Foto: Profimedia
Sunt fericite româncele? Este o întrebare care mă frământă din mai multe puncte de vedere, pentru că este o problemă deosebit de complexă, o problemă care influențează societatea în ansamblul ei și care, implicit își pune amprenta asupra noastră, a tuturor. Și când mă întreb dacă sunt fericite, nu mă refer la o anumită mulțumire (că avem ce să punem pe masă, că ne e bine, că ne mai cumpăram și câte un articol vestimentar nou, că nu avem datorii sau că ne-am simțit bine la o nuntă sau la un botez, că am fost într-un concediu, etc) sau bucuria că s-a întâmplat ceva pozitiv. Mă refer chiar la fericire în cel mai pur și profund sens al cuvântului!
Pe de o parte nu pot să neg, mai ales că profesez în aceste domeniu al egalității de gen, că în România a fost creat un cadru legislativ destul de complex care promovează acest principiu al egalității de șanse și tratament între femei și bărbați. Iar pe baza acestor legi au fost create cel puțin două instituții care merită amintite, în acest context, Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Este adevărat că și legislația, și instituțiile au fost edificate pe baza unor directive ale Uniunii Europene, adică nu le-am inventat noi. Este la fel de adevărat că numărul cel mai mare de cauze analizate de CNCD au ca subiect femei care se simt discriminate, în mod direct sau indirect, hărțuite, marginalizate, hărțuite moral, tratate necorespunzător. Un număr atât de mare de cazuri este totuși un indicator important. Chiar dacă este reglementat cadrul legislativ, cu toate că avem instituții, întrebarea fundamentală rămâne: sunt fericite româncele?
Pe de altă parte, din cauza mentalității românești ancorate în trecut, ca să nu zic arhaice, România reprezintă un studiu de caz perfect pentru noțiunea de second job și chiar third job, evident neplătite. Aspecte abordate și conceptualizate corespunzător de partenerii noștri din Uniunea Europeană, dar concepte abia dezbătute și marginalizate în România. Pentru cei ce nu cunosc conceptul de second job, îl definesc tocmai pentru a fi măcar un moment de meditație. Așadar second job este munca pe care o face o femeie acasă, spală, calcă, face cumpărături, face de mâncare, face curățenie, pune pachețele copiilor, se ocupă de educația copiilor ș.am.d. Se ocupă și de treburile casnice și de copii. Uneori intervine și un third job, atunci când există părinții în etate, de care trebuie să aibă grijă sau alte persoane de care are grijă, third job care, până la urmă, înseamnă achiziția de medicamente, programări la consultații medicale, haine curate, alimente, eventual gătit, o grijă și o preocupare constantă.
Este clar că există un dezechilibru major între rolul femeilor în societatea românească și rolul bărbaților. Cred că noi, „bărbații puternici, care aducem bani în casă”, ar trebui să medităm mai profund la câte lucruri face partenera noastră de viață și câte lucruri facem noi pentru casă. Întrebarea rămâne: sunt fericite româncele?
Această îngrijorare și, de fapt, problemă profundă a societății românești nu este inventată, dimpotrivă se bazează pe statistici reci și dure ale Uniunii Europene, care, ca de obicei, plasează România pe primele locuri ale unor topuri negative. Indexul Egalității de Gen și Barometrul de Gen ne arată că ponderea femeilor în ceea ce privește călcatul rufelor, spălatul hainelor, pregătirea mesei, spălatul vaselor, curățenie din casă este între 85% și 70%, în timp ce bărbații, în mod evident face aceleași lucruri doar în proporție de 15% - 30%, adică foarte puțin comparativ cu celelalte state membre ale Uniunii Europe. Dacă aș mai aminti de procentul de femei din România care sunt în afara forței de muncă din cauza responsabilităților de îngrijire, femeile afectate de violența domestică, femeile abandonate sau natalitatea la minore, atunci am avea un tablou cu adevărat sumbru al statutului femeilor din România. Nici una dintre statisticile de mai sus, nu cred că este de natură să facă româncele fericite.
Cred că această stare de nefericire generală, poate insuficient conștientizată și verbalizată, este mascată de cele mai multe ori cu oboseală, indispoziție, supărare, tristețe, așa e viața, asta trebuie să facă femeia, așa m-a învățat mama, asta e tradiția.
Corelația dintre second job/third job și fericirea femeii cred că este intrinsecă și mă întreb care este impactul asupra societății a acestei stări de nefericire, care afectează familia, dar care se propagă și la locul de muncă real, la relațiile cu cei din jur, la educația oferită copiilor. Poate un strop de fericire ar face din România o țară mai bună.
Pentru că, până la urmă, și pe noi „bărbații puternici”, cine ne îngrijește? Cine ne spală și ne calcă hainele? Cine ne pregătește masa? Cine ne îndreaptă cravata și ne aranjează gulerul atunci când plecăm la jobul nostru greu, complicat și mult mai obositor, și care ne consumă mult mai mult timp decât cele 2 sau poate 3 joburi ale femeii de lângă noi? Cine ne pune de mâncare când plecăm la pescuit? Cine are grijă de copii ca să ne relaxăm la televizor sau cu băieții? Nu cumva femeia de lângă noi?
Dar noi, voinicii României, de câte ori ne întrebăm dacă femeia de lângă noi, mama, soția, sora, este cu adevărat fericită și ce am putea face ca să fie fericită?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Femeia, victima familiei traditionale si omul bun la toate :).
Ca sa mai reducem din drama, aduc cateva particulati, din mediul rural :
Femeia se ocupa de casa, pe interior. - si ai enumerat ce face in mare.
Barbatul, se ocupa de exterior - construieste casa, o repara si mentine, se ocupa de pamant si animale. Munca fizica care ii ocupa tot timpul liber.
In cazul in care exista fonduri pentru servicii prestate de terti, intradevar se externalizeaza cele mai grele..nu angajam intai un bucatar ci mai repede un grajdar.
In mediul urban, democratia a ajuns pana la momentul in care ma intalnesc cu preponderenta cu barbatii in parc, langa locurile de joaca ale copiilor. Doamnele intarzie la serviciu in mod constant, sotii au invatat de voie sau nevoie sa gateasca, sa calce..ca de spalat , spala masinile automate. Mai nou si curatenia se face automat, cu aspiratoare moderne.
Nu contest staristicile, chiar le cunosc, insa e o chestie de cultura, multe doamne nu isi lasa barbatii sa se implice in educatia copiilor, in ingrijirea lor, la bucatarie, etc. pe motiv ca stiu ele mai bine si nu au nevoie, sau pt ca asa au fost educate...multe nu prea isi mai gasesc locul daca le eliberezi de respectivele sarcini.
Propun sa vedem si partea plina a paharului, copiii nostri sunt ingrijiti de mame, care le dau ce au ele mai bun; restaurantul e mereu mai prost decat mancarea din casa; curat este dupa ce faci tu, nu dupa ce pleaca firma de curatenie, etc.
Si in fiecare familie, lucrurile se aseaza natural, poate in unele femeia aduce banii si barbatul gateste si are un job part time, si mereu..el iese cu copilul in parc.
Pai barbatii gatesc, spala vase, dau cu aspiratorul, unii calca hainele... fiecare face ce poate. A... la tara nu prea fac asta dar multi din aia isi tin femeile acasa, n-au servici, ce naiba vorbesti tu aici?