Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șase ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Lecția pe care i-a dat-o tata unui zdrahon care a venit cu cerșitul

Mâna unui cerșetor

Foto: Getty Images

Tata le spunea femeilor ce veneau cu cerșitul la poartă „fetițele moșului” și le dădea de toate. Mai ales dacă aveau și un copil în brațe făcea câte trei drumuri la poartă pentru fiecare să le mai ducă câte ceva. Cartofi, gemuri din beci, slănină, oase din congelator... Făcea tata naveta la poartă de o sută de ori sâmbăta când era ulița plină de cerșetori. Să nu vă închipuiți că le spunea „fetițele moșului” ironic sau în bătaie de joc, ci cu tot dragul.

A murit tata și la toate praznicele era plină ograda de ele.

...Moșul ne dădea de toate…

...Ne zicea „fetițele moșului”…

...Ne dădea și dulceață, gem, cartofi…

...Era tare bun moșul...

Tata nu mai este de un an și jumătate, dar când sunt la Mălini și strigă cineva la poartă, mama zice înainte de a vedea cine este: cred că sunt „fetițele moșului”… Așa le-a rămas numele pus de tata și așa le zice acum și mama.

Dar există și o parte a doua a poveștii. Dacă cu femeile era bun și darnic, cu bărbații nu era la fel. Mai ales, dacă îi vedea zdraveni, sănătoși, buni de muncă, nu mai avea tata aceeași dărnicie și bunătate. Rar le dădea câte ceva și îi ironiza. Se făcea că nu a înțeles că sunt cu cerșitul și îi întreba cu ce treabă sunt în vizită la el. Nu vă repeziți să gândiți că tata discrimina, nici vorbă. Era sănătos la minte și corect. Avea tăiat un picior de pe la 38 de ani. Așa, cu piciorul tăiat, a crescut opt copii și a muncit imens. Cred că a cosit până pe la 79 de ani. Doar în ultimii doi ani de viață nu a mai pus mâna pe coasă. Deci îi era greu să accepte că bărbați sănătoși, puternici, zdraveni vin și întind mână în fața lui. Demnitatea lui de bărbat și de țăran român sănătos nu putea concepe ca un bărbat să întindă mâna.

Și acum să vă spun o întâmplare la care am asistat în ultimii lui ani de viață. Eram la Mălini într-o vară și coceam cu mama cozonac în cuptor. Terminasem de frământat, am pus în tăvi, așteptam să crească și să se termine focul de ars în cuptor ca să dam tăvile. De foc și de cuptor se ocupa mama. Eu eram cu frământatul și restul. Mama s-a dus în grădină să aducă o sarcină de fân pentru vacă. Tata mătura curtea prin fața bucătăriei cu un măturoi.

Un zdrahon de bărbat mare cât un munte, tânăr, cu niște mustăți răsucite ce concurau cu cele ale lui Salvador Dali și câștigau căci erau mai bogate, cu obraji rumeni a intrat în curte și a început să mormăie ceva. Ne-am dat seama imediat că este cu cerutul.

Tata a șoptit către mine:

- Uite cât e! Ăsta mă duce în spate până în Poiană și înapoi fără să răsufle și a venit la mine la cerșit! apoi a plecat spre om.

Știam cam ce glume fine face tata în situații din acestea și m-am dus după el, dar am păstrat distanța. Voiam să aud dialogul dintre ei. Tata avea replici fenomenale.

- Ci vrei, băietane? l-a întrebat tata, dar nu i-a dat voie să răspundă și a continuat tot el. Aduni bani pentru o biserică? Pentru o catedrală? Cu ce treburi pe la poarta mea?

Bărbatului i s-a pleoștit un pic mustața. Nu îi venea a crede că tata nu și-a dat seama de ce a venit și habar nu avea că tata își juca rolul magistral.

- Spune ci vrei, băietane?

- Știi… Sunt năcăjit… Am mulți copchii… bolmojește bărbatul miorlăindu-și vocea și implorând milă. Părea băut. Îl trăda vocea, strălucirea ochilor și culoarea din obraji.

- Vai, săracul de tine! Vai, „ghietul” om cât e de năcăjit! începe tata să îl caine.

Eu în spate am făcut ochii cât cepele. Ce o fi cu tata?! El era cu mila fața de femei sau femei cu copii, dar nici vorbă să îi fie milă de un bărbat mai sănătos și mai tânăr decât el.

Nu înțelegeam ce se întâmplă, dar stăteam retrasă să văd cum decurg lucrurile ce păreau că iau o turnură ciudată.

- Vai, tare îs năcăjât! Nu am ninica! Nici barabuli, nici făină di păpușoi. Fimeia o născut iar și nu am nici haini la copchil… continuă omul încurajat de mila ce o vedea la tata.

- Sărăcuțul! Tare mi-i milă de tine! continuă tata.

- Poate îmi dai și vreo doi bani. Am nevoie di lapti…

Omul se văita, tata îl căina de mai-mai să-i plângă de milă, eu mă uitam ca rața la avion la corul bocitoarelor și pac ajunge și mama cu țolul de fân în spate din grădină și se oprește privindu-ne.

- Tare ti cred, măi băietane! Tare mi-i milă, dar nu am ci îți faci. Și eu îs năcăjât. Nu sunt de la casa asta. Uite – zice și o arată pe mama – fimeia asta m-o plătit să îi mătur ograda!

Omul a plecat brusc. Eu râdeam. Mama a luat foc.

- Nu ești di la casa asta?! Te-am plătit să mături ograda!?…

Nu m-am băgat deloc între ei și am tăiat-o în bucătărie lăsându-l pe tata să îi explice mamei… cum a ajuns să fie plătit de ea să îi măture ograda! 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mai corect spus sunt cersetori care n-au muncit niciodată în viața lor si oameni în nevoi care au muncit toatà viata lor.
    Ce pretenții sà avem când sunt o grămada de județe în Românika unde principalul angajator sunt serviciile sociale. Statul politizat îi vrea sàraci pe armata asta de beneficiari si cu stampila de vot mereu pregàtità...
    • Like 1
  • N-am inteles ce treaba are ca ala e "zdrahon" cu faptul ca merita ajutorul sau nu?
    Daca are vagin e cumva fiinta superioara? Si barbatii sunt cumva inferiori?

    Sau care e exact "lectia" daca de acest tata in afara de faptul ca isi batea joc de oameni aflati la ananghie??
    • Like 1
    • @ Adrian Limbidis
      D-ta ești avocatul puturoșilor și pomanagiilor ?
      • Like 2
    • @ Ion Filip
      Sunt "avocatul" corectitudinii. Poate omul ala are handicap, a fost concediat, are probleme de sănătate.
      In tara ne permitem sa ne batem joc si sa scuipam pe saraci pt simplu fapt ca sunt saraci.

      Garantat ca tipului nu ii place sa cerseasca. In loc sa o faca pe "desteptul" in fata copilului, tatal putea sa ii zica omului, mai nene, am X treaba. Ajuta-ma si te platesc. 99% din cazuri accepta.

      Dar nu mai iesea povestea...
      • Like 0
    • @ Adrian Limbidis
      D-ta vrei cu tot dinadinsul să-i încadrezi pe toți comozii=puturoșii ta excepții ? Deschide d-ta o firmă și ”respectă-i” pentru munca grea că au întins mâna !
      • Like 2
    • @ Ion Filip
      Omul a venit pt ajutor.
      Vrei sa ii dai, bine.
      Nu vrei, bine.
      Dar nu te apuci sa îl iei peste picior ca un mitocan de doi bani.
      Tatăl e un țărănoi needucat și lipsit de empatie, asta e "lectia" data.

      Si dacă schimbam și sexul persoanei ( aluzie la "ala e bărbat deci poate") tatăl este și un jeg sexist.
      • Like 0
    • @ Adrian Limbidis
      Te-ai privit în oglindă în momentul ”comparației” ? Așa se pare !
      • Like 1
    • @ Adrian Limbidis
      Nu ne batem joc de nimeni dar nu se poate accepta ca țara asta să ajungă una de asistați sociali pe motive de comoditate pe spatele celor care muncesc. Uită-te la ei : aproape toți sunt și supraponderali iar asta conduce la concluzia clară că nu mișcă/nu muncesc și că trătesc/mănâncă /se îndoapă ca unică ocupație !
      • Like 2
    • @ Ion Filip
      L-ai văzut bai nene ca e "supraponderal"?
      Sau iar "educația de România" își arata colții?
      • Like 0
  • Gandalf check icon
    Am citit articolul dumneavoastră înainte să i se usuce cerneala, pentru prima dată și m-am bucurat să îl citesc din nou. Mulțumesc, doamna Aldea.
    Io-l compar pe tatăl dvs. cu unchiu-meu Dumitru, de la lângă Vălenii de Munte. El era așa un om dintr-o bucată, direct și fără ascunzișuri. Am bătut toate dealurile și munții din zonă, copchil fiind, și într-un fel pe care abia acum, când aștept (fără să-mi țin răsuflarea) să vină-n lumea reală ceva nepoți de-ai mei, abia cum pricep felul în care eu îmi iubeam unchiul și unchi-miu mă iubea pe mine.
    Taică-miu a fost mai miorlăit, el lăsa după mama și e drept că ne mergea bine, doar că el renunțase la tăria aia a lui de muntean și se „îmblânzise” cumva. Nu era complet.
    Mă bucur mult să vă citesc și să-mi amintesc și eu cum, când, pe unde și să înțeleg mai bine câte unele...
    • Like 2
  • Este de ţinut minte! :))
    La noi, dacă vrei să cauţi pe cineva să-ţi sape în grădină, stai cu banii-n mână şi nu-ţi vine nimeni. Dar cârciuma-i plină-ochi şi toţi se plâng de sărăcie...
    • Like 7
  • :))) Draguta povestioara...bine ar fi sa le dam lectii cersetorilor si nu sa-i incurajam...
    • Like 3
    • @ Adriana Negruti
      Gandalf check icon
      La fel cum ne spune și doamna Aldea, sunt cerșetori și „cerșetori”...
      Contribuțiile mele recurente, după opinia dvs se duc la cerșetori?
      Dacă ajut un om care a căzut o fac respectându-i demnitatea.
      Dacă întorc capul din direcția unui haidamac (vorba popei Dobocanu din satul mamei - „ești un măgar cât mine de mare”) care întinde mâna spre mine o fac pentru a respecta demnitatea umanității întregi...
      Oamenii nu sunt dumnezei, ajung să fie în nevoie uneori, au uneori nevoie de ajutor. Și eu am fost acolo și l-am primit. Așa că îl ofer, la rândul meu, de fiecare dată când pot: cu vorba, cu portofelul sau cu umărul. Și nu consider pe niciunul cerșetor...
      • Like 2
    • @ Adriana Negruti
      Nu stiam ca cersetoria este o cariera pe care o "alegi".
      Bai frate atatea figuri si ifose pt niste maruntis.
      • Like 0
    • @ Gandalf
      Dar dacă îți întoarce spatele când îi spui că ai ceva de lucru pentru el, ce trebuie să faci : să îl implori să accepte scuzele tale că i-ai făcut o aluzie despre muncă sau îi dai ”de pomană” pe bază de etichetă de ”om bun” ?
      • Like 1
    • @ Gandalf
      Il vezi cand e cersetor autentic si cand e profitor de naivitatea altora...
      • Like 0
    • @ Adrian Limbidis
      Nu e vorba de ifose. E vorba de profitorii care ciugulesc de la fraieri. La Paris un cersetor destul de bine imbracat cerea 2 euro, fraierii ii dadeau si pe urma fura rucsacurile celor neatenti...
      • Like 0
    • @ Adriana Negruti
      Sa nu generalizam. Comentariile de aici sunt ( multe din ele) sub orice critica.
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult
sound-bars icon