În lipsa unor argumente legate fie de tema articolului fie de alte idei „rebele”, mă simt onorat de a fi purtat un dialog pe tema „pericolul energiei vieții”, cu d-voastră. Cu stimă! :)
      • Like 0
    • @ Dix'n
      check icon
      Tot stimă, completată de mîndria că sînt contemporanul dv., și din partea mea.
      • Like 1
  • Dix'n check icon
    Am o idee „rebelă” pe care vreau să o exprim. Cred eu, ideea mea s-ar potrivi schimbării comportamentului oamenilor într-o societate. Schimbarea ar fi diminuarea statistică a prezenței comportamentului de „a (se) ascunde” (fie unii „după” alții, fie unii „de” alții), totodată cu creșterea nivelului comportamental de încredere, stimă de sine, comunicare și liberă exprimare a opiniilor. ___ Ideea e ca, într-o clasă de studiu (gimnazială și liceu), băncile să fie așezate sub forma unei elipse (pe diametru: un culoar). O clasă formată din maximum 30, în medie 20, de elevi. Fiecare bancă de lucru să fie alocată pentru un singur elev. Astfel, fiecare elev să-i poată privi pe ceilalți colegi și „să se poată exprima” tuturor colegilor, nu doar profesorului (asa cum permite formatul clasei în momentul de față, gândindu-mă nu doar la cei din prima bancă :) ). ___ Profesorul e reperul, dar și propulsorul informațional (explicații, întrebări, exemple). El fie se află pe diametrul elipsei (pe culoar), fie închide elipsa (într-un capăt al culoarului). „Ieșitul la tablă” nu mai există, fiecare elev având (pe o zonă a băncii sale) un dispozitiv cu „touch screen” (tablă virtuală). Atunci când un elev scrie (dezvoltă idei) pe „touch screen”, toți ceilalți (inclusiv profesorul) pot urmări ideile pe propriile dispozitive. Controlul de „a permite” unui elev să scrie pe un „touch screen” e asignat profesorului. ___ Ar fi realizabil? Eu susțin că da, chiar dacă rezultatele s-ar obține într-un interval de timp mai lung. Până la urmă discutăm, nu despre un singur om, ci despre „adaptarea” comportamentală a unei societăți la un mod superior de analiză și comunicare. Pentru a obține un scor ridicat al „adaptării” comportamentale a unei societăți, în fapt trebuie să susținem un mod superior de organizare și de exprimare (aproape academic) prin lucruri simple și ușor de priceput. Desigur, orice remarcă, împotriva sau în sprijinul ideii mele, e binevenită :)
    • Like 0
    • @ Dix'n
      Îmi place ideea. În felul ăsta elevii s-ar privi în față, nu în spate, ar exista sentimentul că lucrează împreună, nu separat. Acestă distribuire ar induce ideea de echidistanță, de egalitate, nu ar exista o poziție privilegiată sau dimpotrivă periculoasă. Nu ar exista teama de a sta aproape de profesor și într-adevăr nu ar exista tendința de a se ascude.
      • Like 0
    • @ Dix'n
      Valentin check icon
      Foarte rebelă, dar ăştia micii sunt săracii în fibrilaţie de cantintatea de teste şi lucrări cu care îi cadoriseşte şcoala. Nu ştiu cum să se ascundă mai bine unul după altul. Confundaţi şcoala românească cu şcoli din alte părţi. Asta merge în alte sisteme de învăţământ, unde au alt tip de şcoală. La noi e tunelul groazei. Dacă îi aliniază şi pe ei cu ce e pe-afară merge şi idea dvs., altfel nu foloseşte la nimic, că ei orcum tac chitic în bancă.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Poate sa mearga foarte bine si la noi, fara sa se faca neaparat o "aliniere cu ce e pe afara". Trebuie evident o finantare mai buna, si ori o instruire mai buna a profesorilor, ori niste standarde mai ridicate in ceea ce priveste cine ajunge la catedra, ori ambele.
      • Like 0
  • Din pacate, in majoritatea companiilor, birocratia, feedback ul negativ spus intr un mod critic, ci nu intr un mod creativ, precum si lipsa entuziasmului, iti ofera "oportunitatea" sa ajungi un angajat "perfect" dar lipsit de creativitate si pasiune.
    • Like 0
  • Uite o idee "rebelă" : De ce în anul 2016 nu am implementat încă democrația participativă ? În principiu, democrația prin reprezentanți este un surogat al democrației reale, care, în estență, presupune participarea fiecărui cetățean în luarea oricărei decizii care îl privește. Cu ajutorul internetului este perfect posibil să implementăm un sistem bazat pe democrație participativă sau cel puțin un hibrid.
    Am scris despre asta mai pe larg aici: https://panouldebord.ro/showEntity/4341 ;
    Ce părere au "experții" și "rebelii" ?
    • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      check icon
      Democrația directă este inutilizabilă în cazul unui nivel educațional mediu atât de coborât ca în România. În plus, sistemul ar fi și foarte greoi: problema nu este forma de democrație, ci chiar democrația!
      • Like 1
    • @
      1. "problema nu este forma de democrație, ci chiar democrația! " - puteți propune un sistem mai bun ? 2. "Democrația directă este inutilizabilă în cazul unui nivel educațional mediu atât de coborât ca în România." - se poate merge pe un sistem hibrid, în care cine vrea își alege reprezentanți, cine nu, votează în nume propriu.
      • Like 0
    • @
      În cazul democrației reprezentative există un interes pentru a menține o parte a populației în pragul sărăciei și needucată pentru a avea masă de manevră. În democrația directă interesul ar fi să ai cetățeni cât mai bine educați și cu discernământ pentru a produce un rezultat cât mai bun. Eu zic că ultima variantă are mult mai multe avantaje.
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      check icon
      1 - Nu. 2 - Exemplu - în acest moment Rusia ne oferă gaze naturale la 80% din prețul pieței, cu condiția încheierii unui contract ferm pentru 25 de ani: cumpărăm? Răspuns: majoritatea populației ar răspunde imediat da, răspunsul corect ar fi NU, pentru că România are suficient din producția internă. Este un exemplu dat pe grabă, cu siguranță imperfect, dar sunt convins că ați prins ideea! Concluzia: populația cu nivel de educație ridicat, va alege mai bine decât „masa de manevră” de astăzi, așadar, vrei nu vrei, treci la școală!
      • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      Dix'n check icon
      Ideea e bună. Sigur, pentru oameni, „democrația” e până la urmă un simplu cuvânt din dicționar. Cred eu că ar fi mai important ca societatea să poată înțelege pe deplin, să poată asocia definiția din dicționar a cuvântului „democrație”, realmente cu drepturile oamenilor. Nu sunt convins că prin asigurarea confortului democrației (a vota pe internet) ar fi o soluție pentru ca oamenii să simtă nevoia / obligația / inițiativa de a merge la vot. Această „nevoie / obligație / inițiativă”, consider eu, sunt atributele „înțelegerii” diferitelor aspecte sociale. Răspunsul meu la întrebarea d-voastră este: datorită lipsei de „înțelegere” (desigur, sub diverse aspecte sociale). ___ Însă, internetul (prin asigurarea confortului) e un mediu pentru înlesnirea „înțelegerii” dezvoltată de fiecare om. Desigur, se pune și problema nivelului de educație. Deci, varianta internetului este plauzibilă într-un context în care numărul oamenilor educați este majoritar. Ar mai putea fi o variantă, la nivel cultural, aceea de a asigna profesioniștilor (relaționând cu grupuri de oameni), prin cursuri, cunoștințe despre „democrație” (ca drept participativ al oamenilor în societate), lăsând astfel (între oameni, fiecare cu propriile idei) un context de analiză, de dezbatere socială, de „înțelegere” a variantelor posibile, ca drepturi ale fiecăruia. Susțin democrația participativă atât în contextul existenței informaționale pe internet cât și social, între oameni. Cu stimă!
      • Like 0
    • @
      2.1 - "Răspuns: majoritatea populației ar răspunde imediat da" - nu putem ști cu siguranță . Mulți dintre cei la care vă referiți se încălzesc cu lemne, folosesc gazul la butelie pentru aragaz.
      2.2- "populația cu nivel de educație ridicat, va alege mai bine decât „masa de manevră” - păi starea lucrurilor vă contrazice, un procent mare din populația cu nivel de educație ridicat nu merge la vot, prin urmare "masa de manevră" decide "reprezentanții" 1. Mulți au un nivel de educație îndoielnic, 2. Își urmăresc propriile interese. Prin urmă, în actualul sistem reprezentativ, "masa de manevră" indirect decide și așa cum spuneți decide prost.

      Așadar ?
      • Like 0
    • @ Dix'n
      1. "Cred eu că ar fi mai important ca societatea să poată înțelege pe deplin, să poată asocia definiția din dicționar a cuvântului „democrație”, realmente cu drepturile oamenilor." - De-acord. Cum promovăm asta ? Nu credeți că simplul fapt că oamenii pot participa în mod direct la deciizile colective este un punct de pornire ?

      2. "Nu sunt convins că prin asigurarea confortului democrației (a vota pe internet) ar fi o soluție pentru ca oamenii să simtă nevoia / obligația / inițiativa de a merge la vot." - așa este, nu o asigură, dar cred eu că o înlesnește, ceea ce cred că e un pic mai bine. Progresăm în pași mici ?

      3. "Deci, varianta internetului este plauzibilă într-un context în care numărul oamenilor educați este majoritar." - Așa cum îi răspundeam și lui "@Eu Tu", în condițiile de față, "masa de manevră" determină în mare parte "reprezentanții", mulți dintre ei de asemenea cu o educație precară. Prin urmare, un sistem bazat pe democrație participativă poate că ar fi mai puțin rău, dar cu posibilitatea de îmbunătățire, pe când sistemul actual pare încremenit în status-quo.

      4. - "Susțin democrația participativă atât în contextul existenței informaționale pe internet cât și social, între oameni. " - Ce sunteți dispus să faceți pentru asta ? Eu am creat site-ul https://panouldebord.ro ca o platformă de dezbatere publică și ca un punct de pornire pentru un sistem bazat pe democratie participativă. Sunt deschis la orice feedback constructiv. De asemena cu stimă !
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      check icon
      Democrația participativă a fost intens vehiculată prin anii ’70, eram în plin război rece, după invadarea Cehoslovaciei... după căderea zidului Berlinului, a intrat în uitare. Să luăm un exemplu recent: alegerile din SUA. Ce democrație participativă identificați acolo? Să răspund eu? bine, o fac: spre zero, dacă nu zero absolut și barat.
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      Am sa cad in capcana.
      Presupunand ca sistemul nu pleaca de la zero (adica sa nu trebuiasca sa faci sute de referendumuri pentru fiecare detaliu), ca toate intrebarile sunt puse astfel incat rezultatele sa insemne ceva (fara "vreti la fel, sau ceva nou?"), ca se rezolva cumva costurile galactice ale implementarii unui astfel de sistem, ce te face sa crezi ca oamenii ar raspunde altfel? Ca, de pilda, ar vota in interesul lor?
      • Like 0
    • @
      În SUA este tot un sistem de democrație reprezentativă. Democrația participativă presupune că fiecare cetățean poate vota în mod direct asupra chestiunilor care îl privesc. Într-un sistem matur, n-ar mai vota parlamentarul ci direct cetățeanul dacă dorește, sau poate numi unul sau mai multi delegați in care are încredere ( in funcție de categorie ) care să voteze în locul său. Într-un sistem de tranzitie, evident ca nu putem înlocui parlamentul peste noapte, dar cetățenii se pot organiza pentru a introduce niste chestiuni importante pe agenda paramentului, prin intermediul mecanismului cu 100 de mii de semnături. Pe măsură ce exersăm acest sistem, cred că vom deprinde mai bine valorile democratice și vom obține rezultate superioare mecanismului actual.
      • Like 0
    • @ Altcineva
      Întrebarea pe care cred că ar trebui să ne-o punem este dăcă per total, putem obține rezultate mai bune decât cele produse de actualul sistem. Iar răspunsul meu este da. Iată câteva argumente: 1. În momentul de față, o mare parte din populația cu educație peste medie nu merge la vot, pentru că nu găsește în oferta politică acutuală o reprezentare a intereselor lor. Prin urmare acești oameni momentan nu au niciun input în sistem. 2. De asemena, din cauza faptului că cei din categoria mai sus menționată nu participa la alegerea reprezentantilor, în actualul sistem, aceștia sunt deciși într-o proporție determinantă de cei cu o educație precară, "masa de manevră" care răspunde la populism. 3. Aleșii, mulți dintre ei de asemena cu o educație precară, nu fac decât să-și urmărească propriile interese, să mențină masa de manevră în aceeași situație și să o folosească la următoarele alegeri. Iată de ce ne învârtim în același cerc vicios de 26 de ani încoace.
      4. În schimb, într-o democrație participativă, unde cei cu studii peste media și-ar putea da votul direct pe chestiunile care îi privesc, am avea un input de calitate superioară în sistem și am diminua abilitatea "aleșilor" de a-și urmări nederanjați propriile interese dând legi populiste sau cu dedicație după bunul lor plac. Sunt doar câteva considerații pe care le consider relevante.
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      Nivelul de educatie mentionat aici este un hering rosu. In plus, nu zice autorul articolului sa "infruntam expertii"?
      • Like 0
    • @ Altcineva
      Cu tot respectul, dar un hering roșu este fix ce faceti dumneavoastră. Cu toate astea am să-l tratez. În primul rând, nivelul de educație ridicat nu se echivalează cu "expert". În al doilea rând, un expert nu trebuie să fie din start ignorat doar pentru că e expert, ci mai degrabă trebuie luat în seamă, pentru că de cele mai multe ori are cunoștințe care sunt relevante. A, că nu trebuie ascultat orbește este altceva, și sunt de acord cu autorul. Extremele sunt periculoase.
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      check icon
      Democratia participativa implica un nivel de intelegere adecvat al mecanismelor si sistemelor. Nivelul de cultura civica in Romania este la un nivel de precaritate maxim. Se spune in teorie ca democratia participativ este nivelul superior comparativ cu democratia reprezentativa si sunt de acord. Un mijloc pentru a se putea ajunge la democratie paricipativa a putea consta in calificarea electoratului, a electorilor. Asta inseamna ca dreptul de vot sa fie rezervat unei categorii de persoane care detin un bagaj de cunostinte privind functionarea statului, dupa modelul permisului de conducere. Teoretic nimanui nu-i va fi interzis sa voteze doar ca pentru a capata dreptul de vot trebuie sa faca dovada unor competente civice minimale - minimale si nu maximale. Numarul redus al electorilor precum si capacitatea de comunicare si utilizarea a mijloacelor media va permite intr-o masura mult mai mare agregarea opiniilor lor in ceea ce se cheama realizarea de politici publice. Tot nivelul superior de organizare intelectuale vor imprima dezbaterilor, intr-o agora restransa, un nivel corect de respect pentru ceilalti si o trecere spre argumente justificate, coerente si logice. Ideea implementarii unei democratii participative cu participarea tuturor mi se pare o hazardare in iresponsabilitatea totala, adica in anarhie.
      • Like 0
    • @
      Nu este posibil să se treacă din start la un sistem complet de democrație participativă. Trebuie să existe în mod evident o perioadă de tranziție, eu i-am zis un sistem hibrid, unde într-adevăr unii pot vota în nume propriu iar alții în continuare prin reprezentanți, dar trebuie început de undeva. Nu văd ca startul să îl dea instituțiile de putere, deci scânteia tot din societatea civilă trebuie să vină, iar eu am propus ca punct de pornire platforma https://panouldebord.ro
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      check icon
      am intrat pe panoul tau. Cred ca nu te-ai asteptat sa auzi atatea puncte de vedere pe o chestiune simpla. Vine din incultura civica. Pe orice subiect se poarta discutii sterile fiindca fiecare intervenient are propriile bagaje de cunoștințe și prea puțini se raportează la un pachet de noțiuni tranșate deja de mii de ani și este chiar imposibil și steril ca la fiecare discuție să clarifici noțiunile pe care se fundamentează afirmațiile respective. Vreau să spun că incultura ne atomizează și nu ne permite să ajungem la o concluzie sau un numitor comun. Poate ar trebui să începi cu niște topicuri bazice, de genul: ce este statul? Statul este al nostru sau al cui? Ce este o republică sau o monarhie? Ce este democrația? Ce face dintr-un regim unul democratic și ce îl face nedemocratic? Cum se reflectă democrația în viața mea? Cum se poate implica un cetățean sau de ce nu se implică nimeni niciodată și atunci când o fac se trezesc luptând pentru cauza altuia? Care este mecanismul care îi face tari pe politruci?
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      Dix'n check icon
      Vă răspund punctual: 1. am oferit răspunsul ca exemplu: a asigna profesioniștilor (relaționând cu grupuri de oameni, atât în zonele urbane cât și rurale), prin cursuri, cunoștințe despre democrație. Se completează cu ideea d-voastră „oamenii pot participa în mod direct la deciizile colective este un punct de pornire” 2. „în pași mici” s-ar defini ca o chestiune de percepție a fiecăruia dintre noi. Dar dacă e vorba de progres garantat, cu siguranță internetul participă la determinarea aceastei garanții. 4. ideea de „susținere” vine din dorința de „apreciere” față de valorile democratice. Însă de unul singur, din păcate, nu pot face mult mai mult decât puteți face d-voastră. Apelul, promovarea unui mesaj folosind internetul. Însă, la nivelul întregii societăți (intuiesc faptul că la acest nivel v-ați referit inițial), e nevoie de mai mult (decât internetul, cu referire și la punctul 3), iar asta reiese din întregul context al textului meu de mai sus. Cu stimă! :)
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      Adrian, ai dreptate ca am raspuns nepotrivit si imi cer scuze pentru asta; am vrut sa scriu mai in detaliu, dar mi-am dat seama ca aici nu e locul potrivit (suntem cam off topic). Totusi, vreau sa spun trei lucruri: 1, nu cred neaparat ca democratia directa e o idee proasta, dar cred ca implementarea sistemului actual poate fi imbunatatita (de exemplu, legislativul si executivul nu sunt singurele centre de putere in stat, exista si media si societatea civila care pot avea o voce importanta); 2, daca propui un sistem de democratie directa, trebuie sa il sustii cu mai mult decat "avem Internet" (care, apropo, nu ajunge la toata populatia), de exemplu, explicand cum s-ar rezolva cele trei deziderate esentiale (participarea, deliberarea, egalitatea votului); in fine, 3, orice valoare sau norma sociala nu este complet alba sau complet neagra, intotdeauna este un compromis, cine crede ca oricare din intrebarile societatii noastre are un raspuns 100% corect se inseala - poate ca de la asta ar trebui sa incepem.

      Legat de articolul de mai sus, termenul "expert" este folosit impropriu; fie se refera la o eticheta care nu are nicio legatura cu substanta (vezi nenumaratele figuri publice care produc doctorate si lucrari 'stiintifice'), fie este un termen in noul limbaj de lemn pentru cei care lupta pentru mentinerea unui status quo.
      • Like 0
    • @ Altcineva
      Ceea ce propuneam este să începem să construim în această direcție. Evident că sunt multe lucruri de pus la punct, dar făra o determinare și un efort pentru a le rezolva nu se va întâmplă nimic. Înainte de a implementa sistemul trebuie sa stabilim ce vrem de fapt, iar asta presupune o dezbatere. Asta este ceea ce propun, iar ca punct de pornire am construit paltforma https://panouldebord.ro, căreia poate, dacă vreți, vă puteți alătura.
      • Like 0
    • @
      Sunt de acord cu ce spuneți. În cazul în care doriți să contribuiți la clarificarea tuturor acestor chestiuni pe care le menționați vă puteți alătura platformei.
      • Like 0
    • @
      check icon
      test <br> . alineat
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Da, fii exaltat, că vei fi mai uşor de controlat. Sistemului îi plac rebelii. Îi sunt chiar necesari.


    • Like 1
    • @ Valentin
      check icon
      Îi plac doar dacă devin controlabili, dacă nu, nicidecum... din contra, îi șutuie, cu energia proporțională gradului de rebeliune.
      • Like 0
  • IM check icon
    Toate îndemnurile pe care le adresați tinerilor imperfecți (dar si maturii sau bătrânii sunt la fel de imperfecți si ar putea profita de ele) sunt valide, corecte si de mare bun-simț. Cu o condiție: cel care le aplica trebuie sa aibă ceva in cap, sa fie pasionat de ceva si sa fie vizionar. Sa fie un "rebel" cu o cauza, cu o tinta. Altfel, exersate in gol, virtuțile respective devin fronda, forma fara fond, complex de superioritate însoțit de aroganta de rigoare pentru ca nu au ca baza solida si autentica valoare ci o rețetă destul de ușor de aplicat de către oricine, mai ales de către tineri. "Rebelii" fara cauza si fara substanță nu fac decât sa-si irosească tinerețea si sa fie, in cele din urma, înregimentați sau marginalizați. Eșecul lor e cu atât mai dureros. Citind articolul, m-am gândit la exemple, de pilda la Steve Jobs si la Bill Gates care, in tinerețe, au fost in mare măsură "mai deștepți decât ei". Azi ma întreb cum o fi votat Bill Gates in America anului 2016.
    • Like 7
    • @ IM
      Desi nu imi place sa port conversatii, mai ales pe NET, cu anonimi, nu ma pot abtine sa remarc obiectivitatea comentariului. Totusi, <"Rebelii" fara cauza si fara substanta> pot fi definiti ca fiind "oportunistii" perfecti, viitorii politicieni. De fapt, simpli politruci. Si nu numai in RO. Se pare ca acest curent al "oportunistilor politrucianisti" (daca mi-e permis termenul) a umplut Planeta. Asa ca, din marginalizati, de multe ori, devin "ciuma", "plaga" societatii in care traim. Si exemplele sunt "fara numar". Imi cer scuze pentru afirmatiile din inceputul comentariului, cele referitoare la anonimat, dar mi-ar fi placut sa discut cu cineva anume. Oricum, felicitari pentru comment.
      • Like 4
    • @ Radu Dănuţ Munteanu
      Dar vă înșelați, "oportuniștii perfecți" nu sunt fără de cauză, poate doar fără de substanță. Cauza lor este propria bunăstare imediată, posibilitatea de a obține ce doresc instant fără să îsi pună problema dacă gratificarea lor instantanee produce pagume mult mai mare în altă parte.
      • Like 0
    • @ Adrian Ionescu
      .. sfârșitul ultimei propoziții era : fără să își pună problema dacă gratificarea lor instantanee produce pagube mult mai mari în altă parte.
      • Like 0
    • @ Radu Dănuţ Munteanu
      IM check icon
      Tocmai de dragul obiectivității, de data asta a cititorului, prefer anonimatul inițialelor in locul numelui complet. La urma urmei, chiar semnat cu numele complet, autorul unui comment tot "anonim" rămâne (daca nu e persoana publica). Ce contează pentru cititori ca ma numesc Ilie Marin sau Ileana Moise? Important e mesajul (si nici macar el întotdeauna). Ma bucur ca ați apreciat obiectivitatea.
      • Like 2
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chris Simion

Claudiu este doar unul dintre cei peste 11.000 de ctitori ai teatrului care se construiește în prezent pe Grivița, la nr 53, în București, la inițiativa cunoscutei regizoare, invitată recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu”.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro