Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Femeia din satul nostru pe care n-am auzit-o rostind decât un singur cuvânt care i-a rămas și nume

Bătrâna din cimitir

Foto: Profimedia Images

Trecea cu ani în urmă, în fiecare săptămână, pe la poarta mea o bătrânică slabă, uscată, cu haine negre, cu basma tot neagră, care îi acoperea și ochii, ce oricum erau mereu plecați în pământ. Parcă auzisem că era de loc din Baia, dar nici acum nu știu de unde venea, căci părea o întruchipare din poveștile acelea din bătrâni, despre Dumnezeu și Sfântul Petru, când umblau deghizați în bătrâni săraci pe pământ, pentru a încerca inimile oamenilor. Avea o traistă mare în spate pe care o ținea de baier cu ambele mâini, ridicate aproape de umeri.

Intra pe poartă și șoptea venind spre prag: Bodaproste! Bodaproste! Bodaproste!

Nu ridica capul, nu i-am văzut niciodată chipul și nici nu am auzit vreodată alt cuvânt de la ea, decât: Bodaproste.

Îi dădeam ceva de mâncare. Lăsa traista de pe umeri. Își desfăcea mâinile de baier și le freca să le dezmorțească. Aveau pe palme dungi roșii-vineții săpate de greutatea traistei și de baierul ce le tăia. Apoi dezlega traista și te lăsa să pui în ea câte ceva. O lega la loc. O ridica iar pe spate, înnodându-și pumnii mici cu baierul și pleca șoptind: Bodaproste, bodaproste, bodaproste... Venea șoptind acel cuvânt și pleca șoptindu-l în neștire.

Fie viscol, fie ploaie, fie ger, nu lipsea în nicio săptămână.

Am ajuns să spun: Vine Bodaproste! când o veneam venind, căci nu știam nimic altceva despre ea, decât acel cuvânt pe care îl rostea repetat și ca pe o rugăciune și la venire, și la plecare... și mereu.

Așa îi spunea toată lumea din sat: Bodaproste.

De ani buni nu mai vine. Probabil a murit. Dar a rămas amintirea ei ca un simbol al dăruirii și primirii.

A fost doar un om. Un om ce a devenit un cuvânt. Venea pe la porțile noastre să ne măsoare bunătatea sufletului. S-a stins neștiută de nimeni. Și totuși a rămas în urma ei o dâră de lumină ce poartă un nume: Bodaproste...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • A devenit deja o bună tradiție ca D-na Aldea să scrie câte o poveste plină de emoție umană benefică, având chiar vibrație spirituală. Mulțumim pentru aceste picături de bine și frumos atât de necesare în zona de urâțenie și răutate care ne înconjoară.
    • Like 1
  • O poveste și o emoție la care nu mai credeam că e cineva atent.
    • Like 3


Îți recomandăm

Ilie Bolojan - Nicusor Dan - Cotroceni

Dacă Ciolacu își înființează prin interpuși firme fantomă prin SUA și Cipru, cu care el și familia lui cumpără proprietăți în București, Franța și Emiratele Arabe, fără ca serviciile să cunoască traseele de corupție, iar va înșelați. Încercați voi să faceți un transfer bancar în afara țării, nu contează unde, nu de 10 milioane de dolari, ci de 50.000 de dolari. Foto: Profimedia

Citește mai mult

zorba grecul

Doar vârstnicii și poate cinefilii își mai amintesc de filmul “Zorba grecul”, din 1964. Eroul filmului (jucat de Anthony Quinn) realizează o investiție pentru care cheltuiește multă pasiune, timp, bani. Dar un dezastru are loc și se alege praful de tot. Atunci, eroul începe să danseze sirtaki pe ruinele speranței lui. foto: Profimedia

Citește mai mult

Mircea Raceanu

Am fost prezent, joi, 30 aprilie 2026, în Virginia, la funeraliile lui Mircea Răceanu. Nu doar în calitate de ambasador al României în Statele Unite, ci dintr-un motiv mai profund: pentru a marca, în numele statului român de astăzi, o datorie de memorie față de un om care a plătit cu propria viață – sau aproape – pentru libertatea de conștiință.

Citește mai mult