Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Familia mea tradiţională: tata

Fiică și tată

Foto: Guliver Getty Images

E şi asta o familie tradiţională, pentru că taţii au o slăbiciune pentru fete şi viceversa, şi asta de când lumea.

Părinţii mei au divorţat, ca milioane de alţi părinţi, şi am ales să rămân cu tata. Eram mai apropiată de el şi de bunica de pe partea lui. Societatea românească imediată a anilor '78-'80 nu ne-a privit ca pe nişte tradiţionali. Asta nu ne-a împiedicat să ne vedem de familie în cel mai tradiţional mod cu putinţă. Îl ascultam şi nu prea, ne certam, nu vorbeam cu zilele, dar nu ne minţeam. 

Fiind amândoi crescuţi, practic, de bunică-mea, generalissima, cu pumn de catifea şi vorba de oţel inoxidabil, ne purtam mai mult ca fraţii, deşi nu ezita să se impună când era cazul. Au fost oameni şi situaţii care ne-au întristat, dar aşa e lumea clădită, vrea să vadă totul după propriul tipar, orice abatere e trecută în cârca răului, deşi progresul s-a născut din abateri care-au nimerit în bine. 

Tatei nu i-a plăcut şcoala, în cartea de muncă era dat drept electrician, şi era unul destul de bun. Multă vreme a condus o echipă de vitrinieri, tata poseda un fel de inteligenţă artistică, era un om simplu, dar iubit de frumos. Nu citea mult, citea ziarele şi foarte rar câte puţin din vreo carte, dar învăţa de la ceilalţi. Iubea oamenii. Şi viaţa. Enorm. 

Nu m-a dus de mână la bibliotecă, nu m-a învăţat să cos, chiulea până şi de la şedinţele cu părinţii, de la şcoală, pentru că simţea că nu avea cu ce să mă ajute, înţelegeam şi mă descurcam mai bine decât el. Vorbeam mult. Despre orice. Era deschis oricărui subiect, era dornic să afle şi să înveţe lucruri noi. M-a dus în schimb pe terenurile de fotbal, la partidele săptămânale de poker sau rummy, la crâşmă, printre oameni. Eu am fost un copil ruşinos, îmi căzuse pe umeri şi o pacoste de agorafobie, iar el, deşi era cel mai puţin dintre psihologi, sesizase şubrezenia mea. Căuta mereu oameni şi binele din ei. Am fumat cu tata, am băut cu tata, ne-am spus aproape toate secretele. Mi-l aduc aminte mai mult râzând, avea un simţ al umorului viu, molipsitor. 

Odată, l-a apucat aşa, dintr-o dată, să mergem în vizită la un văr de-al lui, la Târgu Neamţ. Tata a fost singurul copil la părinţi, bunică-mii nu i s-a permis să mai aducă pe lume un altul, dar l-a „furat” de la frate-său pe vărul ăsta al tatei şi i-a crescut împreună. 

Când am ajuns, şi unchiul meu, şi mătuşa erau la serviciu şi nici prin cap nu le trecea că aveau musafiri. I-am căutat la fabrica la care lucrau, mătuşă-mea pregătise totul pentru sarmale, dar nu apucase să le învârtă, ne-a dat cheile şi ne-a urat spor la treabă. Tata a asigurat-o că nu era mare scofală. 

- Sper că ţi-a arătat bunică-ta cum se învârt sarmalele!

- Glumeşti! Tu eşti mai bătrân, ar trebui să ştii, eu sunt copil, habar n-am!

Tata a considerat, dintotdeauna, că mâncarea gătită de mine era mai rea decât cea de la spital, şi avea dreptate. El şi bunică-mea, în schimb, erau specialiştii bucătăriei. Găteau şi pentru prieteni. De drag. 

Ne luasem angajamentul să învârtim sarmalele, nu mai era nimic de făcut. Au ieşit pe gusturi pantagruelice, enorme, la prima vedere păreau cuiburi. Pentru că nu stăteau îmbrăcate, le-am legat cu sfoară, luând de bune poveţele glumeţilor. Le-am înghesuit în oală, să nu se dezbrace nici la fiert. Şi unchiul meu şi mătuşă-mea au râs cu lacrimi, sarmalele arătau deplorabil, mai ales cele legate cu sfoară, dar pentru că tata le condimentase oarecum exotic au fost delicioase. Ne-au lăudat până şi vecinii! 

În relaţia cu Dumnezeu, generalissima era cea bisericoasă, dar nu fără să cerceteze un pic. Îi găsise până şi lui Dumnezeu nişte neajunsuri, aşa că profita cu demnitate de libertatea de a şi le purta pe ale ei. Datorită ei, relaţia noastră cu Dumnezeu a fost întotdeauna una aerisită. Pe tata nu-l prindeai pe la slujbă, dar dădea bani pentru biserici, iar la înmormântări făcea pe toată lumea să râdă. 

Când intervenea politica în discuţie ne certam ca la uşa cortului, nu ne lăsam până nu ne înfigeam colţii în partea noastră de adevăr. Ca toţi cei din generaţia care s-a fofilat prin socialism, şi tata privea cu îngăduinţă perpetuarea năravurilor. După astfel de certuri şi jigniri, nu ne vorbeam cu lunile. Dar parte din opiniile noastre se schimbau în bine. 

Uneori aveam impresia că a uitat cu totul de mine, alteori mi se părea că stătea cu ochii pe ceafa mea, precum un vultur. Câteodată simţeam că îi alterasem un pic şansele la fericire, nu e uşor nici pentru taţii cărora le atârnă de mânecă copii, oricât de golani ar fi. Alteori îmi părea el egoist, iar eu lui neascultătoare şi neînduplecată. Amândoi ne respectam principiile, generalissima cred că era mândră de noi, de pe orice parte de cer ne privea. 

Tata a murit de cancer la plămâni, l-a descoperit târziu, nu prea trecea pe la medic. Aş fi vrut să-l pot strânge în braţe, să-i spun cât de mult îl iubeam, dar nu aş fi făcut decât să-i întăresc sentimentul că era pe moarte. Tata a avut întotdeauna încredere în mine, chiar şi în cele mai detestabile situaţii. Unul dintre medici i-a spus la un moment dat verde în faţă că mai avea doar câteva luni de trăit, familia îi ascunsese pentru un timp adevărul. L-am încurajat să-şi facă planuri de viitor, soacră-mea mă învăţase că doar aşa poţi trece, fluierând, peste necazuri. Aşa că i-am înfipt un pumn în umăr, l-am îmbrăţişat de parcă câştigase meciul echipa lui favorită şi nu am vărsat nicio lacrimă.

Parte din familia mea tradiţională s-a mutat pe lumea cealaltă. Pentru că a avut o reputaţie de mare fustangiu, tata ar fi votat pentru relaţii armonioase între un bărbat şi o femeie, dar dacă într-o zi i-aş fi spus, pe nepusă masă, că îmi plac femeile, m-ar fi privit cu luare aminte, să vadă dacă nu glumesc, după care s-ar fi ţinut de burtă şi ar fi râs cu lacrimi.

- Chestia asta ai moştenit-o de la mine! mi-ar fi zis şi nici prin cap nu i-ar fi trecut să nu fie de acord cu o nuntă la care restaurantul va fi fost plin numai cu femei. Pentru multă vreme el mi-a fost şi mamă şi tată. Nu sună bine, nu-i aşa? 

Sunt sute de mii de taţi pe lume care îşi cresc singuri copiii, ai lor sau ai altora. Mulţi dintre ei vor ajunge medici, ingineri, învăţători, zidari.

Sunt zeci de milioane de mame care îşi cresc singure copiii, ai lor sau ai altora. Mulţi vor ajunge inventatori, scriitori, astronauţi, şoferi, poliţişti.

Zeci de milioane de familii tradiţionale îşi cresc copiii, ai lor sau ai altora. Mulţi dintre ei vor ajunge politicieni, pictori, marinari, avocaţi. 

O parte din aceşti copii vor avea o cu totul altă orientare sexuală. Complet aleatoriu. Şi ca şi viaţa în sine, imposibil de controlat. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am ras cu lacrimi, pe infundate, ca trebuie sa fim seriosi in societate. Imi place la nebunie cum povestesti, Liliana Widocks, bucovinenanca anglo-saxona.
    • Like 0
  • Liliana Widocks, este cel mai emoționant lucru pe care l-am citit în ultimii ani, și eu citesc cam tot timpul. Eu însumi am crescut un băiat de la doi ani și jumătate, cu o grijă nespusă, și aș fi fost cel mai fericit de pe lume ca să gândească despre mine cum gândești tu despre tatăl tău. Și este chiar așa, indiferent ce va face sau va simți voi fi alături de el, chiar dacă de cealaltă parte se află restul lumii. I-am spus-o, atunci când a plecat la celălalt capăt al lumii. Pledoaria ta pentru toleranță este fascinantă. Câți vor înțelege asta! Meriți să fii iubită femeie minunată!
    • Like 0
  • Dan Doi check icon
    Mi-a placut si nu mi-a placut textul. Nu ma intereseaza implicatiile lui in povestea referendumului, de altfel nu mi se pare potrivit amestecul de experienta afectiva, personala si optiuni politice sau dezbateri publice.
    Lasand asta la o parte, ce as vrea sa spun e: Mi-a placut si mi se pare interesanta descrierea unei povesti de familie rar intalnite in societatea romaneasca. Am perceput cred, o anumita sinceritate in unele aspecte descrise.
    Dar nu mi-a placut incercarea de a forta aceasta poveste intr-o rama si o perspectiva anglo-saxona, care nu i se potriveste. Cel putin asa mi s-a parut. Nu trebuie sa machiam lucrurile pana par altceva decat sunt si obtinem nu tocmai rezultatul dorit in incercarea de ... a le face mai frumoase,
    • Like 1
  • Emoționant articol!
    O dragoste superbă între doi oameni minunați - tată şi fiică.
    Inima mi-e plină de căldură după ce am citit. Felicitări, stimată doamnă Widocks!
    • Like 3
  • Si eu am crescut fără unul din parinti, la fel ca multi altii, dar nu sunt atras de cei de aceleași sex. Familia normală - careia i s-a adaugat adjectivul "tradițional/ă" - are la bază un barbat si o femeie. Doar asa se poate procreea. Restul, ce face fiecare in patul sau ori al altuia, nu ma priveste! Dar acum vor căsătorie, iar "maine" sa adopte copii! Nu trebuie luati si priviti ca pe un model de viata, deja au strecurat in manualele școlare de clasa a III-a texte care fac trimitere la optiunea copilului in ce priveste genul sau. Fetitele se pot numi si Matei, nu doar Laura. Cu asta au inceput. Sa nu va asteptati ca presa sa bubuie cu asemenea informatii, dar exista. Si in ziare de notorietate. Pentru ca majoritatea au in continut ideei conforme cu aceasta... scriere. Pentru ca nu-l pot numi articol!
    • Like 2
  • Au ajuns oamenii sa spuna raului bine si binelui rau. Eu, daca as fi avut un tata caruia nu i-a placut cartea, golan si fustangiu, cred ca nu m-as fi laudat in public cu asta. E de rau, nu e de bine ! Cred ca se rasuceste in mormant saracul....
    • Like 2
    • @ Vaman Georgeta
      kris check icon
      Binele si raul sint relative. Minci carne? Faci rau toate animalelor ale caror carne o minci. Esti vegetariana? Distrugi viata tuturor plantelor care iti compun dieta. Ai salar mai mare decit al vreunui coleg? Sigur il faci sa se simta prost gindindu-se la diferentele dintre voi. Cumperi articole produse in China, India, Taiwan si alte tari care exploateaza oamenii la singe? Cu chestia asta contribui plina de inconstienta la exploatarea nefericitilor din acele tari. Lista continua...

      Sinceritatea e o calitate pe care nu toti o apreciaza. A o considera un defect e la fel de relativ ca binele si raul.
      • Like 3
    • @ kris
      Sa-l barfesti pe tac'tu e rau ! Sigur !
      • Like 0
    • @ Vaman Georgeta
      Sunt convinsa ca tatl dumneavoastra a fost un sfant.
      • Like 1
  • Si alte mii de copii cresc fara mama si fara tata , in grija statului si care vor ajunge .... Nebanuite sunt caile Domnului !
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult