Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

La 89 de ani, Mario lucrează în fiecare zi. Familia Fabbianelli bate fierul de 5 generații

Fierar din Toscana

La câțiva kilometri de Castiglione Fiorentino, în Valdichiana, am descoperit un loc surprinzător, unde se nasc zilnic creațiile a doi oameni deosebiți. Fierari de peste cinci generații, custozi ai anticei meserii a prelucrării fierului prin forjare.

Cu toții știm că Italia este recunoscută pe plan mondial pentru artizanatul excepțional, perfecționat prin moștenirea și transmiterea lui din generație în generație.

Este și cazul acestor doi oameni, tată și fiu, Mario și Duilio Fabbianelli, care împreună au moștenit de la părinții lor această artă și sunt printre artizanii care încă se mai încăpățânează să mențină viu acest meșteșug într-o lume în care, din păcate, aceste exemple sunt din ce în ce mai rare.

Creațiile lor sunt splendide și se pot admira în spațiul expozițional al atelierului lor de la ieșirea din Rigutino înspre Castiglion Fiorentino.

Interviul pe larg:

Domnule Mario, de când faceți această meserie și dacă puteți să ne dezvăluiți vârsta dumneavoastră?

Mario: Fac această meserie de când m-am născut. La vârsta de cinci, șase ani eram deja în atelier cu tatăl meu.

De la această vârstă, practic nu ați mai încetat munca.

Duilio: Și a ajuns la vârsta mai mult sau mai puțin de... 89 de ani.

Din câte știu eu, încă lucrați în fiecare zi chiar și la această vârstă, nu v-ați săturat, nu vă plictisiți?

Mario: Nu, pentru mine este distractiv, pentru că dacă nu aș lucra în fiecare zi aș avea o mare problemă. 

Ce vă ajută să faceți această meserie și astăzi, după ațâția ani?

Mario: Atașamentul față de această meserie pentru că îmi place. Probabil că dacă aș fi făcut altă meserie aș fi avut aceeași reacție, pentru că fără să fac nimic, eu nu pot să trăiesc. 

Împreună cu Duilio al cincilea. Dumneavoastră fiind cea de a patra generație de fierari în această familie. Împreună cu Duilio ați creat de-a lungul anilor diverse obiecte de la formele clasice, tradiționale până la obiecte moderne care sunt uneori conceptuale în modernitatea lor. După o viață petrecută în atelier, ce forme preferă Mario și ce forme preferă Duilio? Și de ce?

Mario: Eu le prefer pe cele artistice, pentru că forma artistică este cel mai bun lucru. Modernul este prea rece, nu are o definiție foarte precisă. Ce înseamnă modern?

Duilio: Cu ce am învățat din trecut încerc să mă adaptez la cerințele contemporane, deși nu este ușor, deoarece mentalitatea mea nu este strict cea a unui designer. Nu m-am născut în lumea designerilor, încerc să mă adaptez.

Ce ați modifica la această meserie?

Mario: Aș vrea ca oamenii să aprecieze mai mult ceea ce facem. Dar la meserie nu aș modifica nimic pentru că meseria este inițiativa unei persoane care dimineața când se trezește încearcă să navigheze prin ce are de făcut în timpul zilei, în afară de lucrurile tradiționale pe care le face în timpul zilei.

Duilio: Nu pot decât să fiu de acord cu ceea ce a spus tata și este adevărat că sunt meserii care nu mai sunt apreciate de publicul larg. Dimpotrivă sunt recunoscute ca fiind locuri de muncă de mâna a doua pe care toată lumea le evită, dar nu numai fierăria, toate meșteșugurile nu mai sunt apreciate.

În afara de DVS., există eforturi din partea autorităților pentru a conserva tradițiile și meșteșugurile?

Duilio: Se încearcă... O problemă este și faptul că se schimba nu numai asociațiile, dar și mentalitatea noastră, a tuturor cetățenilor. Acum că suntem toți puși în situația de a face muncă care nu țin de artizanat, nimeni nu mai vrea să stea în fabrică și înainte de a ne schimba asociațiile, ar trebui sa ne schimbăm mentalitatea.

Duilio, ce poți face mai bine decât tatăl tău?

Duilio: Să merg cu Mountain Bike.

Un vis sincer al dumneavoastră, în privința generațiilor viitoare. Ce i-ați spune unui tânăr aflat la început de drum în carieră?

Mario: Să aleagă cu atenție tipul de muncă pe care îl face, pe care trebuie să îl facă, să-i placă. Să nu se uite seara că are mâinile curate sau murdare pentru că mâinile murdare nu sunt cele care sunt murdare de muncă ci de cu totul altceva.

În afară de munca zilnică, ce alte obiceiuri sănătoase reușiți să mențineți la vârsta aceasta?

Mario: Niciunul.

Duilio: Cum? Acum pregătește pergola pentru primăvara viitoare. Există o grădină de legume, deci multe activități și interese. Apoi multele ore pe care le petrece în atelier, sunt ocupații care îi mănâncă mare parte a zilei.

Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult