Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Faceți liniște, că-i deranjați!

Klaus Iohannis. 2021

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Războiul preşedintelui cu „ciuma roşie” se termină siropos, cu o nuntă în care duşmanii sfârşesc a împărţi aceleaşi aşternuturi boţite.

În mijlocul atâtor scenarii oculte am pierdut tâlcul poveştii ţesute fin de păpuşarii care ne-au furat ultimii şaptezeci de ani ai istoriei noastre. Preocupaţi să ne aruncăm în cap cu ghemotoace de hârtie (progresişti şi conservatori, corporatişti şi bugetari, rockeri şi manelişti, vaccinaţi şi habotnici), n-am înţeles că lupta ar trebui să fie între noi şi ei, descurcăreţii.

Revoluţia noastră neterminată ne-a lăsat pe cap cu aceiaşi actori de duzină care trăiau bine când Ceauşescu ne cerea să strângem cureaua. Ei sunt securiştii care îşi luau partea de dolari de la studenţii arabi, miliţienii care îşi umpleau portbagajul în piaţă de la ţăranii care nu puteau respecta mercurialul, secretarii de partid care se „învârteau” de-un apartament central şi mai mare, „ciripitorii” care-şi îngropau vecinii pentru o excursie în DDR, preoţii care visau la ierarhii şi doctorate în străinătate, analfabeţii care îşi înrămau diploma de bacalaureat luată în schimbul plaselor grele şi a vorbelor bune puse de la partid. 

O ţară învăţată să se descurce. O ţară în care „merge şi-aşa” e singura regulă. O ţară în care descurcăreţii meritau să conducă fiindcă sunt expresia cea mai profundă a spiritului nostru. Nu au fost niciodată capabili să ducă la bun sfârşit ceva, nici să lucreze ordonat şi organizat, dar au ştiut să se descurce, să iasă la liman. Fiindcă nu îţi trebuie nici şcoală, nici principii să reuşeşti în viaţă: îţi trebuie doar prieteni şi rude cărora să le fi făcut servicii şi care, la rândul lor, să-ţi fie îndatoraţi. O nomenclatură a descurcăreţilor, informală, pragmatică, incultă, dar avută, o nomenclatură ocultă.

De treizeci de ani, aceiaşi descurcăreţi îşi împart funcţii şi bugete. La putere sau în opoziţie, au cam toţi acelaşi ADN şmecheresc. Au avut nevoie de câţiva ani să se infiltreze în toate partidele, la stânga şi dreapta: se mai ceartă între ei, unii se mai dezic de „familie”, pentru a o regăsi după ce văd că, fără ai lor, nu sunt în stare de nimic.

României nu-i plac dictatorii: n-au haz şi nici n-au cu cine să se certe. României îi plac descurcăreţii care îi vând iluzii, palavragiii care o seduc până la urne şi pe urmă o abandoneazã la margine de Europă. României îi plac cei care îi promit cã va fi ceea ce nu a fost niciodată. Câteodată, României înşelate îi plac cei care nu sunt ca ai ei.

Ne-a luat treizeci de ani să vedem că evoluăm în cerc, ne întoarcem, dezamăgiţi, acolo de unde am pornit de mână cu vreun salvator.

De la zâmbetul patern al lui Iliescu, am ajuns la rictusul înfumurat al lui Iohannis. După treizeci de ani nici nu mai merităm să arate că le pasă de noi. Merităm sã murim aşteptând un loc la ATI fiindcă am îndrăznit să le stricăm vacanţele. Merităm să ni se livreze gogoaşa „România educată”. Copiii noştri îl merită pe Cîmpeanu.

Trebuie să fii francez şi filosof ca Sartre să-ţi imaginezi că fiecare om, înainte de a se duce, îşi vede înaintea ochilor întreaga viaţă şi îl apucă greaţa. Descurcăreţii noştri sunt scârbiţi în fiecare zi de noi. Sunt scârbiţi că îi deranjãm din plimbările la piramide, că nu le lăsăm odraselele şi amantele să se bucure de salariul de la stat, că ne pasă de păduri, că „vrem o ţară ca afară”. După treizeci de ani, îi îngreţoşăm cu totul. Greaţa lor e atât de mare, încât nici nu mai are rost să o ascundă.

Ne putem descurca odată, la rândul nostru, şi scăpăm de ei sau ne pregătim bocceluţa și plecăm din țară?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu cred ca se poate ca descurcaretii sa treaca pe planul doi al acestei tari dar va fi greu si va lua timp . Principalul lucru este ca oamenii sa inteleaga ca "ai nostri" nu sunt neaparat un lucru bun si ca "ai nostri" au facut praf toate oportunitatile pe care le-au avut. Si "ai nostri" urla ca din gura de sarpe cand vad oameni educati si cu profesii serioase ca vin sa schimbe ceva . Dupa ce au performat in corporatii serioase si in tari dezvoltate , cum ajung la Romanica sunt acuzati de cele mai nastrusnice chestii : nu cunosc realitatile , nu cunosc sistemul , sunt neo marxisti , imaturi samd. Imaturi sunt aia care conduc tara de 30 de ani si nu au reusit nimic asta ca sa nu zic hoti.
    • Like 0
  • "Ne putem descurca odată, la rândul nostru, şi scăpăm de ei sau ne pregătim bocceluţa și plecăm din țară?"

    Răspuns corect: evident că NU, fiindcă numai descurcăreții se descurcă, iar descurcăreții sunt EI. Se aplică binecunoscuta zicere " La vremuri noi, tot NOI" - adică tot EI, descurcăreții, securiștii de rit vechi și nou, fiindcă NOI, POPORUL, nu avem loc de EI...

    Vreau și eu un job ca EBA. De ce nu am?
    • Like 1
    • @ Ovidiu Jurj
      Delia MC Delia MC check icon
      Că tatăl dvs nu-i Băsescu, de aia.

      Și pentru că veni vorba, probabil ăsta e prototipul de președinte agreat de români: hăhăist, șmecher, mai trage o șpârlă (sau mai multe), varsă lacrimi de crocodil, hăhăie cinic, ce mai, tătucul perfect iar în spate fură nu numai pentru tot neamul ci pentru 3 generații, vezi viloaiele de peste 1 milion de euroi ale fiicelor și asta încă-i din ce a transpirat, Dumnezeu știe cât o fi având pus la saltea prin cele paradisuri fiscale. Și nu, nu le-a făcut din salariul prezidențial ori din bugetul administrației prezidențiale cum își face prost(annis) vizitele, de altminteri de lucru.
      Și să vedeți cât de ușor suntem de învârtit, dvs chiar credeți că saliva Ioha după piramide? Ca nu le mai văzuse? Că nu mai putea să vadă niște pietroaie și să înghită praf? Dar la români merge asta că le ia invidia mințile și supărarea că n-au reușit să bifeze Egiptul. Dacă era Bora Bora sau ceva asemănător mai înțelegeam...

      Cu bocceluța s-au descurcat nu descurcăreții, fiindcă e greu de tot să pleci, să înveți o limbă străină și să te adaptezi unei alte realități, culturi. Descurcăreții au rămas tocmai că se pot descurca în țară cu minim de efort. Eba se scaldă în bănet tocmai fiindcă e fata lu' tata și se descurcă oriunde, dvs ar trebui să munciți pe brânci să vă faceți un rost.
      • Like 0
  • sheicu check icon
    Desi am 53 de ani, ma gandesc din ce in ce mai des la bocceluta.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult