Un naționalist de grotă se ia de Julien. Aviz părinților care aleg nume „străine” pentru copiii lor: vă place cum arată viitorul României?

Cu o lună înainte de alegerile parlamentare, alegătorul român e în fața unei căutări ce nu are de-a face cu partidul care va câștiga majoritatea și nici de orientarea doctrinară - social-democrată sau liberală. Ține de politici, mentalități și discurs.

În aventura lui prin democrație, alegătorul nostru nu are în față o intersecție care despică drumul cu două indicatoare - pe aici o iei la stânga, pe aici o iei la dreapta.

E una din puținele dăți în care, oprit și dezorientat, trebuie să decidă dacă să o ia înainte, imaginându-și că merge spre un viitor mai bun decât prezentul și trecutul, sau - dacă să facă stânga împrejur și să o ia înapoi, pe drumul pe care-l știe deja. Nu i-a plăcut, dar l-a făcut de voie, de nevoie, în ultimele două decenii. Nu l-a dus prea departe, ba mai mult, a fost jefuit, lăsat fără haine, bătut și fugărit.

Este absurd ca în 2016, după aproape 3 decenii de democrație exersată în mai toate formele sale, agenda partidelor politice înainte de alegerile parlamentare să fie retrogradă. Călcând în picioare Legea responsabilității fiscale care prevede că măsurile cu impact financiar nu se pot lua înainte cu 180 de zile de expirarea mandatului guvernului, formațiunile care au votul majoritar în Legislativ transformă gălețile și plasele cu făină și zahăr în pomeni electorale prin creșteri de lefuri și tăieri de taxe.

Avem lideri care repetă la nesfârșit sloganul Nu ne vindem țara al anilor ‘90, reîmpachetat în Tehnocrații urăsc poporul și vor să dea pe nimic țara străinilor.

Cât de mult a progresat România dacă permite liderilor să pronunțe obsesiv prenumele de proveniență franceză (Julien) al premierului în funcție, pe un ton ironic, încărcat de naționalism primitiv? De parcă să fii născut în România din părinți români, dar să te cheme Andrew te face mai puțin român și mai puțin iubitor de popor.

Este un discurs extrem de periculos și care nu are cum să aducă lucruri bune. Toți cei care ați dat prenume internaționale copiilor voștri riscați să le fi pecetluit o soartă grea numai pentru că ați fost neinspirați și nu ați crezut că țara voastră va ajunge din nou, acolo, în astfel de vremuri, întoarsă din drum.

Îmi imaginez cu groază cum România riscă să-și condamne și să-și stigmatizeze copiii cu prenume străine. Ce va urma? Să nu fie primiți la școală și grădinițe pentru că nu-i cheamă Vasile? Să fie ridicați adolescenții de pe stradă de garda națională a domnului Nicolicea, această armată sub control prlamentar, pedepsiți și izolați pentru simplul motiv că voi, părinții, ați ales să-i treceți în certificatul de naștere numele Marie în loc de Maria sau Thomas în loc de Ion? 

Sau, ajunși la vârsta maturității, să nu acceadă la o funcție publică pentru că se împiedică în prenumele Mathias, pe care mama l-a auzit într-un film, o carte sau l-a întâlnit pe o stradă într-o capitală europeană?

Toți cei care în ultimele decenii au ales prenume de proveniență străină pentru copiii lor ar trebui să se revolte, să facă petiții, să-i asalteze pe politicienii care insinuează că un nume sau un prenume îți ridică dreptul de a fi considerat cetățean român cu bune intenții.

Retorica PSD, cel mai mare partid politic din România nu este cu nimic diferită față de cea de la alegerile din noiembrie 2014 și nici de cea din anii de după 1990. Nu e nicio diferență între mândru că sunt român/ ortodox și tehnocrații vând țara, așa cum nu e nicio diferență între pecetea de Julien și eticheta ne-român dată lui Rațiu cel cu papion.

În urmă cu doi ani, la prezidențiale, oamenii au votat un candidat de origine germană, cu nume străin și care practică altă religie decât cea majoritară. Bașca, nu are nici copii, ceea ce-l făcea un insensibil și un om de nimic. O lecție de maturitate și inteligență, atât pentru contracandidatul din finală, cât și pentru cetățenii țărilor europene cu tradiție în democrație. Va mai penaliza o dată votantul român tupeul celor care-l cred atât de involuat, needucat, naționalist și fundamentalist?

În 2016, alegătorul nu are de făcut la dreapta sau la stânga. Pe 11 decembrie decide dacă merge înainte sau face pași înapoi.

Nivelul discursului în această campanie electorală este extrem de jos doar pentru că liderii clasei politice îl țin acolo, voit, iar alegătorii nu le cer cu mult mai mult.

Nu vorbește nimeni despre autostrăzi care să aducă mai aproape familiile de sărbători, pentru că toți ne dorim să ajungem în câteva ceasuri dintr-un loc în altul al țării. Nu vorbește nimeni din cei care ne vor votul despre un plan concret de salvare a ceea ce mai e de salvat în sănătate și despre construcția de spitale și școli noi- proiecte concrete, cu studii, amplasamente, resurse de finanțare definite, momente de început și date limită de dare în folosință.

Înainte cu o lună și puțin de alegeri pedalăm în teme false, într-o tematică naționalistă găunoasă și pe un drum greșit care nu poate să ne ducă decât spre trecut. Facem mișto din prenumele străin al premierului, vorbim despre cum unii și alții pun la cale vânzarea țării și dăm câțiva leuți pe la bugetari ca să le cumpărăm bunăvoința la urne. Toate în detrimentul dezvoltării, pentru că toți analiștii economici și membrii cabinetului Cioloș atrag atenția explicit că mărirea cheltuielilor cu 9 miliarde de lei pe an pentru lefuri, sporuri și pensii speciale se duc fie în deficit, fie- ca să le acoperim- se taie de la investiții în infrastructură. Toate aceste măsuri de peticire a portofelelor ca să cumpere voturi țin România pe loc, o lasă fără căi ferate, fără autostrăzi, avioane, trenuri, spitale și școli. Parlamentarii dau mită electoratului pentru că pot, așa cum spune ministrul Sănătății Vlad Voiculescu. 

Când vin la ușă pentru a vă cere votul, întrebați-i pe politicieni de ce nu vă ajută să vă vedeți părinții în fiecare week-end în câteva ore, de ce nu vă sprijină prin investiții să vă deschideți afaceri în zone mai puțin bogate. Când vă promit creșteri de salarii, întrebați-i ce vor face concret ca să nu ne mai mănânce viermii în saloane. Spuneți-le că cei 50 de lei pe lună primiți în bătaie de joc nu vă vor ajuta cu nimic dacă veți lua o infecție cu pioceanic sau stafilococ auriu după o banală apendicită în nenorocitele astea de spitale din România pe care numai Ceaușescu le-a construit.

Este trist pentru că în loc să vorbim despre construcție, investiții, despre România pe care o vom lăsa copiilor noștri - indiferent că i-am botezat Ion, Vasile, Thomas, Marie, Sophie sau Ioana, asistăm la o ciorovăială ca la tarabele din piață, dezbateri pe teme false despre conspirații inventate de indivizi cu dosare penale. E trist că în loc să dezbatem despre soluții ca să scoatem din sărăcie județe extrem de sărace prin educație, infrastructură și acces la servicii medicale, asistăm la o petrecere națională din bani publici, fără ca aceștia să fie ai celor care-i cheltuiesc. 

Culmea celor aproape 30 de ani de tranziție este că ajungem să fim mituiți cu țârâita din banii noștri, din taxele și impozitele pe care noi le plătim, lună de lună, la bugete ca să-i votăm tot pe ei, ajutându-i să țină țara pe loc.

P.S.

Subsemnatul am un copil care are două prenume, unul românesc și unul de proveniență străină. Găsesc cel puțin deplasată, dacă nu îngrijorătoare ironizarea prenumelui Julien în cazul lui Dacian Cioloș și sper ca fetița mea să nu aibă niciodată de pătimit la școală, în adolescență sau în viața de adult din cauza unor domni care să-și permită să o stigamitizeze în urma unei decizii pe care am luat-o eu, părinte, fără ca asta să aibă în viitor vreo legătură cu nivelul ei de educație și competență. Mai sper ca în anii care urmează românii să-i penalizeze scurt, prin excludere totală de pe scena politică pe acei lideri care, apelând la discursuri naționaliste retrograde și antijustiție, se vor opune progresului României.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp