Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

Femeile, licenţiozitatea şi online-ul

femeie - facebook

(Foto: Guliver/Getty Images)

Să aruncăm o privire aleatoare peste câteva comentarii (reale) ale unor fete la fotografiile altor fete. Universalitatea replicilor face inutilă menţionarea sursei (numele sunt inventate): „Eşti superbă, Luiza” (cu răspunsul „Mulţumesc, Corina, eşti o dulce”); „Prinţesa mea” (cu răspunsul „Miss u, Georgiana. Hugs & kisses”); „Maria, frumuseţe, tu înfloreşti pe zi ce trece. Besos” („Te sărut, draga mea.”); „O femeie gingașă cu suflet de aur!” („Hi hi hi :* :* :*”); „Eşti frumoasă ca un înger, Alinuța.” („Te pup din toată inima, iubita.”)...

Să facem un efort de imaginaţie şi să presupunem că aceste comentarii au fost făcute de nişte bărbaţi la fotografiile altor bărbaţi. Să vedem ce rezultă: „Eşti superb, Vasile” („Mulţumesc, Anton, ești un dulce”); „Prinţul meu” („Miss u, Gheorghe. Hugs & kisses”); „Marine, frumuseţe, tu înfloreşti pe zi ce trece. Besos” („Te sărut, dragul meu.”); „Un bărbat gingaș cu suflet de aur!” („Hi hi hi :* :* :*”); „Eşti frumos ca un înger, Alinuțu.” („Te pup din toată inima, iubitu’.”)

Etcetera.

Ne-am format o idee? Cât de cât?

Pare evident că ce e natural pentru un gen, e forţat şi ridicol pentru celălalt. Nu ilegal, nu detestabil. Doar ridicol.

Însă tendinţele egalităţii de sex, care constituie pecetea epocii noastre, au impus ici şi colo o migraţie a preferinţelor femeii către mijloacele masculine de exprimare, ca metodă de impunere a propriei personalităţi în cadrul societăţii, văzută ca lume a bărbaţilor. Aceste instrumente, justificate în măsura în care se subordonează unui impuls natural împotriva tabuurilor sociale, sunt mai ales o manifestare resentimentară împotriva stereotipiilor şi moştenirii puritane (de pe vremea bunicii).

Fapt vizibil şi în mediul online.

Multe bloggeriţe şi-au însuşit modalităţile de limbaj specifice, până deunăzi, bărbaţilor (socotiţi a fi mai din topor şi mai puţin caşti în conversaţii), încercând a deveni, prin expresiile împrumutate de la aceştia, ce era Coco Chanel când a lansat moda pantalonilor sau Diane Keaton în „Annie Hall”, când, purtând cravată, vestă şi pantaloni largi, a dat naştere unui trend vestimentar de succes printre femei.

Asemenea, aceste George Sand postmoderniste, adeptele scrisului feminin cu inserţii stilistice „cojones”, îşi îmbracă scrisul în „haine bărbăteşti”, cu pantaloni de vânătoare, cizme şi şapcă, fumează ţigări de foi şi-şi primesc cititorii pe blog cu un mic pumnal la centură: sunt amazoanele cuvântului scris. Însă, dacă scriitura câtorva (le numeri pe degete) vădeşte talent, inteligenţă şi ironie, a restului e menită doar să şocheze, cam în felul în care lumea literară şi mondenă pariziană a primei jumătăţi a secolului al XIX-lea se scandaliza de ţinuta autoarei romanului „Indiana”. Ele înlocuiesc lipsa ideilor personale şi faptul că, în mare, „nimic nu au a spune”, cu un aflux de vulgarităţi altoite pe subiecte în vogă care, pe fundalul unei atitudini de frondă, creează un contrast voit cu poziţiile adoptate, pigmentate cu înjurături şi maimuţăreli rebele.

(Foto: Guliver/Getty Images)

Tematic, „alocuţiunile” lor sunt conectate la un discurs social progresist, ȋnsă adesea formulat provocator, astfel că, în acelaşi timp în care susţin că, într-o democraţie veritabilă, familia tradiţională e un subiect fumat şi te invită să urmăreşti o piesă de teatru despre traumele vaginului sau să contribui cu doi euro la modernizarea unui spital de copii, ele îşi bagă şi îşi scot şi se zborşesc asupra oricui se dezice de punctul lor de vedere sau nu se subordonează propriului cod moral şi social.

Însă, pentru ele, limbajul frust prin intermediul căruia se exprimă despre subiectele cele mai incomode e, înainte de toate, dovada că nu se împărtăşesc din rigiditatea, prejudecăţile şi formalismul turmei de sex feminin. Pentru că nu orice femeie are curajul să abordeze subietele delicate pe care le dezbat ele, nu orice femeie are curaj să le analizeze prin prisma paradigmelor la care fac apel şi, nu în ultimul rând, nu orice femeie are talentul şi priceperea de a discuta subiectele respective cu lipsa de inhibiţii cu care o fac dumnealor.

Îndeosebi afirmaţiile expuse într-un limbaj peremptoriu şi împănate cu expresii tari au căpătat lustrul distinctiv al unui blazon de care se folosesc cu mândrie de câte ori au ocazia. Cel mai la îndemână e felul în care vorbesc despre sex. Orice referinţă la el sau orice mic „eseu” pe tema asta probează o relaxantă şi duioasă lipsă de pedanterie, o dezinvoltură specifică starurilor porno când li se înmânează premiul AVN pentru cel mai bun rol principal într-o producţie XXX.

Să nu se deducă, totuşi, că ar vorbi despre sex că se plictisesc! Nu, ele sunt artiste. Şi cum e artistul: pătimaş, nu pune zălog cuvintelor spre a reda simţăminte şi idei printr-un convenţionalism îngrijit, de pension. Ele vorbesc cum picta Pollock, răbufnesc într-o clipită. Rezultatul: minunate opere de agăţat pe blog şi facebook.

Şi cum se mai apucă ele să adune pe claviatura tastaturii, sub deştele vibrând deopotrivă de indignare şi patimă pedagogică, răspunsul la problemele cotidiene ce le apasă pe femei! 

Vai, dar bărbatul cel odios crede că femeia e un obiect aflat la discreţia lui? Dă-i şi umple blogu’ cu adevăruri vitriolante despre eternul misoginism al masculului!

Bărbatul face mişto de elucubraţiile feministe? Dă-i cu alte peltele triste despre societatea degradantă în care le e dat femeilor să trăiască!

Bărbatul prost susţine că femeia e mai proastă decât el? Aduc imediat, cu ferocitate amuzată, zeci de exemple ce scot în evidenţă contrariul.

Bărbatul îndrăzneşte a zice că femeia e victima propriilor drepturi pe care nu ştie să le exploateze corect sau pe care le exploatează dezavantajând femei care caută să beneficieze de ele în mod corect? Dă-i şi porcăie mentalitatea îngustă a celui care vede lucrurile astfel.

(Foto: Guliver/Getty Images)

Şi nu că nu ar avea dreptate, însă isteria cu care se revoltă, nu de puţine ori, face mai mult rău decât bine cauzei pe care o suţin. Sunt asemenea ultranaţionaliştilor din politică ce-şi alimentează gujbeţii cu ştiri despre iredentismul maghiar, punând paie pe focul unui subiect expirat şi, totuşi, mereu nou: ele îi tot dau cu bărbaţii care sunt aşa şi pe dincolo, la fel cum ăia tot fac trimiteri la revendicările unor păcălici despre autonomia ungară. Practic, ăsta e subiectul lor de bază, sursa lor de prestigiu. Emoţii în plin proces de dezintegrare, ele au grijă să le coaguleze la loc. Şi mereu găsesc câte ceva de comentat, pentru că mereu apare la interval un gorobete-pitecantrop ieşit din poza de grup a comme il faut-lui masculin, care să le dea de scris.

Tot aşa, o parte din ele şi-au perfecţionat până la superlativ abilitatea de a trata în scris bărbatul ca pe o „jucărie” nu prea subtilă, uşor de dezasamblat în componentele sale şi ale cărei instrucţiuni de folosire, amabile, ţi le împărtăşesc din plinul experienţei personale. Ceea ce nu ar fi o problemă, dacă s-ar lua mai puţin în serios.

Dar nu numai despre sex, bărbaţi şi relaţia de cuplu vorbesc ele, ci, într-un contralto plin de emoţie, şi despre trebile complicate ale obştei. Interesant, aici, nu e punctul de vedere susţinut – în general, opiniile lor se situează de partea bună a „Forţei” şi demonstrează un grad indiscutabil de empatie faţă de problemele sociale –, ci stilul agresiv – definitoriu, aş spune – prin care îşi promovează punctul de vedere şi care, deseori, exclude dialogul cumpătat şi dezbaterea în termeni respectuoşi când există divergente clare de opinie. Cu predilecţie, raţionamentul lor porneşte de la prezumţia, dacă nu aceea că judecăţile desprinse din textele lor ar fi rodul unei minţi de necontestat, atunci aceea că X, susţinând ceva opus, arată că este incredibil de prost fiind refractar concepţiilor la care sunt ele racordate.

Indiscutabil, libertatea de exprimare este un dat al societăţii în care trăim. Şi sunt de acord că prejudecăţile de limbaj sunt, parţial, o relicvă a vechilor încorsetări de care sufereau femeile... Însă, repet, cu excepţia câtorva femei, care chiar au ce spune, pentru restul, curajul asumării acestui soi de limbaj e cam singura calitate vizibilă. Ele nu au capacitatea de expune un punct de vedere – aleg la întâmplare nişte nume – precum Aurora Liiceanu, Simona Tivadar, Emilia Şercan sau Ramona Ursu, care, acolo unde exprimă o opinie, arată nu doar că stăpânesc exemplar domeniul despre care vorbesc, dar o fac fără a se expune la trivialităţi de dragul unor extralike-uri.

Picasso, înainte de a inova pictura prin intermediul cubismului, era un excelent pictor clasicist. William Burroughs, dinainte de a dezgusta publicul pudibond cu „vulgarităţile” din „Prânzul dezgolit”, era un scriitor de primă mână. În romanul „Băgău” al Ioanei Bradea, licenţiozitatea e doar un construct pentru afirmarea unui talent original şi inventiv. În schimb, aceste dudui bat toba exclusiv pe limbajul neîngrădit, fiind singurul mod prin care pot atrage atenţia. Fără el, ar fi nimic şi, dacă le spui că le prinde cum îl prinde pe Bruce Jenner, tatăl Kardashienelor, statutul de femeie sub numele de Caitlyn Jenner, te amendează sub acelaşi pretext sub care ţi se spune că nu e politically correct să iei în derândere prizonieratul unei fiinţe care a nimerit, din greşeală, într-un trup de bărbat. Dar cam ăsta e adevărul, sunt interesante precum transexualul Naomi, care era invitat în platourile televiziunilor pentru simplul fapt că era transexual, după cum ele, nişte fete/femei drăguţe, altminteri, stârnesc rumoare (ba chiar admiraţie înfocată) pentru simplul curaj de a înjura ca nişte birjari pe unul şi altul. Nu există o cultură şi o argumentaţie solidă în spatele textelor lor, nu aduc la lumină detalii inedite despre subiectele controversate pe care le discută şi nici nu le abordează într-un mod relevant şi constructiv, ci doar prind din zbor câteva idei, pe care le drapează cu multă vorbăraie, condimentată cu exprimări colorate. Şi scriu astfel pentru că prinde la prostime – pe care, de altfel, o altoiesc metodic când nu prizează aceleaşi păreri – şi nu le interesează altceva. Cum îmi spunea cineva, un fan al unei asemenea persoane, „bă, mie îmi place că le zice direct. Îi f..e pe toţi în gură, nu stă la discuţii.”

În paralel, aceleaşi persoane la care am făcut referire veţi observa că sunt, oficial, foarte afectate de gradul de ignoranţă şi îndobitocire al publicului larg, ignoranţă şi îndobitocire la care, poate nu conştientizează, dar îşi aduc, de altfel, modesta contribuţie.

Pentru că nu e numai sistemul educaţional românesc vinovat de pervertirea tinerei generaţii, pe care o împinge, din impotenţă, spre superficialitate şi dezinteres faţă de adevărata cultură, ci în egală măsură mediul online, cu nenumaratele bloguri ce încurajează o gândire de budoar, fasonată pe un stil de exprimare, chipurile, dezinvolt şi liber, în care vulgaritatea şi agresivitatea sunt menite să ascundă o sărăcie gravă de idei şi un bagaj de cunoştinţe precar şi în care sunt intens promovate multe idei moderne, mai puţin îndemnul clasic la lectura serioasă.

Convingerea mea e că peste 50% dintre bloggeri (femei şi bărbaţi, deopotrivă) scriu mai mult decât citesc. Iar când spun citesc, nu mă refer la alte bloguri sau postări pe Facebook, ci la cărţi de unde chiar au ce învăţa. Înainte de a-i învăţa pe alţii. Şi, la fel, peste 50% dintre cititorii online rareori citesc altceva decât bloguri şi postări pe facebook.

Iar dacă lucrurile se prezintă astfel, atunci blazarea condescendentă a multora dintre ei că societatea românească devine cu fiecare zi mai ignorantă, tâmpă şi manipulabilă de către propaganda ieftină, dar eficientă, a promotorilor unor interese dăunătoare plaiului mioritic (şi lor înşile), scoate la iveală valenţele unei atitudini, deşi de bun simţ în intenţia declarativă, sinucigaşă în practică şi ipocrită în substanţa ei.

Căci, dacă românii ar citi mai mult (aşa cum pretind că îşi doresc) şi ar deveni, astfel, mai destupaţi la minte, selectivi cu timpul liber şi exigenţi cu modelele intelectuale şi reperele morale, destui bloggeri şi influenceri, actualmente reticenţi în înfruntarea adevărului legat de propria persoană cum e şi societatea pe care o blamează, ar ajunge peste noapte nu mai puţin faimoşii „împăraţi goi” şi „împărătese topless”.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Victor66 check icon
    Si, care este ideea articolului? Se intinde enorm de mult pentru a analiza subiectiv stilul femeilor care au blog, apoi se pierde in tot felul de comparatii. Ce mesaj ati vrut sa transmiteti?
    • Like 0
  • 1. M-am certat cu unele pe facebook, al naibii bloggerite.
    2. Femeile vorbesc asa (ma rog, unele, dar io zic toate), barbatii asa (idem), orice altceva e ridicol. De ce? Ca va zic io.
    3. Adica alea vorbesc asa, deci e un fenomen, deci toate, deci io acum o sa vorbesc pentru barbati, adica toti. Functie importanta, responsabilitate mare.
    4. Stati bai fetelor ca va explic eu ce inseamna sa fii femeie, ce sa spuneti, cum s-o spuneti. Pentru nimic, e datoria mea de barbat.

    Un articol despre uite bah ce fac astea, scris de unu, si aclamat tot de niste unii, si deloc de niste unele.
    Republica devine o platforma de exprimat frustrari personale. M-am certat cu educatoarea, cu chelnerul, cu seful, cu infamele de acum bloggerite, repede supapa republica, o paralela vaga cu o problema reala, si uite ce victima sunt, si cat de compatimit sunt.
    • Like 1
  • dalex check icon
    Articolul prezinta corect o realitate neplacuta dar utilizeaza, tot in mod neplacut, de 2-3 ori mai multe cuvinte decat era necesar.
    Fie are o "norma" de realizat la numarul de cuvinte fie ne subestimeaza inteligenta.
    • Like 4
    • @ dalex
      De 2-3 ori e foarte puțin spus...
      • Like 1
  • Hm, imi amintesc destul de bine ca doamna Ramona Ursu cerea ca mamele violatorilor din Vaslui sa fie la randul lor violate. Asta nu era cumva o rabufnire, destul de...vulgara de emotie? Justificata, poate, dar...tot rabufnire vulgara de emotie ramane.

    Desi sunt de acord cu continutul dumneavoastra, principiul mi se pare lipsit de un oarecare echilibru. Daca imi permiteti o 'elucubratie feminista', misogin.

    Nu ma mira faptul ca membrii unei societati in care suntem auziti numai daca tipam sau injuram se adapteaza acestui nivel de discurs, pe care nu il dicteaza 'Alinutza, arati ca o printesa!' si 'Te pupic, Luiza' - il dicteaza niste domni foarte bine crescuti din Parlament, care considera 'Vezi ca am poze cu tine facand sex oral' un contra-argument politic legitim.

    Nivelul discursului public a scazut dramatic inainte ca blogurile si postarile pe Facebook sa devina populare, si nu a fost scazut, in termeni de vulgaritate, de bloggerite de sex feminin.

    Intr-o lume in care toti urla si injura, si volumul la care se discuta, si cacofonia indistincta de vulgaritate, e greu sau imposibil sa te faci auzit sau auzita daca nu tipi si injuri la randul tau.

    E si mai greu sa te abtii, insa principiul dumneavastra este bazat pe faptul ca femeile nu ar trebui sa se comporte ca barbatii. Cumva, vulgaritatea LOR neargumentata face mult mai rau comunei decat vulgaritatea neargumentata masculina.

    Din punctul meu de vedere, sunt egale - si da, sunt de acord ca societatea devine din ce in ce mai tampa si manipulabila, insa corelatia intre astea si femeile care scriu online nu imi este foarte clara.


    • Like 1
    • @ Maria Zamfir
      Alături de parlamentarii, de regulă, ne-binecrescuți apare și grupul ”veleitaristelor” care poluează și îndeamnă la poluarea limbajului, a discursului și a modului de relaționare și toate la un loc duc la starea asta care dă să se generalizeze, devenită aproape dominantă, că nu mai încapi pe stradă (citește spațiul public) de înjurături și grosolănii, pt că ipochimeni fără anvergură nu pot/nu știu atrage atenția asupra lor. Visez la o poliție care să amendeze orice vulgaritate și orice manifestare violentă în spațiu public. Duduile care se remarcă programatic prin violență de limbaj sunt în afara societății civilizate, le accept dreptul la eventuale revendicări, dar mă uit la oricare membru al societății ca la un posibil vector în efortul de perfecționare și armonizare al lumii. Articolul este, deci, OK, bravo! ;) Părerea mea…
      • Like 0
  • Corect. Marea masă a vulgarității ieftine și fără folos e îngroșată tot mai serios de către femei.Este adevărat, că nici imaginea femeii super sensibile/gingașe, miloase,milostive,etc, nu este reală ea fiind lansată puternic în epoca romantică și perpetuate apoi la fel de fals și propagandistic de către varii interese politico-sociale pe toate canalele.Ca și în cazul bărbaților, femeile s-au împărțit în funcție de educație și inteligență, în vârfuri minoritare, urmate apoi de un pluton destul de mic de femei de „mijloc„ și marea masă ignorantă, incultă,violentă,imorală,vulgară,etc..După atâtea mii de ani lumea nu pricepe că educația și cultura sunt elementele cele mai importante pt. un om.
    • Like 6
  • Da. Eseul ( mie asa mi s-a parut ca as putea sa-l cataloghez nu numai datorita subiectului abordat dar si a argumentelor ) atinge,zic eu aproape perfect un subiect pe care, sa recunoastem cu totii il abordam pe unde mai socializam....direct. Si nu numai barbatii!...ca d'aia s-a inventat, pana nu demult coaforul!))) Cu mai multa sau mai putina pasiune, mai incarcat sau nu cu picanteriile pe care limba romana ni le permite cu darnicie, unde se aduna baietii cu baietii sau fetele cu fetele, da! sa recunoastem, se discuta.Nu vreau sa plictisesc sau sa stric vre-un viitor subiect insa cred ca se putea pomenii putin si despre...."ovarizarea" barbatilor de azi!...(nu vreau sa folosesc termenul care este deja in uz!) .D'asta am zambit cand pomeneam de coafor, locul in care au inceput da se dea adevarate batalii intre baietei si fete pentru o programare la epilat pe maini, picioare piept si spate, o manichiura cu lac si oja, o pedichiura si altele care imi scapa acum. Am citit totul cu mare placere!
    • Like 0


Îți recomandăm

Irina și Tudor Panait

„Câmpul deschis miroase a lavandă permanent atunci când adie vântul. Îmi amintesc mai ales senzația din primii ani: mergeam pe tractor, eram cu câinele și copiii și mai lucram puțin la teren. Era foarte relaxant”, spune Tudor Panait.

Citește mai mult

Oameni in biserica

De ce toți oamenii religioși pe care i-am întâlnit sunt răi? Atenție, am adăugat „întâlnit” pentru că sunt convinsă că există și oameni care merg la biserică de bună credință. Doar că nu i-am văzut eu încă. ( Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Elevi la școala de valori

„Elevii nu sunt nici pe departe utilizatori avizați de tehnologie, pentru că, în cercetările noastre, i-am întrebat foarte mult ce fac pe internet și i-am întrebat și despre zona de informare și lectură. Primele două surse erau Wikipedia și un site de referate, ceea ce îmi arată că ei nu știu unde să caute. Au acces la o tonă de informații și instrumente educaționale online, dar ei nu știu unde să le caute”, spune Corina Seler.

Citește mai mult

Casa UNESCO

Acasă are sute de fotografii care arată cum a fost casa înainte. A încercat să păstreze tot ce se putea păstra. Cu pasiune și dăruire a reușit să renoveze casa cu o istorie de peste 200 de ani, fără să îi distrugă farmecul, și totodată să aibă tot confortul modern. (Foto: Facebook/Stela Onuț)

Citește mai mult

companie - angajat

Zilele astea domnul Ionescu a aflat de la televizor că statul vrea să dea o amnistie fiscală. I-a picat cerul pe cap. Cum? Adică el a fost fraier că s-a spetit să plătească tot, la timp, până la ultimul leuț, ba s-a mai și îndatorat la bancă, iar „șmecherii” de la stat și de la privat vor fi iertați de miliarde bune. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult