Orașele noastre nu numai că au devenit niște mari parcări, dar parcările seamănă pe alocuri cu cimitirele de mașini. Și numărul „deceselor” crește de la an la an.
Ne-am obișnuit să mergem pe stradă ocolind o mașină, o epavă, apoi să ne lipim de ea pentru că vine alta din spate. Ne bucurăm de câte un petic de trotuar, și ăla pătat de ulei, lăsat liber temporar de vreo mașină plecată la luptă prin trafic.
Foto: George Călin/Inquam Photos
Umilința prin care trece o mamă atunci când nu știe pe unde să mai strecoare căruciorul printre epave și mașini care blochează trotuarul sau ieșirile din micile parcuri nu o pot descrie în cuvinte. Mai târziu, când copilul învață să meargă, o face printre aceleași epave, niciodată singur, pentru că trotuarul e ocupat, iar strada e a mașinilor. Iată cum problema traficului infernal, lovește mult mai departe, mai departe chiar decât poluarea care își va cere cât de curând tributul prin cancere de tot felul.
Poliția locală se ocupă de problema epavelor. Și deși am crezut că nu o face cum trebuie, m-am înșelat. Am solicitat o întâlnire la fața locului, pentru a le prezenta cele 6 epave din fața blocului, o parte din ele parcate chiar pe locurile plătite.
Făcusem o solicitare cu 3 luni înainte și n-am observat nicio schimbare.
La întâlnire am avut însă o mare uimire: Poliția Locală sector 1 și-a făcut treaba exemplar. Au venit cu un dosar gros de o palmă și mi-au prezentat situația pe îndelete. Unul dintre proprietarii unui Aro, pe butuci la propriu, transformat în depozit de mobilier bun de pus pe foc, a deschis proces la Judecătoria de sector. Evident, conștiința civică, pe care ar trebui să o avem cu toții dacă dorim un oraș mai bun, m-a obligat să mă ofer ca martor în proces. Noroc că am făcut și poze.
În momentul în care Poliția Locală a pus în geam înștiințările, unul dintre proprietari a apărut vizibil iritat. A ieșit tărăboi, dar lumea a început să se strângă. Furia a crescut, însă oamenii începuseră să își ceară dreptul de a putea merge decent pe stradă.
Bătrânilor le-a fost cel mai greu. Iarna, când troienele de pe stradă ajungeau la un metru, iar mașinile circulau la limită pe străduțele înguste, ei înaintau ca prin tranșee, trăgând după ei traista cu pâine. Prioritate au întotdeauna mașinile. Strada e a lor, iar trotuarul nu mai există.
Dar haideți să vedem ce spune legea, de ce interpretarea neclară face îndepărtarea epavelor foarte dificilă, și de ce munca polițiștilor locali este îngreunată și riscantă.
În temeiul art. 7 lit. 1 din Legea nr. 155/2010, polițiștii locali aplică prevederile Legii 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe locuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților/ subdiviziunilor administrativ teritoriale.
Extras din răspunsul oficial:
Curtea Constituțională, prin Decizia cu nr. 826/2015, explică condițiile constitutive pentru considerarea unui vehicul ca fiind abandonat, prin faptul că intenția de abandon nu rezultă din manifestarea expresă de voință a deținătorilor de vehicule, ci din starea în care se găsește vehiculul, exemplificăm: 'un vehicul este calificat ca fiind abandonat, dacă acesta întrunește cumulativ următoarele condiții: să se afle pe domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, starea în care se găsește să fie improprie circulației pe drumurile publice și imobilizarea să dureze mai mult de un an. Obligația de a întreține bunul în scopul folosirii sale potrivit destinației pentru care a fost construit și achiziționat (transportul de persoane sau de marfă) incumbă tuturor proprietarilor de vehicule, indiferent de resursele financiare ale acestora, și constituie o condiție obiectivă, rezonabilă și adecvată în vederea ocupării unui spațiu de parcare aflat în proprietatea statului ori a unităților administrativ-teritoriale, care au, în mod corelativ, obligația de a asigura buna administrare a drumurilor publice. Acceptarea unei soluții contrare ar conduce la concluzia ca aceste terenuri, destinate circulației publice și staționării vehiculelor funcționale, să se transforme într-un spațiu în care persoane private, invocând insuficiența veniturilor individuale, să depoziteze bunuri proprietate privată, cu afectarea dreptului de proprietate a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, ceea ce este inadmisibil'.
În perioada octombrie-decembrie 2016, s-a depus propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii 421/2002, pentru dezbatere și adoptare la Senat, fiind propuse, printre altele, înlocuirea termenului de 1 an cu termenul de 60 de zile și condițiile cu privire la valabilitatea ITP-ului, și a deținerii asigurării tip RCA. În prezent, nu cunoaștem stadiul de lucru al acestei propuneri legislative.
Încheie comunicatul Poliției Locale sector 1 din data de 02.03.2017.
În cifre, numărul epavelor se prezintă astfel la nivelul sectorului 1, care probabil că este reprezentativ și la nivel de țară.
Din anul 2009 și până în prezent, s-au demarat procedurile menționate față de un număr de 3213 vehicule.
La 01.01.2016 se aflau în lucru - 309;
- alte vehicule luate în evidență – 632;
- cazuri soluționate – 432, dintre care: 391 au fost ridicate de către proprietari/utilizatori, 38 reparate cu ITP-ul la zi, iar un număr de 3 au fost ridicate cu sprijinul altei instituții;
- la 01.01.2017 se aflau în lucru – 509;
Precizăm că ridicarea celor 18 vehicule, prin Dispoziție de Primar, din cursul anului 2015, s-a efectuat până la pronunțarea Deciziei nr. 9/2015 a Î.C.C.J., dată de la care nu am mai dispus de condiții tehnico-administrative pentru ridicarea vehiculelor.
În prezent, sunt inițiate demersuri pentru rezolvarea acestui impediment.
O altă decizie heirupistă, cea de a ridica mașinile, chiar dacă nu blochează circulația. S-a suspendat ulterior orice ridicare. O mare greșeală, pentru că trebuie să se poată ridica, dar nu speculativ, orice mașină, indiferent dacă blochează sau nu drumul sau dacă zace ca un morman de fier vechi de mai multi ani.
În prezent, chiar dacă un autovehicul nu este mișcat de 2 ani, Poliția Locală ia în considerare doar termenul scurs de la expirarea valabilității ITP-ului, care trebuie să fie de peste 1 an. Apoi, transmite o somație și abia după 6 luni poate dispune la ridicarea autovehiculului abandonat. Una peste alta, pot trece până la 4 ani de când autovehiculul nu a mai fost mișcat. Iar dacă este mișcat, doar ca să nu mai facă umbră aceluiași loc, cu atât mai rău, pentru că vorbim de auto fără asigurare.
Se știe că orice problemă majoră se datorează unui cumul de factori, iar traficul este problema majoră. Parcarea este unul dintre factori, care se ramifică, epavele fiind doar o ramură dintr-un arbore cauză-efect.
Traficul din orașe este problema mare, care nu poate fi soluționată printr-o singură decizie, și nu rapid. Trebuie feliată, și rezolvată pe bucățele, așa cum japonezii în management folosesc îmbunătățirea continuă (Kaizen), cu pași mici. Și noi ar trebui să începem odată cu problemele noastre, cu pași mici, dar siguri, și fără costuri.
Altfel, soluțiile heirupiste, de genul plății în funcție de zona de acces, ne vor seca de bani, pentru că vor fi necesare sisteme de plată, panouri de semnalizare, etc. Sunt momentan ineficace. Ce înseamnă asta? Adică din cumulul soluțiilor, să nu se aleagă cele cu randamentul cel mai bun dintre efort și efect, ci vor fi alese după ureche, pe pretextul că și alte capitale au făcut-o și a dat roade.
Dar alte capitale mai întâi de toate au interzis parcarea pe trotuar, au ridicat mașinile fără asigurare și ITP, și abia după au trecut la soluțiile de plată în funcție de zona centrală.
Păi mai degrabă s-ar începe cu interzicerea mașinilor de marfă pe timpul zilei în zonele centrale. În toate orașele respectabile, aprovizionarea se face exclusiv noaptea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.