(Foto: captură video)
Familia tradiţională este un concept rătăcit în istorie, în vremea pe când femeia se ocupa doar de casă şi copii, iar bărbatul îi întreţinea pe toţi, consideră scriitorul Mircea Cărtărescu, invitat luni seara la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
Polemica familie tradițională vs. căsătorii gay - ce a dat naștere unui referendum intern în USR - e un fel de hârtie de turnesol, care desparte două lumi și care reflectă o confruntare între două mituri existente doar în mintea oamenilor, niciunul ideal, niciunul perfect funcțional, spune Mircea Cărtărescu. E o ciocnire extrem de dureroasă pentru ambele părți și vine dintr-o uriașă frică de viitor, din sentimentul că viitorul e înspăimântător, a explicat scriitorul.
„După părerea mea, această confruntare - care se vede în acest referendum intern al USR - este insuportabilă, a depăşit orice limite, şi dintr-o parte, şi din cealaltă, dar mai ales din partea majorității, ea este foarte vinovată, acest referendum pentru familia tradiţională este total dizgraţios şi lipsit de temei din foarte multe puncte de vedere. În primul rând, pentru că este vorba de o overreaction a unei comunități foarte mari împotriva unei minorităţi puţin signifiante şi puţin vocale şi care are un trecut de discriminări clare. Această comunitate gay (...) a avut de suferit cu adevărat în perioada comunistă, nu mai vorbesc înainte, totodeauna gay-ii au fost vânaţi social, au avut de suferit în perioada comunistă, pentru că, conform faimosului art. 200, homosexualii făceau închisoare”, a explicat Mircea Cărtărescu luni seara la Digi24.
Interzicerea căsătoriei civile între homosexuali ar fi o discriminare, este de părere scriitorul. Mircea Cărtărescu găsește însă în Vechiul Testament justificări pentru împotrivirea preoților de a oficia o astfel de căsătorie. Cât despre adopțiile de copii în familiile de homosexuali, Mircea Cărtărescu a spus că nu are încă o opinie formată, pentru că nu a cunoscut astfel de cazuri.
Scriitorul a ținut să sublinieze că există radicalism și în tabăra cealaltă, a progresiștilor. „Cei care sunt cu drepturile omului - e foarte bine să fii cu drepturile omului, dar asta trebuie să fie dublat de o foarte bună cunoaștere a omului. Cei mai mulți oameni care luptă pentru drepturile omului nu știu ce e omul, nu au nici habar ce omul, au o ideologie gen John Lennon, au o naivitate totală: omul e bun de la natură, dacă nu e politica ce îl strică, e bun și frumos și trăiește în armonie. Asta arată că acești oameni nu știu ce zace în om”, spune Cărtărescu. Profesorul le recomandă acestor oameni să citească Dostoievski.
„Oamenii care nu sunt de aceeași părere cu tine nu trebuie disprețuiți și ofensați. Și ei au un mesaj, poate ceva e valabil și în mesajul lor, poate și acești trei milioane de oameni care au semnat pentru referendum nu sunt toți niște idioți, poate și ei au un temei. Să îi numești pupători de moaște, închinători la icoane nu rezolvi nimic, e la fel de dizgrațios ca și atitudinea celorlalți față de homosexuali”, a punctat Mircea Cărtărescu.
În aceste condiții, ceea ce se întâmplă în USR, partid tânăr, născut nu dintr-o nevoie ideologică, ci mai degrabă ca o reacție a societății la ofertele partidelor tradiționale, este firesc și era de așteptat, pentru că un partid nu poate supraviețui fără o ideologie, arată Mircea Cărtărescu. Întrebat dacă vede Uniunea Salvați România spărgându-se în două din cauza disputei pe familia tradițională, scriitorul a declarat că deși nu ar vrea, probabil aceasta se va întâmpla. „Pentru că acum, cele două grupuri, cel tradițional și cel progresist, sunt ireconciliabile, sunt atât de radicalizate, încât nu au cum să trăiască împreună. Pe Facebook oamenii își dau afară prietenii, le dau unfriend prietenilor care sunt de părerea cealaltă, asta se întâmplă în fiecare zi. Ei trebuie să se clarifice, altfel nu vor putea construi ceva împreună”, a conchis Mircea Cărtărescu în emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu cred ca asistam la vreo "ciocnire extrem de dureroasa pentru ambele parti", nici vorba; cred ca asistam la agitatia sterila si inutila creata de o minoritate sexuala care doreste cu orice chip sa-si exhibe in public preferintele sexuale.
Nu ar avea nimeni nicio treaba cu ei daca acesti oameni ar putea pricepe ca ceea ce fac in dormitor, si liber consimtit, ii priveste doar pe ei personal.
Pentru mine este un mister de ce nu le ajunge un parteneriat civil legalizat si cu toate drepturile si vor neaparat casatorie. Mai mult, concetatenii nostri gay vor neaparat sa aibe si dreptul de a adopta copii, adica de a risca pervertirea sexuala si comportamentala a unui copil a carui personalitate este abia in etapa de formare.
Nu majoritatea manifesta "overreaction", cum in mod eronat crede dl. Cartarascu, ci chiar domnia sa si unii dintre militantii gay.
Majoritatea nu are nicio problema cu preferintele sexuale din dormitor ale homosexualilor, cat timp exista consimtamant liber si legile in vigoare sunt respectate.
Este adevarat ca pe vremea comunistilor personele gay erau persecutate, asa cum dealtfel au fost persecutati ( cu mult mai multa duritate ) si crestinii practicanti si contestatarii si dizidentii regimului, precum si elitica politica si culturala a tarii.
O alta eroare de apreciere din partea domnului Cartarascu este ca USR ar partid si ca acest pseudo-partid ar fi aparut dintr-o reactie spontana a societatii civile; in realitate, USR nu are nimic de-a face cu poltica, nu are nicio ideologie coerenta, iar regizorii din umbra care au creat acest SRL poreclit USR, au avut in realitate doua scopuri precise: 1. diminuarea fortei si influentei PNL; 2. sprijinirea totala si neconditionata a intereselor politice ale actualului presedinte al Romaniei.
Insa odata cu castigarea de catre Orban a sefiei PNL, se pare ca liberalii vor incerca sa-si recastige prestigiul sifonat prin amestecul toxic cu slugile pedeliste ale Basescului, iar Johannnis a luat deja o distanta vizibila fatza de useristi, dandu-si seama la timp sa s-ar compromite acceptand "sprijinul" acestei grupari.
Religia crestina are, ca toate religiile lumii, habotnicii si extremistii ei. Nu scrie nicaieri in Biblie ca trebuie sa umbli in 4 labe in jurul bisericii; daca unii habotnici cred ca facand acest lucru se vor apropia de Dumnezeu, e treaba lor si ridicolul lor.
Oricat ai fi de ateu si de anti-Biserica, ar trebui sa stii cateva lucruri:
1. Cele 10 porunci biblice ( sa nu furi, sa nu ucizi, sa-ti iubesti si sa-ti respecti parintii, etc ) a stavilit o parte din rautatea animalica ce zace in fiecare om; mai tarziu, poruncile biblice au fost inglobate in codul penal al tuturor natiunilor civilizate.
2. Scoala, spitalul, azilul pentru batrani si pentru napastuitii soartei, cantina pentru saraci, au aparut prima data in curtea Bisericii. Ulterior Statul a preluat partial aceste lucruri, fara a putea inlocui insa aportul Bisericii.
3. Biserica Ortodoxa, spre deosebire de Biserica Catolica si de Islam, nu i-a persecutat niciodata pe oponenti, detractori sau pe atei. Sa nu uitam Ca Inchizitia nu a existat in lumea ortodoxa. ( Menirea initiala a Inchizitiei a fost de a de-islamiza si de-iudeiza Spania, apoi s-a ajuns la ororile stiute astazi de toata lumea).
4. Astazi, poti denigra, injura sau nega Biserica Ortodoxa fara nicio consecinta legala; preotii nu dispun de mijloace concrete de constrangere si pedepsire a oponentilor Bisericii; doar Institutiile de forta ale Statului se simt ofensate de cei care le contesta, aplicand uneori ceea ce se numeste "represiune juridica" impotriva contestatarilor.
5. Primele carti si traduceri din operele literare universale s-au scris in Biserica; trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin s-a facut tot cu aportul decisiv al Bisericii.
Ti-am enumerat doar cateva dintre meritele istorice ale ortodoxiei romane; nu confunda opulenta si megalomania sfidatoare a unora dintre capii BOR, sau habotnicismul cretinoid al unor concetateni de-ai nostri cu menirea si importanta vitale ale Bisericii Ortodoxe Romane.
Faptul ca Biserica nu mai are o importanta vitala in societatea moderna este de domeniul evidentei, insa tot atat de evidente sunt si consecintele: invazia islamica a Europei si Americii de Nord, cu toate consecintele aferente: terorism, inhibarea crestinilor in afirmarea propriei credinte pentru a nu-i "supara" pe islamici, valul de agresiuni si violuri comis de "musafirii" islamici primiti cu drag in Vestul Europei, alterarea componentei sociale ( islamicii se inmultesc rapid, europenii abia daca au un copil de familie, etc ).
Nu sunt deloc islamofob si nici un crestin habotnic, insa invazia masiva a Europei de catre populatii obisnuite sa traiasca si sa respecte cu totul alte valori decat cele istoric consacrate pe continentul nostru, va avea curand consecinte dramatice pentru civilizatia crestina.
Abandonarea valorilor crestine care au fondat Europa democratica pe care o stim astazi, dezradacinarea europenilor fatza de originea lor crestina nu cred ca va aduce nimic pozitiv in viitor.
Vom vedea.
2) Nu mi se pare deloc evident ca invazia islamica si reducerea influentei bisericii crestine sunt corelate. Daca tot vorbim de Europa democratica, cate tari din Europa NU sunt laice prin constitutie?
Imamii ( preotii islamici ) predica zilnic in moscheile lor implantate in Europa, indemnul la cucerirea crestinilor prin invazie ne-militara, intrucat deocamdata musulmanii nu sunt capabili sa castige o confruntare armata cu crestinii. Tot ei predica, in inima Europei, indemnul la acte teroriste contra "paganilor", adica impotriva crestinilor care ii gazduiesc si le finanteaza ajutoarele sociale-musulmanii habotnici nu practica nicio activitate utila societatiicare i-a primit.
Win10 este un sistem foarte destept, insa e total ne-prietenos cu utilizatorii sai, ca o incercare evidenta a Microsoft de a monopoliza IT-ul si de a transforma utilizatorul obisnuit intr-un prizonier al Windows-ului; din pacate, ceilalti giganti ai IT-ului ( Google, Firefox, Linux, Apple-McIntosh, etc ) nu se dovedesc,cel putin pana acum, capabili sa concureze Windows. Asa ca vom ramane si pe mai departe captivii domnului Bill Gates.
Nu spun ca o dezradacinare ar fi utila. Crestinismul e o parte importanta a istoriei Europei si in nici un caz nu ar trebui ignorat. Ce cred insa ca ar fi util ar fi ca religia sa fie cu adevarat o materie optionala in scoli si/sau sa fie predata cumva obiectiv, nu sa se faca tipul de indoctrinare religioasa prin care am trecut eu. Credinta oarba in supranatural pune niste limite in gandire, limite care nu ne sunt utile, mai ales in ziua de azi. Daca ne-am indeparta mai mult de religie cred ca am ajunge in viitor sa avem in societate mai multi oameni care gandesc obiectiv, care nu asteapta sa li se spuna sau sa li se dea mura in gura, sau sa lase lucrurile sa treaca-mearga de la sine pentru ca "las' ca are Dumnezeu grija".
Cat despre win10, aici sunt...partial de acord. In ceea ce priveste colectarea de date (cu sau fara acordul utilizatorului) da, e destept. In ceea ce priveste utilizarea resurselor...nu prea. Sunt distributii de Linux de departe mai eficiente ca windows. Plus BSD, pentru cine vrea sa incerce ceva mai exotic ;) Eu de ani de zile nu mai folosesc softuri Microsoft si treaba imi merge foarte bine. Nu e nevoie sa ramanem captivii domnului Gates :)
Va rog sa nu confundati necesitatea orei ( optionale) de educatie crestina din scoli cu modul execrabil in care se predau aceste ore de religie. La orele de religie crestina, in loc sa fie aratate aparitia, evolutia si implicarea religiei crestine in istoria umanitatii, sunt prezentate niste catehisme ortodoxe neinteligibile si care starnesc, pe buna dreptate, ostilitatea elevilor si parintilor.
Credinta in Dumnezeu nu spala pe creieri decat personele predispuse genetic la prostie, extremism si habotnicism.
Nicaieri in Biblie omul nu este sfatuit sa refuze a intelege si explica fenomenele naturii si stiintei; iar cele 10 porunci biblice au fost preluate in codul penal al tuturor statelor crestine.
Sa nu uitam ca, istoric vorbind, imensa majoritate a geniilor care au facilitat dezvoltarea artei, stiintei si a tehnologiei au fost oameni profund religiosi.
In Biblie, indemnul "crede si nu cerceta" are un inteles cu totul diferit decat interpretarea ad literam a acestor cuvinte. Toata Biblia este plina de metafore incriptate, care sunt dificil de inteles la o prima lectura.
Biserica Ortodoxa Romana ar fi fost mult mai credibila daca i-ar fi condamnat pe preotii care au fost turnatori la Securitate si care astfel au facut mult rau credinciosilor din parohia lor; acesti preoti au tradat taina spovedaniei credinciosilor catre ofiterul de Securoitate cu care colaborau...
Din pacate, penultimul Patriarh ( Teoctist ) a fost un colaborator supus al regimului comunist, iar actualul Patriarh ( Daniel ), a colindat toata Europa de Vest la diverse specializari, cursuri si doctorate, intr-o vreme in care nici musca nu iesea din Romania fara aprobarea si "binecuvantarea" Securitatii.
Da, in biblie nu scrie nimic explicit despre stiinta, pentru ca la vremea la care au fost scrise textele biblice nici nu exista practic stiinta. Metoda stiintifica, modelele matematice din fizica etc. au aparut mult mai tarziu. De asemenea, faptul ca exista metafore (daca sunt intr-adevar metafore) e o problema: care e interpretarea corecta a acelor metafore? Unde sunt consensul si obiectivitatea? La urma urmei, de ce sa nu fie luate acele texte ad literam?
Nu stiu daca acel "crede si nu cerceta" apare explicit in biblie, eu am gasit insa ceva asemanator si destul de explicit in omiliile Sfantului Ioan Gura de Aur la Cartea Facerii. Nu pot sa spun ca m-a bucurat lucrul asta.
Cat despre cele 10 porunci, da, anumite aspecte se regasesc in legislatia multor state. Lucrurile evidente, de tipul condamnarii furtului sau omorului, concluzii la care se poate ajunge si fara religie. Facerea de chip cioplit si a pofti la ceea ce are aproapele nu sunt ilegale din cate stiu. Chiar si desfraul e discutabil.
"Credinta in Dumnezeu nu spala pe creieri decat personele predispuse genetic la prostie, extremism si habotnicism. " - aici nu sunt de acord. Daca se incepe indoctrinarea de la varste mici se poate ajunge la spalare pe creier. Mie mi s-a intamplat si dupa niste ani cand am inceput sa inteleg niste lucruri am renuntat complet la religie. Am o predispozitie genetica la habotnicism? Sper ca nu.
Ma bucur sa observ ca suntem de acord in ceea ce priveste programa orei de religie. Sunt de asemenea de acord cu dvs. in ceea ce priveste modul in care ar trebui sa se desfasoare ora de educatie crestina in scoli, cu accentul pus pe implicarea religiei crestine in istoria umanitatii.
Legat de ce se intampla in societatea romaneasca, iarasi sunt de acord cu dvs. Imi pare rau sincer ca lucrurile decurg cum decurg. Chiar daca eu nu sunt crestin, multi romani sunt si sa-i vad ca se simt dezamagiti sau tradati de Biserica ma intristeaza. E inca un aspect care face viata in Romania... mai neplacuta.
Cat despre sisteme de operare, fiecare foloseste ce ii este mai util. Fiecare sistem are aspecte care lipsesc la celelalte. Nu stiu cum folositi dvs. PC-ul, pot sa va spun cate ceva despre felul in care il folosesc eu: aplicatii office folosesc destul de rar, fara sa am nevoie de exemplu de spatiu pe cloud. Cand am nevoie, functiile de baza sunt acolo, as zice ca Libre Office e probabil la nivelul MS office 2007, poate chiar ceva mai recent. Pentru site-uri browserele care se gasesc de obicei pe windows merg si in linux (exceptie fac desigur internet explorer/edge). In rest, pentru partea de programare ce am nevoie gasesc in variante open-source. Interfata grafica mi-am ales-o astfel incat sa semene oarecum cu windows xp, din obisnuinta :)
Ce observ imediat e comportamentul coolerelor la utilizare indelungata a calculatorului: pe windows, dupa cateva ore totul merge mai incet si calculatorul incepe sa sune a Ferrari; pe linux il pot sa il las deschis toata ziua si nu se aude mai nimic, iar pierderi in eficienta nu sesizez.
Sunt programe pe windows care nu se gasesc sau nu merg pe linux, intr-adevar: jocurile mai noi de exemplu, bibliotecile Direct X (pentru cei care creaza jocuri), drivere de la producator pentru produse ATI/AMD, MS SQL etc. Fiecare dupa gusturi si nevoi pana la urma. Daca doriti sa discutam mai in detaliu, mie imi face placere. Recomandari as avea, daca va intereseaza ;)
Vad aceeasi confuzie la Cartarescu, ca la multi alti apartori ai familiei. Casatoria din puct de vedere legal nu are nimic de-a face cu biserica. Discutia in aceasta cauza e depre casatoria civila, nu poate obliga nimeni biserica sa casatoreasca gay, si deci nici nu prea ar trebui sa conteze ce vor sau nu vor preotii in aceast speta, pentru ca nu e in domeniul lor, nu le cere nimeni nimic. Biserica daca vrea poate interzice casatoriile si intre cei cu ochi albastri, nu-i poate face nimeni nimic, pentru ca de fapt casatoriile facute de ei inseamna 0 din punct de vedere legal, e doar o cutuma.
Creștinește, noi credem că homosexualitatea este un lucru rău, deși din câte știu nicăieri textele sfinte nu înfierează explicit această apucătură așa cum de exemplu îl critică pe Onan pentru obiceiul lui! Pe scurt, fiecare epocă are propria morală și propriile obiceiuri și cerințe etice: pe greci nu i-a supărat deloc faptul că Aristocles era homosexual declarat, ci, din contră, au continuat să-l admire și să-i laude învățăturile!
Ar trebui să luăm exemplu?
Ar trebui să încercăm să înțelegem că acceptându-i așa cum sunt nu ne lăsăm supuși de minoritate ci eliberăm creativitatea altfel de multe ori reprimată a minorității?
Ar trebui să le punem un triunghi roz în piept?
Ar trebui să-i marginalizăm?
Ar trebui să-i admirăm?
Este greu, este chiar imposibil de dat un răspuns care să satisfacă pe toată lumea!
Presupun că statul român ar trebui să înceapă prin a le acorda nu căsătoria ci contractul civil în baza căruia să aibă drept de moștenire, de pensie de urmaș, etc, etc, urmând ca în viitor, în funcție de evoluția problemei, să se gândească și la dreptul de a avea copii (în orice formă de adopție sau dobândire) sau de a se căsători, dar și reglementarea strictă a vârstei la care își pot declara OFICIAL direcția spre care merg!
România este o țară mai ... conservatoare, așa că lucrurile ar trebui luate bucată cu bucată, pas cu pas, dându-ne timp suficient să ne obișnuim cu ideea că celălalt este altfel.
Nu mă simt în măsură să spun că altul este mai bun sau mai rău decât mine numai și numai prin natura obiceiurilor sexuale, așa că mă abțin!
" De se va culca cineva cu barbat ca si cu femeie, amandoi au facut nelegiuire si sa se omoare, ca sangele lor asupra lor este." - Lev 20:13
Dupa parerea mea lucrurile ar trebui privite prin prisma legii: conform Constitutiei, Romania este stat laic. Fiecare practica ce religie doreste, sau nu practica nici o religie, dar legea nu are vreun bias dat de vreo religie sau alta, sau cel putin nu ar trebui sa aiba. Drept urmare, care ar fi argumentul (obiectiv - stiintific sau legal) pentru interzicerea casatoriei civile intre persoanele de acelasi sex? Eu unul nu vad sa existe un astfel de argument.
Sunt de acord cu dvs. in ceea ce priveste luarea lucrurilor pas cu pas si as mai adauga aici necesitatea analizei fiecarui pas. Daca a mers ceva in alta parte, de ce a mers acolo? Ar merge si la noi, in contextul actual?
A spune ca cineva e mai bun sau mai rau in functie de sexualitate nu are vreo sustinere.
Nimic nou sub soare!
Era să uit: despre Iulius Caesar spuneau contemporanii că este femeie cu bărbații și bărbat cu femeile ... așadar, chiar nimic nou!
2) Roma și hunii n-au nimic de-a face: este un dat istoric irelevant pentru tema de față.
3) Înainte de face comentarii de prost gust, vă recomand să vă informati - studii privitoare la cât de bine o duc copiii in familii homosexuale există o sumedenie in Germania !! e suficientă introducerea acestor termeni-cheie (în limba germană) în Google și rezultatele apar: un exemplu aici -
https://m.aerzteblatt.de/print/66250.htm
Mult spor la citit, dacă vorbiți limba germană... ori utilizați Google translator.
4) Așadar, înainte de a chestiona IQ-ul altuia, vă recomand să vi-l cuantificati pe al dvs & și să gândiți înainte de a vorbi. Astfel ați scrie comentarii mai puțin penibile.
In al doilea rand nu, nici pe departe nu e necesara existenta unui creator.
"existenta diavolului, Lucifer, care e venerat si adorat de masonerie - fapt demonstrabil" - asta e pur si simplu aberant, doar pentru ca un grup venereaza o entitate, nu inseamna ca acea entitate si exista.
"Alte dovezi ar fi invaliditatea si aberatiile teoriei evolutiei impreuna cu a Big Bangului, povesti de adormit copii mici" - tocmai astea au fost demonstrate stiintific, spre deosebire de povestile religioase.
"Sunt studii care demonstreaza ca omul are suflet, ca exista o forta in planul nevazut in afara corpului, ca rugaciunea chiar are putere spre exemplu" - studii stiintifice replicate si publicate in jurnale cu un oarecare prestigiu? Puteti sa ne dati niste exemple?
Dialog în tren - Părintele Ilie Cleopa
Mergeam odată cu trenul de la Paşcani spre Bacău. Eu, ca să nu mă duc în vagoane unde se fumează, mi-am luat bilet şi m-am suit în tren în vagoane de astea mai ferite. Zic: „Mă duc măcar unde nu mă "tămâiază" fumătorii, că pe mine mă doare capul de fum de ţigară". M-am dus singur în vagon acolo, dar n-am ştiut cine o să mai vină. Aproape de plecare a intrat un grup de ofiţeri superiori, mergeau la o şcoală de război. Erau maiori, colonei, printre care era şi un plutonier major cu soţia. Un călugăr într-un vagon de ofiţeri. Eu, văzându-mă într-un vagon cu ofiţeri, ca călugăr, zic, ce discuţie pot să am eu cu dânşii?
Eu îmi cătam de pace şi de "Doamne Iisuse" al meu şi stăteam liniştit acolo, că ştiam că am de mers două ore cu ei şi trebuia să schimb trenul spre Tarcău, la Lunca Strâmbă, că mă duceam la părinţii Casian, care era stareţ la Tarcău, şi la Ianuarie; asta era prin anul 1957.
Dar unul din ei, ca să nu tacă, a vrut să facă o glumă şi zice:
- Uite, măi! O să meargă bine trenul ăsta, că avem şi un popă aici!
Ştii, că ei au vorba asta, că dacă-ţi iese popa inainte, îţi merge rău! Au şi superstiţii. Să nu-ţi iasă popa înainte, c-o păţeşti! Eu tăceam din gură.
- Auzi, măi, dacă-i popa aici, nu-i bine să ne spună povestea aceia cu Dumnezeu? Se zice că un "moşnegel" ar fi făcut cerul şi pământul şi stelele şi munţii şi marea!
Auzi! Un "moşnegel"! Eu tot tăceam. „Dă-le pace, că-s ofiţeri. Ei glumesc, ei râd. Eu ce să discut?" Dar unul vine şi se aşează drept în faţa mea.
- Părinte, nu vă supăraţi, de unde sunteţi?
Dar eu, de ce să le zic Sihăstria?
- De la Mănăstirea Neamţ.
- Ce sunteţi? Preot, profesor, dascăl, ce sunteţi?
- Ba sunt un simplu călugăr. Merg şi eu încoace, până la Bacău.
- Auzi, că ăştia ai noştri, toţi sunt curioşi să ne spuneţi ceva despre Dumnezeu! Cum îi povestea asta cu Dumnezeu? Se spune în Biblia aceea, a voastră, că Dumnezeu ar fi făcut cerul, pământul, lumea, dar noi avem altă concepţie despre lume.
- Să nu vă supăraţi, eu sunt un călugăr simplu, dar, dacă voi începe povestea cu Dumnezeu, trenul ăsta trebuie să înconjure globul de trei ori şi tot n-o pot termina, atâta-i de lungă!
- Auzi, ce zice popa!
- Şi îi şi curioasă, zic, grozav! Când vom începe povestea cu Dumnezeu, îi cu cântec!
- Vrem şi noi să ştim! Sunteţi călugăr, noi suntem ofiţeri, tot mergem împreună până la Bacău. Cum îi, părinte?
Înainte de plecare, m-am ridicat şi mi-am făcut cruce. Ei, nu. Treaba lor.
- Dacă este vorba că trebuie să discutăm, vă cer un cuvânt de onoare. Să mă iertaţi, aţi intrat aici un vagon de ofiţeri, dar eu stelele astea nu le cunosc, eu am făcut armata când erau trese. Dacă m-oi adresa greşit cumva, să nu vă supăraţi!
Dar, un maior se ridică şi întreabă:
- Părinte, uite ce-i, vreau să-ţi spun ceva. Nu este o absurditate să credem noi în ceva ce nu se vede? Dumneavoastră spuneţi că există Dumnezeu, dar l-a văzut cineva vreodată? Este o nebunie să creadă cineva în ceea ce nu se vede!
- Domnilor, dar mai întâi, aveţi cuvânt de onoare? că începem o discuţie serioasă!
- Auzi, băi, popa! Avem, părinte, cum să nu! Şi cel ce se va supăra, îi nebun! zice.
- Vă văd oameni deştepţi, eu îs un prost, dar o să-ncepem aşa, "povestea" cu Dumnezeu, cum ne-om pricepe noi. Uite ce-i, domnilor, eu am să spun că dumneavoastră, toţi câţi sunteţi în vagonul ăsta, sunteţi nebuni!
- Ia auzi, popa ne face nebuni!
- Sigur! Şi, dacă n-am dreptate, la prima gară, predaţi-mă la poliţia gării! Dacă n-am dreptate. Dar, întâi am să vă demonstrez de ce vă fac nebuni.
- Da, este mare nebunie să creadă cineva în ce nu vede! Cine l-a văzut pe Dumnezeu?
- Fraţilor, eu merg până la Bacău, dar atât vă spun: dacă încep "povestea" cu Dumnezeu, trenul acesta trebuie să înconjoare lumea de trei ori şi tot n-o termin!...
- Ia auzi ce spune popa?!
- Aţi auzit că dumnealui a spus că e mare nebunie să crezi în ce nu se vede.
Mai întâi, că zice Duhul Sfânt în Psaltire la începutul psalmului 13 şi 52, la noi în Scriptură: Zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu! şi îmi ziceam: „Lasă că-i vorba să mărturisesc pe Dumnezeu, nu contează ce urmează de-aici". Eram bucuros de asta.
Al doilea. Mata ai spus că este o nebunie să crezi în ceea ce nu se vede?
- Da, eu!
- Păi eu v-am spus că dumneavoastră toţi n-aveţi minte. Toţi sunteţi nebuni. Ştii de ce? Am tot dreptul să vă fac nebuni.
- Dar pentru ce?
- Pentru că eu n-am văzut mintea nimănui niciodată! Şi atunci, nu-i o nebunie să cred că aveţi minte, dacă n-am văzut-o?
- Uite, băi, ne-a luat popa front! - adică în loc. Discuţia era şi frumoasă şi serioasă şi hazlie.
- Păi cum să cred eu că aveţi minte, dacă n-am văzut minte de când sunt eu? Nici la voi, nici la mine. Cum este? Albă, neagră, roşie, verde? Ce formă are? Pătrată, dreptunghiulară, hexagonală? Cum este domnule, forma, culoarea? Şi-i pipăibilă, sau cum este? Dacă îmi arătaţi aceste însuşiri la minte, atunci eu zic că aveţi minte, dacă nu, n-aveţi deloc! Pentru că n-am văzut-o, nici culoarea, nici forma.
- Uite, măi, popa! Poţi să-i zici ceva?
- Dacă n-ai tăcut din gură! Măi prostule, n-ai pus problema bine!
Ei se prosteau unul pe altul.
- Stai, măi, că cu popa ai de lucru!
- Afară de asta, se crede de toată lumea de pe glob că oamenii au minte? Se crede. Fără să se vadă. Iată un argument că toată lumea crede că are minte! Şi dumneavoastră credeţi şi eu, dar nu vedem mintea.
Dar viaţa aţi văzut-o vreodată? Cine a văzut vreodată viaţa din om? Şi cu toate acestea cine zice că-i mort, când este viu şi are viaţă? Se vede viaţa?
- Nu se vede!
- Şi atunci nu-i o nebunie să credem noi că oamenii au viaţă? Dacă n-o vedem.
- Dar viaţa se manifestă, părinte!
- Foarte bine. Prin manifestările ei se crede că există, cu toate că n-o vezi.
Aşa-i şi Dumnezeu. Care-s manifestările Lui în lume?
Şi am început să spun toate puterile sufletului.
- Dumneavoastră aveţi imaginaţie?
- Da.
- Aţi văzut-o vreodată? Nu! Dumneavoastră aveţi mânie? Aţi văzut-o vreodată? Dumneavoastră aveţi cugetare, gândire? Aţi văzut-o vreodată? Aveţi poftă? Aveţi, pentru că acestea sunt puterile sufletului - cea mânioasă şi cea poftitoare.
Dumneavoastră aveţi partea sadică, adică cea crescătoare. Aţi văzut-o vreodată? Ştii dumneata cum creşti? Sau te-ai văzut vreodată cum creşti?
Afară de asta. Dumneavoastră aveţi puterile sufletului, cum este cugetarea, alegerea, hotărârea, mâhnirea, întristarea, bucuria; le-aţi văzut vreodată pe acestea, căci acestea sunt puterile sufleteşti?
Nouă ne spune Scriptura că omul este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dar nu după forma cea dinafară, ci după cea sufletească.
Iată câte puteri are sufletul! Şi nici mânia, nici raţiunea, nici pofta, nici bucuria, nici întristarea, nici mâhnirea, nici imaginaţia, nici voia liberă, nici viaţa, nici mintea nu le-a văzut nimeni. Şi toate există. Şi la filosofia profană se învaţă că există aceste puteri ale sufletului. Dar sufletul l-aţi văzut vreodată?
- Păi tocmai, că nu-i!
- Cum nu-i? Dacă n-ai avea suflet, n-ai mai vorbi cu mine! Dumneata nu poţi clipi o dată fără Dumnezeu, dacă n-ar fi viaţa în dumneata. Şi vedeţi câte sunt? Şi viaţă, şi minte, şi voie liberă, şi raţiune, şi mânie, şi bucurie, şi întristare, şi poftă, care se crede de toată lumea, fără să se vadă. Toate facultăţile sufletului sunt nevăzute, toate puterile lui sunt după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este nevăzut. Iar omul este prototip şi icoană a lui Dumnezeu pe pământ - în ceea ce priveşte sufletul: minte, cuvânt şi duh.
Ai văzut vreodată cuvântul? Ţi-ai văzut duhul cu care vorbeşti? Iată câte puteri şi câte facultăţi nevăzute are sufletul nostru! Şi dumneavoastră nu le-aţi văzut. Dar se crede de toată lumea? Căci omul are şi bucurie şi mâhnire; are şi poftă şi raţiune şi voie liberă...
- Măi - a spus unul -, mai bine tăceai! N-ai pus bine problema! Ăsta trebuie să fie un director de seminar!
- Nu, domnule, dar ne spune adevărul! Vezi, că toţi credem că sunt acestea, şi există în om, dar nu se văd!
- Şi tu ai spus că-i o nebunie să crezi ceea ce nu vezi! Dar vezi că-i faci pe toţi nebuni, că acestea sunt, şi noi le credem fără să le vedem.
Mai stau aşa, şi se ridică un doctor:
Părinte, dă-o la boala! Eu sunt maior-doctor. Fac operaţii şi umblu cu bisturiul prin maţele omului - îi tai gâtul, îi tai picioarele -, tai, operez de 30 de ani şi eu n-am dat peste suflet! Şi cum să cred că există, dacă n-am dat cu bisturiul peste el!
- Dumneata eşti doctor?
- Da!
- Şi de aceea nu crezi că există suflet, că nu-l vezi?
- Da!
- Dar dumneata, şi cei asemenea cu dumneata doctori, credeţi că există durere în lumea asta?
- Există, părinte!
- Eu nu cred! E o nebunie să cred, domnule, dacă n-am văzut-o!
- Există, părinte!
- Dar când îl tăiai cu bisturiul şi omul răcnea acolo şi se zbătea în ghearele morţii, durerea n-ai văzut-o?
- Nu. Asta nu se vede!
- Şi vrei să vezi sufletul? Şi durerea-i una din facultăţile trupeşti, fireşti, ale omului, şi-i amestecată cu cele sufleteşti. Şi după cum nu poţi vedea durerea, aşa nu poţi vedea sufletul. Mai ales sufletul fiind duh.
- Auzi, bă, şi tu cu doctoria ta, vorbeşti prostii! Te-a lovit în cap, măi! N-ai văzut durerea! Dar cine dracu a văzut durerea? Insă toată lumea crede că este durere.
- Uite, bă, ţi-a astupat gura şi ţie!
- Măi, am dat de dracu aici!
- Da-i frumos, domnule! Acestea le povestim şi noi la alţii. Mai spune ceva, părinte!
Atunci se ridică unul:
- Părinte, dintotdeauna ştim că Biserica a stat împotriva ştiinţei. Uite, ruşii au făcut un satelit acum care a înconjurat pământul de trei ori, cu Iuri Gagarin, şi uite a aterizat cu bine!
- Şi ce-i cu asta?
- Astea sunt roadele şi avansul ştiinţei faţă de religie!
- Nimic n-aţi făcut!
- Auzi-l, bă, că-i contra ştiinţei! Acesta trebuie să fie ca cel care a fost contra lui Galileo Galilei!
- Staţi să vă spun! Ştiţi ce-aţi făcut voi? Dacă o albină iese din stup şi înconjură buduroiul în care stă, are ea pretenţia că ştie ce este în toată lumea?
Atâta a făcut omul până acum! A ieşit de-abia din ştiubei şi a înconjurat ştiubeiul în care trăieşte şi i se pare că mare lucru a făcut!
- Auzi-l, bă!
- Încă n-a făcut ştiinţa nici atât cât zboară o furnică de pe degetul ăsta pe celălalt! Toţi savanţii lumii şi din Apus şi din Răsărit.
Si staţi că de-acum înainte avem de vorbit!
- Îi frumoasă, domnule, discuţia asta!
- Că-i frumoasă, că-i amară, că-i dulce, eu vă spun până la capăt de-acum, cât a ţinea "povestea" asta, da, zic, iaca se apropie gara Bacău!
Domnule, dumneavoastră ştiţi Ursa mare de pe cer şi Ursa mică, steaua polară?
- Da.
- Uite ce-i! Astronomia şi ştiinţa, cu cei mai mari savanţi astronomi, spun că la Ursa mare, de la roata din brazdă dinapoi, până la cea de către om - osia carului mare de pe cer -, este 1300 de ani călătoria luminii, şi lumina merge cu 300.000 de km/s. Asta-i osia carului mare. Ca să ajungi de la o roată până la cealaltă îţi trebuie 1300 de ani să călătoreşti cu viteza luminii. Dar cât ar mai fi până la roata dinainte şi cât ar mai fi până la proţap şi până la Prepelea care mână boii pe din brazdă.
- Dar cine este Prepelea?
- Este o steluţă mică, acolo! Dar cât mai este de lung carul, spune-mi dumneata!
- Măi, interesant! Cine spune asta?
- Camil Flamarion. L-am avut pe Camil Flamarion la îndemână, Dumnezeu în natură. Ăsta-i mare astronom francez din secolul trecut.
Da, zic, dumneavoastră vedeţi o stea care, când răsare, cam dănţuieşte, "Alfa Centaurului". Toată astronomia arată că Alfa Centaurului este steaua megieşă a sistemului nostru solar. Sistemul solar se compune din nouă planete, cu soarele zece. Şi până la megieşa noastră, cea mai de-aproape, este un milion de ani călătoria luminii. Vă rog să calculaţi, domnilor, ce-a făcut Iuri Gagarin!
- N-a făcut nimic, părinte!
- Afară de asta. Pământul are 36.000 de km împrejurul lui. Deci 36.000 de km a făcut acela cu sputnicul lui, iar până acolo, un milion de ani călătoria luminii, socotiţi dumneavoastră, zic, ce-a realizat omul faţă de distanţa interstelară, sau interplanetară!
- Domnule, este incalculabil.
- Stai să vă spun altele, mai serioase. Dumnezeu îşi arată lucrurile, nu în cele mari, în cele mici, cum spune Sfântul Nicodim Aghioritul. Ia gândiţi-vă dumneavoastră, că într-o ureche de ac se găsesc opt sextilioane de atomi, cifre astronomice - un sextilion este 1 urmat de 21 de zerouri. Aceşti atomi dintr-o ureche de ac, ca să-i numere un om, trebuie să trăiască 250 de ani şi să numere mai mult de un miliard pe secundă. Şi vă rog să-mi spuneţi dumneavoastră câţi atomi sunt într-o ureche de ac şi cum îi împărţiţi şi cât este de minunat Dumnezeu, că într-o ureche de ac să bage atâţia atomi. Atunci ce-a făcut omul cu ştiinţa lui?
- Domnule, este neimaginabil!
- Stai să vă spun alta mai minunată. Pe-un vârf de ac se odihnesc 16 miliarde de ioni, care sunt corpuri mult mai mici decât atomul - Camil Flamarion voia să scoată în evidenţă viaţa, la ateii de peste Rin, că ei se chinuiau să facă o celulă vie, pe vremea aceea, pe care nici astăzi n-au făcut-o, că viaţa-i numai la Dumnezeu. Şi la aceşti ioni, care nu se pot concepe de mintea omenească cât sunt de mici, ce aparate trebuie? Că dacă ai avea un aparat, ca un purice să-l vadă mai mare decât Ceahlăul, încă nu ai zări în atmosferă un ion! Şi aceşti ioni s-a aflat că şi ei stau ca flăcăii de mână şi joacă, au viaţă în ei! „Şi acum domnilor de peste Rin - că el îi combătea pe germani -, vă rog să despărţiţi forţa de materie şi viaţa de zidire".
„Dacă nu m-aş teme de panteism, zice Camil Flamarion - panteiştii ziceau că toată buruiana este Dumnezeu -, aş zice că Dumnezeu este în toată iarba şi în tot corpul. Dar voi zice altfel, că Dumnezeu este în toată zidirea Sa". Sub cel mai mic germene de materie de sub cer este mâna lui Dumnezeu şi există viaţa care a pus-o Dumnezeu!
Şi acum vreau să vă spun un lucru. Când vedem puterea lui Dumnezeu, că în miniatură lucrează atâtea minuni negrăite şi neconcepute de mintea omenească, când vedem că şi acolo este viaţă, în acele mici particule de materie care nu au niciodată putere de a fi vizibile cu ochiul liber. Dacă noi nu ne-am teme de panteism, am zice că Dumnezeu este sufletul naturii, al întregii naturi. Dar nu este aşa. Dumnezeu există, cum zice marele apostol Pavel, că prin El şi de la El sunt toate!
Şi vorbind acolo, văd că se apropie gara Bacău, şi trebuia să mă dau jos. Era multă discuţie. De-abia intrasem în subiect. Eu le-am spus că povestirea este lungă.
- Nu puteţi clipi o dată din ochi fără Dumnezeu, fraţilor!
- Dar de ce, părinte?
- Viaţa este de la Dumnezeu, dătătorul de viaţă, şi, dacă ai murit, mai clipeşte din ochi dacă poţi! Mai poţi clipi dacă mori?...
N-am amintit chiar toată predica. V-am spus aşa rezumativ cum a fost. Au fost două ore de discuţie. Ne-am despărţit.
- Domnilor, ne pare foarte rău că ne despărţim!
Vă spun drept că unii m-au sărutat şi pe obraz, alţii mi-au dat cireşe, alţii bomboane. Au dat şi pomelnice.
- Părinte, vrem să-ţi scriem, dar să ne spui ce studii ai mata, că trebuie să fii un director, un profesor la vreun seminar.
- Eu am să vă spun, dar să mă credeţi dacă vreţi! Eu de-abia sunt un cioban şi pasc oile mănăstirii.
- Şi unde te duci acum?
- Mă duc la un schit. Eu sunt cioban. Dar dacă aţi avea fericirea să vorbiţi dumneavoastră cu un stareţ de mănăstire, sau cu un episcop, să vedeţi ce ştie acela!
- Auzi, măi! Asta-i o minune!
- V-aţi întâlnit cu un cioban al mănăstirii, dacă v-aţi întâlni cu un stareţ sau cu vreun profesor de seminar, de ăştia mari care au şcoli, să vedeţi ce vă spun aceia, zic.
- Mă, degeaba trăim, mă! Suntem nişte proşti! Mă, ce ne-a spus popa ăsta!
Le-am spus multe despre stele, despre mişcarea Orionului; le-am spus câte vânturi bat pe faţa pământului şi cum se cheamă fiecare, şi cum se formează vânturile, după Sfântul Ioan Damaschin. Despre zodii şi câte grade are fiecare zodie şi cât stă soarele în fiecare grad. Mi-aduc aminte, că am vorbit pe larg, după Sfântul Vasile cel Mare, din Hexaimeron. Câte aveam să vorbesc, dar dacă noi schimbam trenul. Ne-am despărţit cu durere de inimă.
- Domnilor, m-aţi băgat într-o discuţie, pe care nici n-am început-o. Iertaţi-mă şi mergeţi sănătoşi; vă faceţi generali, iar eu mă duc în treaba mea!
Aşa a fost discuţia, dar aici v-am spus-o pe scurt.
Părintele Ilie Cleop
Vezi tu, chiar si superstitia/credulitatea ca patima, e o patima alimentata de prostie.
Problemele constau în pierderea slujbei, izolare socială, poți să pierzi bani în tribunale și altele, toate variind din aceeași acuzație: ești homofob, ceea ce este o etichetă foarte ușor de pus dacă nu le cânți isonul. Nu poți să rămâi neutru, trebuie să fii pro, altfel ai o mentalitate de ev mediu întunecat. Mă fac să mă gândesc la partidul comunist și la cât de periculos era să spui ceva ce putea fi interpretat ca fiind contra.
Asta în SUA și, treptat, se va face și la noi.
Un exemplu este cazul unui irlandez care deține o cofetărie și care a refuzat să scrie mesaje pro-LGBT pe un tort de nuntă pentru că e împotriva religiei sale. Ce este mai important, dreptul de a practica o religie sau dreptul tău de a mă sili să mă ader opiniilor tale? https://jezebel.com/patrick-stewart-backs-irish-bakery-that-refused-to-deco-1709549363
In ce-l priveste pe...pretiosul Cartarescu...mai bine tac.