Eu nu vreau să crăpi, doar să ne înțelegem

NOTĂ: Andrei Postolache este președintele formațiunii Pentru Iași, care are candidați pe listele USR

Un redactor online al unui site de știri a dat share pe Facebook la un articol care raporta o reacție de-a lui Victor Ponta, și a adăugat deasupra drept comentariu „Sper să crăpi, Victor Ponta”. Problema a fost că, în loc să dea share pe contul personal, a dat pe contul site-ului de știri. O greșeală, a fost șters în 20 de minute, site-ul și-a cerut scuze, persoana în cauză a fost concediată, dar internetul a explodat. Bucurie, glumițe, poante, virale, toată ziua o distracție. #puiemonta a fost înlocuit cu #spersacrapi.

Cred, sper, că nu sunt mulți care chiar ar vrea ca Ponta să „crape”, dar recunosc că și mie mi-a apărut instant un zâmbet când am văzut pățania, dimineață, la cafea. Nu vrând să i se întâmple ceva lui Ponta, dar așa, ca refulare, ca un fel de „da mai lasă-ne odată în pace și du-te de unde ai venit”, pentru că da, Ponta reprezintă pentru noi, cei „anti PSD” un simbol al unui anume fel de tupeu și nesimțire care ne șochează prin simpla sa existență. Că un om ca el a fost prim ministru și la un pas de a fi președinte ne sperie de-a binelea, așa că atunci când mai ia câte o palmă din asta virtuală ne mai răcorește. Amuzant nevoie mare.

Numai că, totuși, hai să nu!... Hai să facem chestia aia pe care nu vrem să o facem, deși știm că trebuie, hai să ne oprim din chicoteală și să discutăm puțin serios. Nu că aș vrea să mă comport ca un profesor de matematică care zice „liniște acolo în spate”, dar poate ne-ar fi de folos puțină concentrare pe subiect.  

Începem cu cei 5 milioane și ceva de oameni care l-au votat pe Ponta în 2014. Câteva observații foarte simple despre ei:

• Atât timp cât o ținem în hashtag-uri din astea „jmechere” nu vom reuși să comunicăm cu oamenii ăștia, ci doar între noi;
  
• Oamenii care votează PSD sunt, în marea lor majoritate, oameni normali, sănătoși la cap, nu-s niște ciudați care trăiesc în beznă așteptând să le dea cineva lumină;
  
• Oamenii care votează PSD o fac pentru niște motive care pentru ei sunt importante și ar cam fi bine să le înțelegem.
  

Ponta nu merită atenție. Cei 5 milioane care l-au votat da

Hai să ne gândim puțin la ei, și să explorăm de unde putem începe un dialog care să mai vindece măcar puțin din falia pe care o avem acum între astea două lumi, între „noi” și „ei”. În primul rând, care sunt astea două lumi?

Două categorii de oameni au avut succes după revoluție în România

Prima, cea mai mare, și care a avut succes de la început, sunt capitaliștii de cumetrie, combinatorii, borfașii, cei care au furat și devalizat tot ce era de furat și devalizat, fără nicio piedică la început, mai greu acum. E lumea lui Becali, a lui Voiculescu, a lui Vântu, Ghiță și a miilor alții ca ei, dar mai mici. E lumea politicienilor și a funcționarilor corupți, cealaltă latură a unui sistem mafiot care a existat și există doar pentru promovarea propriului interes.

A doua categorie, mai recentă, mai mică, dar care se conturează din ce în ce mai bine, este un fel de clasă mijlocie, concentrată în special în jurul marilor zone urbane, oameni plimbați pe afară, poate educați pe afară, antreprenori, IT-iști, intelectuali, profesioniști, creativi de toate felurile și alții ca ei.

În general, această a doua categorie o urăște pe prima, iar PSD este în ochii lor partidul primei categorii. Nu că alte partide ar fi mult mai bune, dar în vârful piramidei borfașilor stă, în imaginarul multora, PSD. Acești oameni nu prea înțeleg de ce cineva, oricine, ar vota vreodată PSD, indiferent de circumstanțe, pentru ei e „orice în afară de PSD”. Rezultă că acești oameni din păcate nu-i înțeleg pe cei 5 milioane care l-au votat pe Ponta. Mai mult că nu-i înțeleg, uneori se lasă atrași în ironii facile: alegătorii PSD sunt asistați sociali fără inițiativă, leneși, pomanagii, bețivi, nu ai cu cine. 

Greșit. Alegătorii PSD sunt în majoritatea lor oameni ca mine și ca tine, care au tras însă la loteria sorții să se nască în Onești sau Zimnicea și să-i prindă anul 1989 cu 2 copii și un job de strungar, la vârsta de 40 de ani, într-o fabrică care s-a închis doi ani mai târziu. Lumea văzută de pe bulevardele orașelor universitare la 25 de ani e o altă planetă decât un Bărăgan uscat văzut de pe fereastra satului tău pe jumătate gol, cealaltă jumătate doar bătrâni, tinerii în Spania, tu având 65 de ani, ulcer și o pensie de nimic.

E ușor să le vorbești despre inițiativă și spirit antreprenorial tinerilor care se pot urca mâine într-un Wizz să vadă cum e Londra ca să aibă o „experiență de învățare”. E la fel de ușor să-l învinovățești ca asistat pe cel din Teleorman sau Vaslui, să crezi cumva că-și merită soarta, că și-a făcut-o cu mâna lui. Sigur, uneori chiar așa e, dar leneșii de pe lumea asta nu sunt toți în același partid.

Pe oamenii ăștia, PSD i-a dus cu zăhărelul, i-a ținut captivi, i-a ajutat doar cât să nu moară, nu le-a dat independență, nu le-a construit comunități în care să poată trăi demn, nu le-a oferit copiilor lor o educație care să le dea o șansă mai bună decât au avut ei, sau un spital unde să se ducă fără plic și fără frică. Da, așa e, dar chiar și așa, PSD le-a oferit un fel de respect. E un respect ciudat, la granița cu o curioasă umilire, dar e un fel de respect. Le vorbește pe limba lor, le promite un anume fel de stabilitate, le zice că nu-i va uita. Cine altcineva le-a mai vorbit oamenilor ăstora vreodată cu respect și empatie onestă, nu prefăcută? Cine altcineva le-a mai vorbit într-un mod în care ei să nu simtă că de fapt sunt disprețuiți? În locul lor, nu ai alege și tu PSD-ul? Nu ți-ar conveni, normal că nu, dar ce altceva ai putea alege?

Și oamenii ăștia ce să creadă despre noi când o să audă că ne-am amuzat toată ziua la ideea că omul pe care ei l-au votat ar trebui să „crape”? Da, e o glumă, știu, avem dreptul să râdem, dar cum se vede din punctul lor de vedere? Nu e cumva încă o dovadă că nu-i înțelegem? În câteva zile se va duce iar vreun hipster pe la ei să le ceară votul pentru o nouă clasă politică și le va zice că PSD-ul e corupt și așa mai departe, și se va mira că uite dom'le, mesajul nu penetrează. Oare de ce?

Lumea celor 5 milioane care l-au vota pe Ponta nu e viitorul, e trecutul. Viitorul e al orașelor creative, conectate, cosmopolite, întreprinzătoare și inovatoare, și până și ei știu asta. Ăsta e un adevăr peste tot în lume, nu doar la noi. Dar ce facem cu cei 5 milioane și familiile lor? Îi lăsăm în urmă, râdem de ei, îi lăsăm să dispară odată cu lumea lor, în mizerie? Pe lângă că ar fi imoral și inuman, ar fi o prostie catastrofală.

Faceți un exercițiu de empatie de 5 minute și puneți-vă în locul unuia dintre „ei”. Nu e vina lor că sunt săraci. Nu e vina lor că sunt captivi. Majoritatea nu-și doresc nimic mai mult de o șansă, dar în timp ce râdem de PSD că-i păcălește, noi ce facem pentru ei? Hai să nu ne mirăm că votează cu PSD-ul, am fi naivi să ne așteptăm la altceva, dacă asta e atitudinea noastră.

În spatele lui Ponta sunt oameni reali, la fel cum sunt oameni reali în spatele lui Trump, sau al lui Farage. E sănătos uneori să râdem de Ponta sau de Trump, ai și de ce râde, sunt în felul lor un soi de caricaturi. E însă o insensibilitate și o greșeală să râdem, direct sau indirect, de oamenii din spatele lor. Ei nu sunt caricaturi. Hai să vorbim cu ei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp