În ultima perioadă, un val de cazuri despre violența domestică s-a revărsat pe Facebook și în presă, ceea ce este foarte bine. Se face presiune publică, iar într-o țară disfuncțională precum România, asta ar putea mișca lucrurile într-o direcție corectă. Ceea ce au toate aceste cazuri în comun este combinația de impotență și indolență specifică autorităților din România.
Oamenii au început să discute despre alternative, despre auto-apărare, am citit despre strângerea legăturilor cu prietenii care ar putea să intervină, despre antrenamente de arte marțiale, despre dispozitive cu electroșocuri, batoane telescopice, sprayuri și multe altele.
Problema cu „intervenția” făcută de alte persoane care asistă la violență este legea, care impune un răspuns proporțional, ceea ce este o aberație uriașă. Intervenția într-un caz de violență se face anihilând și, ideal, imobilizând agresorul. Există două soluții concrete.
Prima este luptând corp la corp și folosind tehnici ce au ca efect întreruperea cursului sângelui către creier, implicit pierderea conștienței. Dacă sunt doi sau mai mulți agresori, lupta corp la corp cu unul dintre ei îl expune însă pe cel care intervine la atacurile celorlalți, deci această abordare devine foarte riscantă.
A doua soluție este un KO, dar vine cu riscuri crescute, fiindcă persoana lovită se poate lovi din nou când cade, de exemplu cu capul de bordură, existând inclusiv riscul ca ea să moară, cu consecințele legale.
Problema este că, în justiție, conform legii, aceste intervenții realiste sunt văzute ca fiind exagerate. Altă problemă este că fix persoanele care ar putea să intervină eficient, de exemplu practicanții de arte marțiale, riscă mai mult, fiindcă experiența și abilitățile lor pot și vor fi folosite împotriva lor.
Înscrierea femeilor la un curs de arte marțiale este o idee foarte bună din foarte multe puncte de vedere, de la anturaj până la sănătate fizică și mintală, dar nu va rezolva problema. Sunt foarte puține femeile care pot scoate din luptă un bărbat puternic și agresiv. În schimb, combativitatea poate agrava și intensifica atacul agresorului.
La fel e și cu sprayul, e foarte bine să fie în buzunar, poate fi folosit și poate ajuta la blocarea temporară a unui atac, dar nu va putea opri în mod repetat un agresor hotărât. Bastonul telescopic e bun și el, dar numai dacă nu ajunge în mâna agresorului. Dispozitivul cu electroșocuri e eficient, dar presupune distanță mică față de agresor, ba chiar contact direct. Chiar dacă toate aceste soluții sunt eficiente o dată, a doua oară agresorul va fi pregătit pentru ele.
Există o soluție mult mai utilă, nu poate fi acuzată legal că nu și-a dozat apărarea, nu are cum să fie folosită împotriva persoanei apărate, eficiența e garantată atât ca rezolvare urgentă a agresiunii, cât și ca intimidare, e iubită de copii, contribuie la echilibrul mintal și schimbă viața în bine din foarte multe puncte de vedere. Soluția la care mă refer dă din coadă și se numește „câine de pază și protecție”.
Nu contează dacă este Ciobănesc Belgian, German, Olandez, sau altă rasă, un câine puternic și antrenat nu doar pentru atacuri sportive, ci și pentru protecție reală va fi atât de eficient, că îl va face pe agresor să-și pună singur o brățară care să-l avertizeze când intră pe teritoriul câinelui.
Celelalte soluții menționate, curs de auto-apărare, spray, baston, nu ar trebui ignorate, ci menținute ca soluții suplimentare.
Recent, în Austria, niște activiști radicali au reușit să schimbe legea și să interzică antrenamentele și probele de protecție din sporturile canine, ca să evite atacurile câinilor asupra oamenilor. Evident că e o aberație sinistră, contracarată ulterior, când sporturile canine au fost incluse în patrimoniul cultural UNESCO. În Austria însă, câinii de protecție sunt în continuare interziși. E ca și cum ai interzice artele marțiale sau sporturile de luptă cu scopul de a elimina violența conjugală.
Câinii antrenați sunt mai încrezători în ei, mai echilibrați, deci mai puțin periculoși. Majoritatea atacurilor necontrolate ale câinilor asupra oamenilor sunt făcute de câini fricoși, care atacă pentru a îndepărta cauza anxietății, deci de câini care sunt exact opusul celor de pază și protecție.
Evident, câinele de pază și protecție este doar o soluție de auto-apărare, nu rezolvă problemele de educație și nici nu înlocuiește sprijinul acordat persoanelor care trec prin astfel de experiențe
Într-o lume incorectă politic, plină de violență și de nedreptate, e nevoie de soluții rapide și reale, iar un câine este fix o astfel de soluție. Dacă și legea auto-apărării ar fi modificată pentru a fi realistă și dacă s-ar introduce capitole dedicate subiectului autoapărării femeilor agresate, cu explicarea în detaliu a contextului în care poate fi utilizat câinele și cu un cadru legal care să protejeze victima și câinele, am avea o abordare echilibrată a acestor situații. Mai mult, ar putea exista o colaborare între asociațiile care sprijină victimele și asociațiile chinologice și cluburile de dresaj, pentru integrarea acestei soluții.
Câinii sunt parteneri ai oamenilor în multiple domenii: poliție, armată, căutare și salvare, detectare de droguri și explozibili, asistență pentru persoane cu dizabilități, terapie, sporturi canine, pază de turme, companie, la fel cum pot îndeplini cu succes cel mai răspândit rol al lor, cel de pază și protecție.
În fotografia care ilustrează acest articol este Groll v. Koniggstein (24.04.1995 –11.03.2007), un Ciobănesc German care ar fi putut proba oricând toate afirmațiile din acest articol.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.