Foto - Oliver Dixon/ Shutterstock Editorial/ Profimedia
În timp ce românii au plecat în masă în străinătate, un fenomen opus are loc – mulți străini se stabilesc în România. Presa românească caută, poate exagerez, un pic nevrotic, o explicație pentru fenomen: ce caută acești străini la noi? Mulți străini stabiliți în România au fost chemați la televiziune, au dat interviuri, au scris articole în ziare, au cântat, au dansat sau au gătit la concursuri – și, consecvent, apare această vorbă - străinul îndrăgostit de România! Mă cam enervează! Parcă altfel nu se explica – străinul s-a îndrăgostit de România. A luat o decizie lipsită de rațiune, a fost vorba de o vrajă a minții, care l-a pus pe drumul lui dubios – de la confortul său occidental, la hazardul care se cheamă România, ce nu face omul când este îndrăgostit?! Orbit de frumusețea României, nu a văzut ce zace dedesubt. Punând astfel fenomenul în această lumină, trădează cât de puțină încredere există că lucrurile vor funcționa între străini și România. Nu cred că este corect – mulți dintre noi am observat România cu răbdare, am analizat calm situația, ajungând la concluzia că România ar putea fi o îmbunătățire calitativă a vieții noastre pe termen lung.
O să ilustrez motivele mele pentru mutarea mea în România cu un exemplu simpatic din Olanda, din sectorul florilor. Trandafirul pe care l-ați cumpărat sau primit astăzi, în numele dragostei, provine probabil de la piața Flora, de lângă Amsterdam. Olandezii s-au specializat de mult timp în creșterea florilor, au pus la cale un sistem care servește întregul glob cu produsele lor, dar sectorul nu este atât de romantic sau inocent cum pare. Lângă fermierul care cultivă florile este nevoie de contabili, experți în logistică și creditare, un expert în bursă, de fiscalitate pentru export, unul în chimicale și nutrienți, încălzire, multiplicare, modificare genetică mai recent. O grămadă de oameni la birou care se ocupă de acest trandafir, oameni care nu au nicio treabă cu natura. Dacă îi întrebi ce job au, răspunsul lor te bagă în ceață. Dar nici fermierul nu mai are legătură cu pământul – poate nu știați -. dar trandafirul nu a crescut în sol, crește la un metru înălțime, în cutii de plastic, într-un mix de nutrienți, sub lumina care nu se stinge niciodată, ca să aibă spor la creștere. Ce așteptați de la o floare pentru care nu te mai apleci când o culegi, o floare care nu a simțit aerul de afară sau soarele, nici zi nici noapte, care nu a cunoscut niciun anotimp?! Cum să aibă floarea același efect asupra iubitei dumneavoastră?
Am ales trandafirul ca un simbol, pentru a nu mai discuta despre legume, animale, industrie sau sectorul bancar. Trandafirul arată bine, poate chiar are un miros, dar ce e mai greu de observat – a pierdut esența, a rămas fără semnificație – a fost crescut doar pentru bani. Sistemul capitalist ne-a înconjurat cu lucruri fără semnificație, piața dictează ce mâncăm, cum ne îmbrăcăm, în ce credem și cum ne informăm – cu un singur scop: profit. Ei reușesc să creeze cerere, să stârnească dorința - simți că ai nevoie de ce oferă ei -, optimizarea profitului lor ne-a făcut să cumpărăm trandafiri în februarie.
În sistemul capitalist, munca nu mai este o mândrie de a stăpâni o meserie, a devenit doar sursă de venit. Casa nu mai leagă omul cu trecutul familiei, a devenit un bun consumabil, indiferent unde ar fi, și o investiție bineînțeles, dar fără sufletul trecutului. Luată cu banii împrumutați de la bancă, care obligă proprietarul să asigure și casa și viața lui, să nu se întâmple ceva neplăcut! Așa că toate valorile care cândva au dat sens vietii noastre au devenit cifre - un sistem unidimensional cu un singur criteriu: banii. Valoarea omului nu mai constă în rolul pe care îl joacă în societate sau în ce adaugă vietii oamenilor din jur. Se măsoară în ce are - bunuri adunate, un număr - o cifră de afaceri.
La suprafață nu pare ceva grav, omul trăiește atât de comod, că nici nu-și dă seama de unde vine nemulțumirea lui. Când nu mai poate, pleacă în vacanță, să scape de viața de acasă. Alții merg la psiholog, iar alții recurg la o gamă de dependențe – sunt multe semne că societatea occidentală nu se află într-o stare bună. Dar puțini înteleg în ce constă problema – că totul este lipsit de semnificație, totul a devenit superficial și artificial – prin ceea ce promovează sistemul capitalist ca și libertate, s-a creat un gol în capul oamenilor pentru care nu răspunde nimeni. Dar sistemul e ca un matrix – e aproape imposibil să arunci o privire peste margine (decât dacă te muți în România, în Cârlibaba câteodată am senzația că mă uit drept sub ciucurii covorului).
Și așa am ajuns înapoi la atracția pe care o are România asupra străinilor, aici se poate trăi altfel. Aici, dacă esti îndrăgostit, poți să aștepți Dragobetele, la 1 Martie faci mărțișoare sau cauți ghiocei. România are încă un alt spirit, nu v-ați lăsat condamnați la statutul de consumator. Aici poți să pregătești mâncare din produse locale sau din grădina ta chiar, aici poti să crești și animale și să faci țuică cât vrei. Românul și-a dat seama că nu tot ce ne oferă occidentul e tocmai ce trebuie. Și poate-poate, România găsește un alt drum spre viitor, evită greșelile occidentului - aici văd motivul speranței străinilor din România. România ar putea să devină the best of both worlds, o societate care trăiește în siguranță și bunăstare (pământ și resurse sunt destule), unde se discută conștient și profund ce trebuie preluat din ce „oferă” occidentul și ce trebuie păstrat din calitățile proprii.
România – the best of both worlds ar putea să devină o miscare în jurul căreia se pot aduna români și străini – nu trebuie multă implicare din partea guvernului, oamenii știu ce au de făcut. Dar in caz că guvernul ar vrea să susțină mișcarea oamenilor înapoi spre sate, spre o viață mai naturală, aș propune câteva masuri utile. Un program de subvenție pentru oamenii care stau la oraș și au o casă bătrânească la sat, ca să întrețină casa și prin asta si legătura lor cu comunitatea de origine. O măsura ca companii internaționale precum Aldi, Lidl sau Kaufland să cumpere o parte din asortimentul lor din România, sau chiar de la producători mici locali. Și o reglementare a sectorului bancar, ca să echilibram supraîndatorarea la oraș și lipsa totală de creditare la țară. Și bineînțeles un program de stimulare a repatrierii românilor plecați. Dar poate pun prea mare speranță în politică. Deocamdată suntem conduși de un guvern care pune totul la cale ca România să ajungă the worst of both worlds, o țară sugrumată de regulile europene, dar fără bunăstarea, corectitudinea și dreptatea care există în occident. Am auzit că 2024 este un an electoral - eu scriu cel mai bine în Cârlibaba, dar sper că dumneavoastră puneți odată piciorul în prag în București.
Aici, în Cârlibaba, nu trece o zi sau o noapte fără să mă opresc din mers măcar o dată să admir ce se petrece în jurul meu - animale, stele, apa Bistriței, răsăritul, de fiecare dată îmi taie altceva respiratia. Câteodată mă disperă iarna, atâtea luni cărăm lemne să facem foc în toate sobele. Dar..., când vine primăvara, vine cu o bucurie existențială, pe care o împărtășim cu toată natură, versanți întregi de flori aduc laudă Creatorului – aici primăvara nu e un fapt divers observat prin geamul biroului privind peste autostradă.
Articol publicat și pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar nu ne spune si despre restul plantelor crescute ,,artificial ,,, in serele din Olanda ,,Tot asa se cultiva salata , rosiile ,crescute pe banda rulanta ,si la lumina artficiala , cu ingedientii necesari ptr crestere ,fara sa detina calitati gustative !!
Pe de altă parte, nu mă emoţionează foarte tare faptul că mulţi străini sunt fascinaţi de România şi, unii dintre ei, hotărăsc să se stabilească aici. Sunt foarte mulţi străini (occidentali) care sunt fascinaţi şi de Africa sau de ţări in peninsula Indochina şi, unii dintre ei, aleg să se stabilească acolo.