România are toate datele să devină unul dintre cei mai importanți jucători din regiune în ceea ce privește energia verde. Care sunt condițiile pentru ca acest potențial să fie valorificat, care sunt modalitățile prin care putem să atragem mai mulți investitori, dar și despre rolul prosumatorilor și necesitatea unor reglementări privind integrarea lor în rețea, a vorbit într-un interviu acordat Republica, Stéphane Brimont, Managing Director și șef al diviziei de active reale pentru Franța și Benelux la Macquarie Asset Management (MAM).
Cel mai mare manager de infrastructură din lume cu peste 100 GW de proiecte de energie verde în dezvoltare, construcție și operațiuni a cumpărat în 2020 activele energetice ale grupului CEZ în România, printre care se numără și parcul eolian Cogealac-Fântanele, al treilea cel mai mare din Europa aflat pe uscat.
În prima parte a interviului acordat Republica, Stéphane Brimont a vorbit despre condițiile și investițiile necesare procesului prin care România să facă tranziția la energia verde, precum și despre cele mai mari provocări ale pieței locale de energie.
În a doua parte a discuției, pe care o publicăm astăzi, reprezentantul MAM spune că tranziția la energia verde necesită investiții de sute de miliarde de euro în Uniunea Europeană, în anii care urmează. Iată cele mai importante declarații pe scurt:
- Oferiți transparență și claritate, veți vedea că oamenii încep să vină. Apoi, după ce vine un investitor cunoscut, vor veni și alții și vor fi tot mai mulți bani. Ce aș face ar fi să ofer transparență, stabilitate, consistență.
- În distribuția de energie trebuie probabil să dublăm investițiile în următorii cinci ani. Motivul pentru care discutăm cu reglementatorul este că, dacă vrem să facem asta, e nevoie de puțină pregătire și trebuie să ne asigurăm că avem un randament decent pentru aceasta.
- Prosumatorii pot fi benefici pentru rețea, dar trebuie să fii atent la modul în care reglementezi.
- Trebuie să te asiguri că reglementarea oferă prosumatorilor beneficiul de a fi prosumatori și nu beneficiul de a arbitra sistemul.
- Prosumatorii au un impact asupra rețelei pe care trebuie să-l controlezi ca să nu ai pene de curent.
- Cu siguranță există un potențial real pentru energia regenerabilă în România. Există teren, iar condițiile pentru vânt și soare sunt bune. Conexiunea este însă o provocare.
- Avem nevoie să fiți consecvenți și noi să fim un jucător corect care să livreze ceea ce este necesar pentru oameni.
Citeam la începutul anului că ați înființat și primit investiții pentru fondul cu numărul 7, dedicat infrastructurii critice din Europa, în jur de 8 miliarde de euro. Dacă România ar fi transparentă și ar oferi vizibilitate așa cum ați spus, ne-am putea aștepta la mai multe investiții inclusiv de la acest fond și nu neapărat doar pe energie?
Când avem un fond, avem și anumite linii directoare. Le spunem investitorilor noștri cum vom investi acei bani, în infrastructura pentru transport, în cea energetică, socială, digitală. De asemenea, le spunem cum vom aloca banii geografic, dar nu suntem foarte specifici. Nu le spunem că investim în Germania sau în România. Ne uităm la piață și vedem ce este acolo.
Dacă avem o afacere care îndeplinește caracteristicile potrivite și trece de pragul minim, o luăm în considerare. Analizăm piața pe care o cunoaștem pentru că avem afaceri similare în întreaga Europă. Și apoi, când găsim oportunitatea potivită, mergem acolo și investim. De exemplu, în Italia, am decis să investim în drumuri cu taxă. După accidentul de la Genova, am decis să cumpărăm drumul cu taxă. Aveam experiență anterioară în Franța. Am putea face drumuri cu taxă în România? Desigur. În Italia sau Polonia, am decis să investim în fibră optică. Dacă ar exista un raport despre fibră optică în România și am putea să investim în asta, am face acest lucru. Gestionarea deșeurilor, apă, gaz și energie, transmisie și distribuție, energie regenerabilă, onshore, offshore, fotovoltaice, parcări. Putem face.
Există câteva limite și nu putem intra în active mici pentru că e nevoie de alte abilități, dar în rest, putem face. Și continuăm să avem discuții pentru că vrem să știm ce se intenționează să se facă, dacă se caută finanțare, pentru a încerca să venim cu o soluție.
Se aplică însă aceleași principii ca în domeniul energiei. Pentru a investi dorim transparență și risc scăzut. Nu toate domeniile sunt reglementate. Distribuția de energie este, dar când ești într-un domeniu precum cel al drumurilor cu taxă, poate fi un contract de concesiune. În domeniul gestionării deșeurilor, poți avea contracte cu municipalități publice sau cu industria privată. Alteori este un contract cu statul sau cu un factor de decizie public local. Uneori este doar un aeroport și ai doar un cadru de reglementare național. Reglementarea poate diferi, dar necesitatea stabilității rămâne aceeași.
Dacă investești în fibră optică, poți avea, de exemplu, un monopol pe o anumită zonă geografică, cu un teren stabilit prin contract sau de un reglementator. Când investești în apă, poți avea un hub reglementat ca model de bază sau poți avea o concesiune. Există o serie de cadre contractuale și de reglementare diferite. Ceea ce urmărim noi este stabilitatea, vizibilitatea, transparența și capacitatea de a aduce valoare economiei și societății.
Reprezintă prosumatorii o problemă în România?
Cred că prosumatorii pot fi benefici pentru rețea, dar trebuie să fii atent la modul în care reglementezi. Ei contribuie la rețea, produc și folosesc tehnologie din rețea. Iar asta ridică o serie de întrebări importante din punct de vedere tehnic. Dacă conectezi prosumatorul, acesta va îți va lua o parte din capacitatea rețelei. Deci, blochezi capacitatea, iar consumul tău de energie scade. Iar asta debalansează cumva costurile și veniturile. Unii prosumatori pot costa rețeaua, dar oamenii care nu sunt prosumatori ajung să plătească companiei. Reglementarea trebuie făcută în mod inteligent.
Trebuie să te asiguri că reglementarea oferă prosumatorilor beneficiul de a fi prosumatori, și nu beneficiul de a arbitra sistemul. Avem o investiție în Grecia și au trebuit să schimbe reglementarea pentru a sprijini prosumatorii, dar nu în detrimentul celor care nu sunt prosumatori. Dacă nu faci asta, ajungi să stimulezi arbitrarea sistemului de către oameni și ai ca furnizor un start-up. Deci trebuie să fii atent cu prosumatorii.
Ați putea spune că prosumatorii sunt în top cinci provocări în piața energetică a Europei?
La început, spui că vrei prosumatori și stabilești câteva reguli foarte simple. Apoi oamenii încep să vină. Primul prosumator nu destabilizează sistemul. Dar când începi să ai un gigawatt, reglementarea prosumatorilor devine un subiect. Dacă ai trei gigawați și rețeaua începe să se destabilizeze, trebuie să ai o reglementare. Prosumatorii pot deveni o problemă pentru rețea în termeni de instabilitate. Dacă ai prea mulți prosumatori și nimeni nu este responsabil de echilibrarea sistemului, și aș fi operatorul de sistem de transport, aș analiza în detaliu impactul prosumatorilor asupra menținerii echilibrului.
V-am întrebat și am insistat asupra acestui subiect pentru că jucătorii din piață nu sunt foarte mulțumiți de acest aspect. Pe termen scurt poate că este bine că oamenii își instalează propriile echipamente și folosesc energia produsă de ei, dar când te uiți pe termen mediu și lung, vezi că ar putea fi multe probleme.
Nu doar furnizorii văd aceste probleme, este conștient de ele chiar și ministrul. Așa cum am spus, prosumatorii aduc energie în rețea și este bine. Dar există potențial de a destabiliza puțin rețeaua dacă reglementarea nu reflectă corect modul în care operează. Aceasta este o discuție peste tot. Trebuie să te asiguri că ai control în ceea ce privește impactul asupra rețelei electrice, pentru că ultimul lucru pe care îl vrei este o pană de curent.
Oamenii vorbesc tot timpul despre preț pentru că nu există pene de curent. Dacă ar exista, nimeni nu ar mai vorbi despre preț. Prosumatorii au un impact asupra rețelei pe care trebuie să-l controlezi ca să nu ai pene de curent. Apoi, trebuie să te asiguri că prosumatorii contribuie la sistem și beneficiază de contribuția lor, dar nu excesiv. Aceeași problemă a fost și în Grecia reglementarea a fost schimbată. Din perspectiva unei afaceri de distribuție, ne ocupăm de această expunere la prosumatori.
Aceasta este mai mult o problemă pentru furnizorii și pentru transportatorii de energie. Pentru furnizori, pentru că trebuie să compenseze volumele, iar pentru transportatori pentru că trebuie să asigure un grad de stabilitate. Trebuie să conectăm prosumatorii și trebuie să ne asigurăm că avem capacitatea de a prelua toată producția. Iar asta are impact asupra investițiilor. Cineva trebuie să decidă că aceasta este cea mai bună modalitate de a folosi bani, pentru că poate există și alte modalități de a-i folosi.
Apoi mai există o provocare cu verificarea. Dacă blochezi o capacitate într-o rețea constrânsă și nu plătești pentru acea capacitate, ci doar pe baza consumului net de energie, atunci există o problemă cu modul în care este stabilit tariful. Dar aceasta este o problemă tehnică ce poate fi rezolvată.
Cred că una dintre cele mai importante provocări în următorii ani va fi acest echilibru, această gestionare a întregii rețele.
Cum vedeți inteligența artificială în această industrie?
Echilibrul devine tot mai problematic. Cererea devine mai volatilă, parțial pentru că oamenii devin prosumatori. Producția devine și ea mai volatilă pentru că, în loc să ai o producție constantă, ajungi să ai doar atunci când este vânt. Așadar, corelarea în timp real dintre cerere și ofertă devine o provocare zilnică. În acest context, operatorul de sistem de transport (TSO) trebuie să devină tot din mai inteligent.
Apoi, instrumentele se schimbă. În trecut erau cicluri deschise sau baterii. Din acest punct de vedere, structura pieței nu este complet pregătită pentru investiții. Dacă mergi în trei țări diferite, găsești trei scheme diferite. Există deci o problemă în ceea ce privește instrumentele potrivite pentru a rezolva discrepanța dintre ofertă și cerere. Acestea sunt marile provocări. Cum se va desfășura acest lucru? Nu știu. Despre inteligența artificială, nu știu. Oamenii ar trebui să se concentreze în direcția potrivită.
Cum arată calculele și care sunt sumele care trebuie investite în următorii ani pentru a vă alinia și pentru a face această tranziție verde?
Există câteva studii externe care arată că sumele sunt undeva între 1,2 miliarde și 1,5 miliarde de euro pe an. Cred că suntem aproape de limita superioară a acestui interval. 1,2 miliarde este deja o sumă semnificativă din perspectiva unei țări. Dacă ne gândim la UE, pe o perioadă de cinci ani, sumele se situează între 400 și 800 de miliarde. Unul dintre marile subiecte este, evident, existența fondurilor de la UE, cum este PNRR, și capacitatea de a utiliza o parte din acești bani pentru că este o modalitate de a realiza investiții fără a pune prea multă presiune pe consumatori.
Și asta face parte din discuție. Cât ar trebui să investim, ce este necesar, ce dorește reglementatorul să vadă, ce suntem capabili să livrăm, până când, cât de mulți bani europeni putem aduce în acest context și cum putem asigura condiții rezonabile de investiții.
Autoritățile române vorbesc despre țara noastră ca fiind una dintre cele mai bune pentru că avem soare, gaz și alte tipuri de resurse, și ar trebui să fim unul dintre cei mai importanți jucători din regiune. Vedeți acest lucru, aveți aceeași imagine?
Cu siguranță există un potențial real pentru energia regenerabilă. Ce însă necesar pentru a realiza un proiect de energie regenerabilă? Ai nevoie de teren, de o conexiune, de o ajustare și de partea tehnică. Există teren, iar condițiile pentru vânt și soare sunt bune.
Conexiunea este însă o provocare. Pentru că ai nevoie de capacitate pe rețeaua de distribuție și de transmisie. Majoritatea rețelelor de transmisie au fost proiectate în funcție de unde se aflau consumul și producția, dar acum poți pune panouri solare oriunde. Aceasta este o problemă peste tot în Europa. Dar dacă te gândești la faptul că România are teren, soare, vânt, și găsești conexiunea, există mult potențial. Și sunt oameni care lucrează la proiecte.
Dar există o distanță între momentul în oamenii lucrează la proiecte și se pregătesc să investească, și ziua în care fac efectiv investiția. Atunci înseamnă că au înțeles cum va funcționa generarea veniturilor. Oamenii lucrează la proiecte, deci există apetit, dar poate fi nevoie de ceva timp.
Un alt aspect pe care vreau să-l subliniez este că fiecare țară luptă acum pentru a avea acces la capital, pentru a dezvolta energie regenerabilă și pentru a pune lucrurile cap la cap. Așadar, fiecare țară încearcă să simplifice procesul de obținere a autorizațiilor pentru că există competiție pentru atragerea capitalului. Toată lumea crede că are ceva de oferit. Din această perspectivă, este important să înțelegi cum evoluează piața și să te asiguri că poți atrage mai multe investiții.
Dacă aș fi în poziția de a lua decizii, aș petrece timp analizând ce fac ceilalți. Nu este vorba doar despre avantajul competitiv, ci și despre avantajul reglementar și despre percepția oamenilor. Iar asta ne duce la aceleași trei lucruri: vizibilitate, stabilitate, transparență.
Am investit 600 de milioane de euro în energie eoliană în România, deci avem cu adevărat încredere în piață. Iar acesta este cea mai mare investiție.
Majoritatea investițiilor în care am fost implicați au durat mai mult de 10 ani. Deci, nu venim și plecăm, venim și rămânem. Trebuie doar să pot să mă întorc la investitorul meu și să spun că investiția pe care am făcut-o este corectă.
Nu este vorba doar despre luarea deciziei inițiale de investiție, ci și despre menținerea acelei convingeri. De aceea ne implicăm în discuții cu reglementatorii, pentru a înțelege unde sunt ei și unde suntem noi, și pentru a ne convinge că dacă vrem să mergem pe acest drum, trebuie să procedăm într-o anumită manieră. Și apoi putem investi mai mulți bani în mod constant.
Poate România să atragă mult mai mulți bani în energie regenerabilă?
Cred că potențialul există, trebuie doar să-l deblocați.
Ce părere aveți despre modul în care sunt privite investițiile în România? Avem această problemă majoră de peste 30 de ani. Nu pare că putem oferi această garanție că schimbările nu-i vor lua prin surprindere pe investitori. Am văzut mari investitori venind, dar nu am reușit să oferim acest mediu stabil, care să-i încurajeze mai mult.
M-ați întrebat despre diferența dintre situația de acum 15 ani și cea de astăzi. Aș spune că preocuparea de a fi mai clari cu investitorii pentru a le oferi încredere este mult mai sus pe agenda lor. Este o situație complexă.
Din interacțiunea pe care am avut-o cu ministrul, pot spune că înțeleg că interdependența pe termen lung este în beneficiul tuturor. Înțeleg că, dacă vor să aibă investitori buni, nu oameni care vin și pleacă, ci oameni care rămân, trebuie să ofere stabilitate. Și înțeleg că, în schimbul acestui lucru, au dreptul să aștepte un anumit tip de comportament. Iar stabilitate nu înseamnă că nu se schimbă nimic, înseamnă doar că știi că ai un partener.
Credeți că e o problemă culturală?
Nu. Capitalul se mișcă destul de repede. Uitați-vă la Grecia. Acum 8 ani, nu investea nimeni. Acum investesc pentru că au sentimentul că această consecvență este foarte importantă pentru sectorul public. Și noi am investit în Grecia la puțin timp după ce am investit în România.
Lucrurile se întâmplă așa. Avem discuții, obținem un mediu de reglementare stabil, apoi vin și alți investitori și statul vede beneficiul de a pune în aplicare un mediu de reglementare stabil, și apoi vin mai mulți oameni. Este un ciclu pozitiv. Avem nevoie de acea masă a încrederii. Avem nevoie să fiți consecvenți și noi să fim un jucător corect care să livreze ceea ce este necesar pentru oameni.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.