Foto: ortopedieazuga.ro
Deși nu sunt un personaj mediatic, aș vrea să împărtășesc și eu o experiență pozitivă. Fiind în vacanță la Sinaia am avut un mic accident stupid, în casă. Totuși durerea persista, știam că ar fi prudent să fac o radiografie. Dar unde? Sinaia, deși stațiune montană, în care se petrec multe accidente, inclusiv la schi, nu are la spital sau policlinică un serviciu de ortopedie-traumatologie, cu radiologia aferentă. Căutasem și anul trecut, pentru soțul meu, un ortoped măcar în sistemul privat, dar mi s-a spus că fusese un navetist, dar renunțase. Din fericire, la una dintre farmaciile sinăiene (nu cea fostă Regală) am găsit un cadru de sprijin pentru mers.
Știam că la 13 km, la Azuga, se află un spital de stat specializat, dar aveam unele rezerve, pentru că, înainte de 1989, când mama mea își făcuse o fractură la Cota 1.500 și fusese dusă acolo de salvamontiști, duminică fiind, a trebuit s-o urce cu targa pe o scară în formă de melc, pentru că în zilele de sărbătoare, directorul de atunci încuia cheia de la lift!
Am riscat totuși mergând la Azuga. La telefon mi s-a spus că la consultațiile din Ambulatoriu vine foarte multă lume, deci am fost acolo la 7 (când încă nu începuse celebra aglomerație dintre stațiunile prahovene). Portarul nu ne-a oprit să parcăm în curte, ba ne-a dat tuturor și papuceii de protecție albaștri din plastic (ce ne vom face când tot plasticul va fi interzis?). Deși aveam un cadru, cineva din personal mi-a adus imediat un cărucior și m-a ajutat pe planul înclinat. Că mi-a zis (pe drept) mamaie nu m-a mai deranjat! Înăuntru, totul renovat și curat (și tot se mai spăla pe jos!). Cu toate că programul începea la 8 și n-aveam nicio pilă, la 7.30 eram deja înregistrată (neavând trimitere de la medicul meu de familie, aflat la București, cardul de sănătate nu m-a scutit de plata anticipată a consultației și a radiografiei – contra chitanță și nu foarte scumpe, dar pentru unii pacienți ar fi putut reprezenta o problemă). Și dusă... cu liftul la radiografie, prescrisă de o asistentă, pentru ca medicul să aibă de la început filmul. Acolo nu era nicio coadă, iar amabila asistentă nu accepta decât suma legală pentru radiografie. Spre deosebire de alte experiențe (la Spitalul Floreasca etc.), nu era nicio îmbulzeală și amestec cu pacienții internați. Între timp venise lume puzderie, probă că ar mai fi nevoie de astfel de secții pe Valea Prahovei. În ciuda acestui fapt, totul a mers în ordine, personalul nu era nervos, ci amabil, nimeni, chiar cunoscut, nu a fost luat peste rând. Consultațiile și tratamentele au fost oferite în Ambulatoriu simultan de mai mulți medici, după terminarea vizitei în spital și înainte de a intra în operații. Discreția era asigurată prin tragerea perdelelor între paturi. În ciuda vârstei și a banalității, în fond, a problemei, am fost consultată cu foarte multă răbdare și atenție de un medic relativ tânăr, care mi-a recomandat regimul de viață și medicația, invitându-mă să revin dacă va mai fi cazul (fără a avea dreptul de a-mi prescrie și un CT gratuit, în lipsa biletului de trimitere – oricum, nu se poate face nici privat în zonă). Nu a vrut să mă opereze, cum pățise soțul meu cu mulți ani în urmă la Ploiești, după un accident cu mașina; refuzând, el a aflat la București că ruptura de claviculă nu se mai opera de multă vreme decât de doctorii din provincie care urmăreau un câștig.
Îmi pare rău că nu am reținut niciun nume de la Spitalul Azuga; dar poate că într-un fel e mai bine, pentru că meritele sunt ale tuturor, de la manager și director medical la medici, personal auxiliar de orice rang și până la portar, care aș dori să afle toți, ca și publicul, că le-am făcut pe drept ... reclamă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
M-am decis să o fac la Azuga și nu la București și totul a fost, până la final, perfect!