sursa foto: Profimedia
Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, teologul Damian Anfile a vorbit despre fascinația unei anumite părți a populației României pentru daci, dar și despre „revenirea” acestora pe agenda publică.
„Dacii nu au revenit, au revenit niște simpatizanți ai unor forme considerate dacice (...) Este fascinația pentru originea care te legitimează, e baza afirmației „Mândru că sunt român”, ceea ce a demontat demult domnul Andrei Pleșu. Ar fi bine ca aici domnia lui să aibă mai multă vizibilitate: că să fii român, irlandez sau italian e un accident genetic, nu ai tu niciun merit în toată treaba asta și automat nu te înzestrează cu nimic.
Asta e o chestie pe care ar fi bine să o conștientizăm toți vizavi de formarea personală: în mine, prin naștere, nu se „descarcă” niște valori genetice ale unui neam, niște fapte făcute acum nu știu cât timp, la fel cum nu se „descarcă” toată cultura pe care a acumulat-o umanitatea până la momentul nașterii mele. Faptul că eu mă nasc în cel mai bun secol în care a trăit umanitatea ca ansamblu până acum nu înseamnă că și eu sunt cea mai bună versiune a mea, prin definiție.
Eu altă explicație la asta nu văd (...) Cușma dacică nu ne face speciali absolut deloc și, încă o dată, habar nu am care sunt posibilitățile reale ale geneticii, dar, istoric vorbind, noi avem o câtime din moștenirea genetică a dacilor, la câți oameni au trecut pe aici ulterior. Pentru numele lui Dumnezeu, sunt români cu trăsături mongoloide, oameni cu ochii migdalați, ăia clar nu sunt daci”, a spus teologul.
De asemenea, Damian Anfile a precizat că nu a rămas absolut nimic scris direct de la daci, motiv pentru care nu putem cunoaște foarte bine cum trăiau aceștia.
„Și până nu cunoști cultura... hai să spunem, dacă ai fi atât de versat în ale filosofiei grecești, poate te-ai putea pretinde cumva, așa, un filoelen, unul care aparține valorilor Greciei Antice. De la daci la ce subscriem mai exact? Că noi nu prea știm mare brânză despre cum trăiau, avem niște supoziții, nu avem nimic scris. Să rămână bine întipărit lucrul ăsta: nu e nimic scris de la daci direct, zero.
Tot ce e dat e dat de arheologie și, când ai mențiuni, ai de la unii din afară, care îi înțelegeau pe daci, să fim cinstiți... Astăzi, în secolul informației, nu poți să te pui exact în mintea unui american, a unui german, a unui rus, să judeci ca el, vizavi tocmai de trăsăturile noastre naționale”, a mai spus teologul.
De asemenea, întrebat ce ar spune dacă cineva i s-ar recomanda drept dac liber, Damian Anfile a răspuns: „Nimic (...) Pentru că, în general, tiparul ăsta de om nu caută o discuție, iar eu sunt adeptul că nu dai apă la moară căutătorilor de conflict. Am spus-o cu altă ocazie: cred că singura manieră să fi câștigat o dispută cu domnul Vadim Tudor, care rămâne cumva un epitom, era să nu te duci”.
Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, începând de la ora 14.00.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Homo sapiens tinde să devină tot mai efeminat.
Masculii Alfa din lumea interlopă sau musculoșii pe bază de anabolizante sunt de-a dreptul oripilați de perspectiva apropieirii fizice de "sexul slab".
Adică femeia, cea care era târâtă de păr în peșteră după ce era anesteziată-n pădure cu niscai bâte la ceafă. Acea tradiție continuă și-n ziua de azi "grație" Neanderthalienilor cu șlapi și pălărie de paie.
Așa și cu psihoza dacică. Se simt unii mai bărbați cu lupul ăla de plastic (precum gladiolele vândute pe vremuri) în mână..
E o butaforie ieftină cu care populiștii suveraniști atrag cohorte de amărășteni naivi.
Desigur că păpușarii nu se amestecă cu gloata din stradă ci urzesc planuri din confortul fotoliului.
Altfel, vedem cum s-a instalat o comoditate a gândirii, o lene a creierului, care simplifică până la derizoriu.
În loc de concepte (politice sau nu) avem culori asociate. E mai simplu.
Verzii ecologiști, Roșu pentru cei de stânga (mai nou și pentru șapca MAGA), Albastru pentru liberali, Negru pentru sataniști și desigur Roz pentru homosexuali și lesbiene.
Ce mai, trăim o lume de culori :
https://www.youtube.com/watch?v=gg2U8prDloc&list=RDgg2U8prDloc&start_radio=1
P.S. I-am spus de ceva vreme că nu-i mai răspund, unui individ lipsit de bun simț de pe acest site, având în vedere mârlănia din comentarii.
Părea c-a-nțeles cum stă treaba, dar uită mereu ce-a promis și perseverează cu o insistență demnă de o cauză mai bună.
Ultima găselniță cu care s-a gândit să mă provoace (în viclenia lui de vulpe care fură găini din coteț), a fost să-mi reproșeze că nu-i răspund la interpelări dintr-o lipsă de bărbăție dovedită de culoarea Roz asociată nickname-ului meu de pe Republica.
Păi ăsta e personajul (și de film și de desene animate). Pantera neagră sau cele cu pete sunt din alte filme, sau din savană..
N-ar fi rău ca suveraniștii care trollează pe-aici să-și pună și ei capul ăla de lup, că tot se simt mai bărbați decât noi, ceilalți..
Și acum la ”cestiune”. Îmi pare rău de 2 lucruri în legătură cu comunicarea (mai exact lipsa ei) cu tine. 1) Faptul că m-ai înțeles atât de greșit. și 2) Faptul că, înțeles fiind greșit sau nu, ai ales să reacționezi atât de exagerat și practic ridicol (sorry n-am găsit alt termen mai light). Sunt mai mulți pe aici care m-au înțeles greșit. Unii cred că sunt un nesimțit de felul meu, alții au mers până la a mă considera trădător, sau agent plătit, sau doar un biet analfabet funcțional. Dar chiar așa greșit înțeles, de regulă ei s-au luat totuși de piept cu mine. Iar cine a ales să mă ignore, chiar m-a ignorat total, fără să răspundă, indirect, în barbă sau la modul general, așa cum ai mai făcut tu. Despre modalitatea asta a ta ziceam că e lipsită de bărbăție. Și chiar așa este. Imaginează-ți un grup de adolescenți în care 2 fătuci sunt supărate una pe alta și nu-și vorbesc. Iar dacă una i se adresează totuși direct, cealaltă zice așa, la modul general, către grup: ”ziceți-i nesimțitei ăleia că eu nu vorbesc cu ea”. Înțelegi ce zic? Pot înțelege, teoretic, că alegi să nu discuți în contradictoriu, în general vorbind, fiindcă poate ai o sensibilitate anume la ”energiile negative” degajate și vrei să exiști într-un mediu aseptic și frumos, pe scurt în ”bula ta” frumoasă. Dar atunci ar fi mai firesc chiar să mă ignori total (deși eu nu-mi doresc asta). Nu are sens în niciun caz să-mi mai dai răspunsuri indirecte, dar ferindu-te de a vorbi direct. Nu vezi că e ridicol? Ce sens are? E ca și când ai sta PROTEJAT în propria cochilie și mi-ai zice vreo două mie, afară. Nu mai bine mă ignori de tot? Deși eu personal nu-mi doresc să mă ignori, ai înțeles asta. Dar ce nu ai înțeles e că eu nu sunt așa cum ți se pare ție, care te-ai speriat de formă și ai neglijat fondul, deși l-ai avut și pe el la vedere. De exemplu chiar nu ai observat că eu pot discuta decent și cordial cu amicul tău Francisc? Iar cordialitatea e reciprocă? Iar dacă ai văzut asta chiar n-ai tras nicio concluzie? Concluzia corectă, dar pe care n-ai tras-o, e că dacă cineva îmi oferă respect și cordialitate, atunci eu sunt bucuros să ofer același lucru. Ba mai mult: am cea mai mare satisfacție când, deși începem, eu și cu cineva, un dialog mai contondent (nu contează din vina cui a apărut duritatea), sfârșim prin a fi decenți, cordiali, respectuoși. Am încercat să te abordez și pe tine, după ce te-ai retras în cochilie. Nimic. Îți motivezi atitudinea prin faptul că eu aș fi un ”individ lipsit de bun simț” și te referi la ”mârlănia” mea din comentarii. Dar ai putea să fii obiectiv măcar un pic? Adică să te uiți dincolo de opiniiile politice și să vezi felul în care scriu? Poți să spui cu mâna pe inimă că eu sunt cel mai nesimțit și mârlan în abordări? A! Da, eu sunt SARCASTIC în primul rând cu CONDUCĂTORII POLITICI din tabăra nicușoristă, care sunt adversarii mei politici. Dar crezi tu cumva că sarcasmul meu la adresa POLITICIENILOR, miștocăreala asta, e echivalentă cu un afront personal asupra voastră, a susținătorilor nicușoriști? De când și până când miștoul la adresa unor politicieni e recceptat ca o înjurătură de mamă la adresa susținătorilor? Tu și ai tăi când îi luați la perp*les pe suveraniști ar trebui să resimt și eu asta ca pe-o înjurătură către mine? Mă deranjează cumva evident, dar tot nu consider asta un afront personal așa cum avețți tendina voi să considerați.... Și continui dialogul, mai dur sau mai light, după caz și mai ales după atitudinea interlocutorului față de MINE, nu față de politicieni.... Spune-mi, când am fost eu agresiv și nesimțit cu vreun COLEG DE COMENTARII făcând eu primul pas? Eu am fost agresiv cu politicienii, iar către colegii de comentarii AM RĂSPUNS cu aceeași monedă cu care am fost abordat. Ba chiar cred că am primit muuuuult mai multe zoaie în cap decât am oferit ca răspuns. Am fost făcut cu ou și cu oțet de mulți colegi de comentarii, mi s-au spus cele mai urâte și nedrepte lucruri (cred că citești și tu ce se scrie pe aici, nu-i așa?) și totuși nu m-am retras în propria cochilie ca tine. Ba chiar am încercat până la limita imposibilului să las de la mine. Și uneori chiar am reușit să aduc atitudinea măcar la un nivel neutru dacă nu la decență. Dar uneori nu am reușit. În alte cazuri nu am vrut, fiindcă nu aveam cu cine să vorbesc rațional și civilizat.... Tu ești unul dintre cazurile în care un dialog decent ar fi putut exista. Dacă tu ai fi și vrut asta, evident. Eu nu doresc altceva decât un mediu stimulant intelectual (chiar, sau mai ales cu discuții în contradictoriu, dar decente și cu respect), fiindcă aceste discuții sunt foarte benefice, indiferent de opiniile unora sau altora. Cum ar fi să ne îngânăm toți unii pe alții, cu aceleași opinii prăfuite și aceleași argumente obosite? N-ar fi ceva grețoș și inutil în fond? În plus mai e ceva ce n-ai înțeles, în preconcepția asta a ta că eu aș fi răul răilor. Dacă tu mi-ai spune direct: uite omule, cred că tu ești nașpa din motivele a), b), c).... și ar fi bine să faci asta și asta, sau: nu-mi place la caracterul tău asta și asta, atunci - poți să nu mă crezi, că oricum nu mă crezi - dar aș lua-o ca pe o critică constructivă. Lucru pe care sincer îl apreciez și îl consider ceva amical, deci departe de a fi agresiv. Nu m-aș supăra deloc, dimpotrivă. Dar m-aș simți încurajat să-mi spun și eu sincer opiniile despre tine, e firesc. Dar de ce-ți spun eu ție toate astea? Că probabil tu de așa ceva te și ferești. E mai călduț și bine în mediul aseptic și protector, unde nu te atinge nicio provocare.
Până la urmă e decizia ta ce faci. Eu am spus ce aveam de spus. Dacă ți-ai lua inima în dinți și mi-ai da un feedback, m-aș bucura. Dar, cum am promis, acum nu o să mai postez până după Paști. Deci nu o să-ți mai dau și eu la rândul meu un feedback, în afară de, eventual, un Like. Dar voi CITI și voi ȘTII.
Îți urez sănătate și toate cele bune și, în caz că revii la sentimente mai bune, la bună revedere după vreo șase săptămâni.
Asta cu ceausismul care a propagat toate miturile este de fapt tot un mit. Un clișeu. Dar adevărul e altul.
Ironic să ilustrezi un articol cu un coif furat dintr-un muzeu sătesc olandez, și ăia se dau "batavi" și nu mai plânge nici un teolog luteran...