Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune.  Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Femeia din satul nostru pe care n-am auzit-o rostind decât un singur cuvânt care i-a rămas și nume

2022-11-07 07:02:00 2022-11-07 07:02:00

Foto: Profimedia Images

Trecea cu ani în urmă, în fiecare săptămână, pe la poarta mea o bătrânică slabă, uscată, cu haine negre, cu basma tot neagră, care îi acoperea și ochii, ce oricum erau mereu plecați în pământ. Parcă auzisem că era de loc din Baia, dar nici acum nu știu de unde venea, căci părea o întruchipare din poveștile acelea din bătrâni, despre Dumnezeu și Sfântul Petru, când umblau deghizați în bătrâni săraci pe pământ, pentru a încerca inimile oamenilor. Avea o traistă mare în spate pe care o ținea de baier cu ambele mâini, ridicate aproape de umeri.

Intra pe poartă și șoptea venind spre prag: Bodaproste! Bodaproste! Bodaproste!

Nu ridica capul, nu i-am văzut niciodată chipul și nici nu am auzit vreodată alt cuvânt de la ea, decât: Bodaproste.

Îi dădeam ceva de mâncare. Lăsa traista de pe umeri. Își desfăcea mâinile de baier și le freca să le dezmorțească. Aveau pe palme dungi roșii-vineții săpate de greutatea traistei și de baierul ce le tăia. Apoi dezlega traista și te lăsa să pui în ea câte ceva. O lega la loc. O ridica iar pe spate, înnodându-și pumnii mici cu baierul și pleca șoptind: Bodaproste, bodaproste, bodaproste... Venea șoptind acel cuvânt și pleca șoptindu-l în neștire.

Fie viscol, fie ploaie, fie ger, nu lipsea în nicio săptămână.

Am ajuns să spun: Vine Bodaproste! când o veneam venind, căci nu știam nimic altceva despre ea, decât acel cuvânt pe care îl rostea repetat și ca pe o rugăciune și la venire, și la plecare... și mereu.

Așa îi spunea toată lumea din sat: Bodaproste.

De ani buni nu mai vine. Probabil a murit. Dar a rămas amintirea ei ca un simbol al dăruirii și primirii.

A fost doar un om. Un om ce a devenit un cuvânt. Venea pe la porțile noastre să ne măsoare bunătatea sufletului. S-a stins neștiută de nimeni. Și totuși a rămas în urma ei o dâră de lumină ce poartă un nume: Bodaproste...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp

Comentarii. Intră în dezbatere

Pentru a putea comenta trebuie să fii logat

Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.

Likeuri
Cronologic

Dan Cojocaru 2022-11-08 10:29:03

A devenit deja o bună tradiție ca D-na Aldea să scrie câte o poveste plină de emoție umană benefică, având chiar vibrație spirituală. Mulțumim pentru aceste picături de bine și frumos atât de necesare în zona de urâțenie și răutate care ne înconjoară.
- Like 1
Ioan Luca 2022-11-07 13:05:00

O poveste și o emoție la care nu mai credeam că e cineva atent.
- Like 3

vezi toate comentariile

Subiecte din acest articol

Îți recomandăm

Irodiada Paștilor

acum 5 ore

Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.

Citește mai mult

În sfârșit mi-am îndeplinit visul de a emigra - și nu oriunde, ci în „Paradisul Atlantic”. Ce am făcut în prima dimineață, înainte de răsărit

acum 6 ore

După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.

Citește mai mult

Promisiunea lui Călin Georgescu cu benzina de „1 leu/litru la pompă”, ironizată de consilierul guvernatorului BNR: „În «Stăpânul Inelelor», de unde își ia el citatele”

ieri la ora 12

Întrebat „în ce lume” ar fi posibil un astfel de scenariu invocat de Călin Georgescu, consilierul guvernatorului BNR a răspuns sarcastic, sugerând că sursa este una ficțională. foto: captura digi24

Citește mai mult

Performanța vieții

2026-04-10 11:23:16

Mircea Lucescu poate fi considerat cel mai mare antrenor român, dar, vorbind strict de cifre și performanțe, unii spun că nu se ridică la nivelul marilor antrenori ai lumii. Într-adevăr, și pe mine m-a surprins anvergura imaginii europene a lui Lucescu la moartea sa.

Citește mai mult

Încotro se îndreaptă omenirea, cu asemenea lideri mondiali? Răspunsul dat de Vasile Bănescu și Francisc Doboș, în preajma sărbătorilor pascale

2026-04-10 07:00:00

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Citește în continuare pe republica.ro