Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Femeia din satul nostru pe care n-am auzit-o rostind decât un singur cuvânt care i-a rămas și nume

Bătrâna din cimitir

Foto: Profimedia Images

Trecea cu ani în urmă, în fiecare săptămână, pe la poarta mea o bătrânică slabă, uscată, cu haine negre, cu basma tot neagră, care îi acoperea și ochii, ce oricum erau mereu plecați în pământ. Parcă auzisem că era de loc din Baia, dar nici acum nu știu de unde venea, căci părea o întruchipare din poveștile acelea din bătrâni, despre Dumnezeu și Sfântul Petru, când umblau deghizați în bătrâni săraci pe pământ, pentru a încerca inimile oamenilor. Avea o traistă mare în spate pe care o ținea de baier cu ambele mâini, ridicate aproape de umeri.

Intra pe poartă și șoptea venind spre prag: Bodaproste! Bodaproste! Bodaproste!

Nu ridica capul, nu i-am văzut niciodată chipul și nici nu am auzit vreodată alt cuvânt de la ea, decât: Bodaproste.

Îi dădeam ceva de mâncare. Lăsa traista de pe umeri. Își desfăcea mâinile de baier și le freca să le dezmorțească. Aveau pe palme dungi roșii-vineții săpate de greutatea traistei și de baierul ce le tăia. Apoi dezlega traista și te lăsa să pui în ea câte ceva. O lega la loc. O ridica iar pe spate, înnodându-și pumnii mici cu baierul și pleca șoptind: Bodaproste, bodaproste, bodaproste... Venea șoptind acel cuvânt și pleca șoptindu-l în neștire.

Fie viscol, fie ploaie, fie ger, nu lipsea în nicio săptămână.

Am ajuns să spun: Vine Bodaproste! când o veneam venind, căci nu știam nimic altceva despre ea, decât acel cuvânt pe care îl rostea repetat și ca pe o rugăciune și la venire, și la plecare... și mereu.

Așa îi spunea toată lumea din sat: Bodaproste.

De ani buni nu mai vine. Probabil a murit. Dar a rămas amintirea ei ca un simbol al dăruirii și primirii.

A fost doar un om. Un om ce a devenit un cuvânt. Venea pe la porțile noastre să ne măsoare bunătatea sufletului. S-a stins neștiută de nimeni. Și totuși a rămas în urma ei o dâră de lumină ce poartă un nume: Bodaproste...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • A devenit deja o bună tradiție ca D-na Aldea să scrie câte o poveste plină de emoție umană benefică, având chiar vibrație spirituală. Mulțumim pentru aceste picături de bine și frumos atât de necesare în zona de urâțenie și răutate care ne înconjoară.
    • Like 1
  • O poveste și o emoție la care nu mai credeam că e cineva atent.
    • Like 3


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult