Foto: Guliver/Getty Images
Pe peronul din Shinagawa, Tokyo, într-o zi normală, cu aglomeraţie normală. Mă duc şi eu ca tot omul obosit la automatul cu sucuri, ceaiuri, cafele, băuturi energizante, complexuri de vitamine, să-mi încarc bateriile. Bag fisele (una sută zece yeni) să-mi iau o chestie cu vitamina C şi nişte B-uri, apăs butonul şi cad vreo patru sticluțe. Era stricat automatul.
Iau una şi mă uit în jur după vreun nene de la cfr-ul lor să-i zic de belea. Mărturisesc însă că primul gând a fost să le iau pe toate şi să văd pe unde le bag (îmi place energizantul ăla de mor), dar am zis nu, nu fi român, poartă-te ca atare. Cum nu se zărea nici un cefejist în mulţime, m-am dus până la primul chioşc de pe peron şi le-am spus lor să-i anunţe pe băieţii cu automatele că au unul care face pe cornul Amalteei.
Între timp beau sucul şi mă întorc la automat să arunc sticla (automatele sunt prevăzute uneori şi cu coş special). Vine un japonez. Dă să bage o fisă, intervin.
- E stricat zic, eu am băgat bani de una şi au căzut patru, uite, mai sunt acolo în locaş.
- Păi, ia-le, zice tipul.
- Nu-mi trebuie, îi răspund, unul e de ajuns.
Eram deja moral, nici n-ai fi zis ca eu sunt ăla căruia îi ieşiseră ochii din cap mai devreme când au căzut sticluţele ca la jackpot.
- E vreo problemă dacă iau şi eu una? clatină japonezul din cap.
- Nu-i automatul meu, zic.
Omul se apleacă, îşi ia, eu între timp mă duc mai încolo, că îmi venise trenul. Înainte să urc, mai trag cu ochiul spre automat. Deja se dusese vestea: un cuplu la vreo 20-25 îşi îndesa cu nădejde sticluțe în genţi, că maşinăria tot curgea şi era păcat să le lase.
Nu, concluzia nu e „mai dă-i, mă-n mă-sa şi pă japoneji, că şi ei fură”. Nu asta am vrut să zic cu povestioara. Să lăsăm puţin ipocrizia la o parte şi să acceptăm că moralitatea noastră ca indivizi este de fapt direct proporţională cu oportunităţile care ni se oferă să încălcam o regulă. Şi dacă aplicăm treaba asta pe grupuri mai mari, o să înţelegem poate că nu există naţie educată sau civilizată prin excelenţă, ci doar popoare dresate de ani întregi de amenzi şi restricţii. (Mă refer, evident, la ţările unde există legi, justiţie şi poliţie și, nu în ultimul rând, o opinie publică.) Din punctul asta de vedere, Romania e deocamdată un copil cu handicap crescut de lupi.
Cu timpul, da, probabil se formează nişte obiceiuri şi după nişte generaţii, japonezul iese din proprie iniţiativă să măture frunzele căzute pe trotuarul din faţa casei, neamţul duce pet-ul înapoi la reciclare, olandezul acordă prioritate bicicliştilor şi aşa mai departe.
Să ne amintim o scenă clasică, pe care o trăiește cel puțin o dată oricine face o vizită rudelor de la țară, în bătătură, la un pahar de vin, care ne spune cam pe unde suntem acum.
- Şi cum e, dom´le la Bucureşti? Chiar aşa, cum zice la televizor, că fură ăla şi ăla?
- Aşa e, zice cel de la oraș dând din cap. Mata ştii mai bine, eu nu mă uit la ştiri.
- Toț´fură, dă-i dreacu´!
- Aşa e…
- Io nu ştiu la Bucureşti, da´ la noi fură primaru´ şi consilierii dă stinge. Şi-a făcut vilă, are doo maşini şi i-a loat casă şi lu´fi-sa la oraş. Maşină, școală… dă unde? S-a apucat dă drum, stă şi-acuma nisipu´n ploaie. Consilierii la fel, mână-n mână… S-a ales prafu´ dă ceapeu. Tot´fură, dă-i dreacu´!
Mai ia un pahar, mai scuipă năduful în praf, după care zice:
- Adevăru´ e că, şi io dac-aş fi în locul lor, la fel aş face!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Imaginea Romaniei in afara incepe cu Otopeni. Evoca saracie, te intristezi de cand intri. Cat costa sa faci cateva cladiri (terminals) care stralucesc, sa cumperi niste semne de neon enorme din China, care chiar sa mearga? Sa pui trei hoteluri la 5 minute de aeroport? Sa elimini tiganeala taximetristilor din sala de asteptare? Nu stiu cat costa, dar stiu cat ne costa in imaginea pe care o reflectam.
Orice guvern trebuie sa aiba un departament de propaganda; pentru fiecare articol despre un tigan care a furat in Anglia, ar trebui sa avem trei cu romanul care lucreaza ofiter in vama engleza, cu cel ce are o fabrica cu 200 de angajati in Londra, cu doctorul roman care isi deschide a patra clinica in Irlanda, samd. Imaginea unui popor este fluida, se schimba in functie de informatia la care cei ce ii judeca sunt expusi.
Deja am facut putin progres in a convinge lumea ca tara noastra este frumoasa de vizitat. Imagineaza-ti deziluzia cand aterizeaza in Otopeni, trei taximetristi nesimtiti in "jeaca" de piele cu vocea ragusita de tutun si bautura zbiara dupa ei si incearca sa le ia valizele, telefonul nu merge, iar fata ce vinde cartele Orange se uita la el de parca toate necazurile ei sunt vina clientului ;-)
Iar experienta din interior nu se lasa mai prejos, nici una din experientele ulterioare nu dezminte prima impresie. "Pai mda, dar este ca avem fete frumoase?" LOL
De asemenea, trebuie spus ca introducerea acestui sistem a intampinat o rezistenta destul de mare. Deci tot o masura coercitiva i-a convins pe nemti...
Doamna Firea a spus adevarul cu o aroganta usor de inteles ,Romania de astazi e tara LOR a lui Dragnea .Firea ,Nicolicea ,Tariceanu.......
Au acaparat aproape totul dar nu se multumesc cu putin, vor mai mult ,,vor sa nu mai existe huiduieli vor un popor care sa 'bata din palmele alea' Dragnea Presedinte.
"Tara noastra " care nu este si "tara LOR" este tara, celor putini si harnici , este ,este tara lui Simona ,,tara medicului care nu ia spaga ,,tara celui care nu arunca mucurile de tigari pe jos ,tara celor care nu accepta sa li se puna botnita.
Atata timp cat mai exista un singur om care sa se opuna "tarii LOR" avem speranta ca intr-o zi vom avea si Tara Noastra.
In cealaltă retorică întreb: inchiziție?, Cruciade? In numele cui și de ce?
Să ne ajute Dumnezeu, că vom trece și peste asta?
Tot ne ajută de aproape 30 de ani!
DAR Ei sunt fără Dumnezeu!
Concluzia: acționăm în numele lui Dumnezeu?! Cruciați? Sau miei?
Vba. romanului: te ajută DAR NU-ȚI BAGĂ IN SAC!!
Să ai sănătate!
--Soldatii si ofiterii ucrainei , au facut ,cele mai mari atrocitati in timpul celui de al 2-lea razboi mondial !! Ei au omaorat oameni nevinovati ,au violat si omorat femei , etc etc, Nivelul lor de educatie este unul slab. Nu se cunoaste nici un brend ,un tip de masina ,utilaj , de conceptie si fabricatie Ucraina in afara de vodka si bataie !! Nemtii ?? Au ,Mercedes, Wolkswagen , audi , Singer,, etc etc..
Primul meu contact cu lumea occidentala a fost candva, demult, in Paris. Pentru ca nu aveam bani de hotel locuiam intr-un hostel intr-o suburbie, Noisy le Grand. Tin minte si acum o fantana arteziana cu luciul apei plin de toate gunoaiele pe care vi le puteti imagina - cutii, sticle, coji de banane, portocale, etc. Primul meu contact cu civilizatia occidentala a fost destul de contrariant. A urmat apoi vizita la Luvru. Imi amintesc de multimea chistoacelor de tigari aflate intre bucatile de pavaj din curtea interioara. Apoi, desigur, drumul spre Versailles (doream sa le vad pe toate in 3 zile, normal), cu o masa la St. Cyr l'Ecole. Unde, dupa ce am cerut nota de plata, proprietara localului ne-a adus o bucatica de hartie de vreo 2 centrimetri patrati pe care scria "240 FF". Cred ca era bonul fiscal. :-) Nu mai sunt sigur daca era dictando sau cu patratele. :-)
Ulterior, mi s-a confirmat cu multe alte ocazii si din multe marturii ale unor prieteni care locuiesc in Occident (sunt dintr-o zona cu multi sasi si incepand cu matusa mea, sora tatei, verisori, vecini, prieteni si incheind cu colegi de scoala si simpli cunoscuti, am o gramada de cunostinte care traiesc in Germania) ca ceea ce am remarcat la prima mea vizita n-a fost intamplator. Ca o paranteza imi amintesc revolta unui bun prieten medic de langa Augsburg fata de fosta ministra a sanatatii, Ulla Schmidt, plecata in concediu cu masina si soferul ministerului acum ceva vreme. "Pedepsita" cu un post ulterior de vicepresedinte al Bundestagului.
Sigur, sa ne lamurim, exact cum spuneti, nu inseamna ca la ei e ca la noi si putem sa stam linistiti, NICI VORBA. La ei sistemele functioneaza si astfel de intamplari sunt exceptii sau oricum mici potlogarii benigne ori de amploare nesemnificativa. Ceea ce trebuie sa retinem este ca nu vorbim de o fatalitate (de un "ei sunt altfel decat noi, deci nu exista solutii"). Nu, exista solutii, pleaca de la institutii, reguli, sistem. Nu trebuie sa inventam apa calda.