Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Fericirea e un foc de lemne | Toată viața tata avut sobă cu lemne. Când i-am luat aragaz, s-a revoltat: „Nu e bună mâncarea! E făcută cu foc rece!”

Foc în sobă

Foto: Profimedia Images

Aseară am adormit în sunetul ca un cântec de leagăn al focului din sobă. Căldura din casă și focul din sobă pentru mine sunt fericire. Ascunsă sub plapumă râdeam singură amintindu-mi de tata și de relația lui cu focul.

...

Toată viața tata a avut sobe pe lemne. În ultimii ani avea o casă cu încălzire centrală și mâncarea o gătea mama pe aragaz. Gusta tata mâncarea făcută pe aragaz și zicea:

- Nu e fierbinte. Nu e bună. E făcută cu foc rece!

Simțea căldura din casă - mai bună decât cea de la sobă cert - și îi zicea mamei:

- Nu îmi place. Nu e cald. Aglăiță, fă foc în sobă să aud focul cântând...

Și aprindea mama focul în soba de teracotă. Și tata se umplea de încântare și fericire auzind lemnele trosnind în foc, văzând flăcările jucându-se prin spațiile goale dintre roți sau prin portița deschisă și îi spunea mamei:

- Asta e căldura! Nu pot trăi într-o casă fără foc în sobă.

...

Și acum să mă întorc la povestea mea...

M-am trezit peste noapte. Auzeam alt cântec și nu în casă, ci afară, dar era la fel de încântător și dătător de fericire ca și cântecul focului care m-a adormit. Ploua. Ascultam căderea picăturilor de ploaie și îmi erau cântec la fel ca sunetul focului care a ars seara în sobă. Am adormit iar cu acest cântec.

M-am trezit. Nu se mai auzea ploaia. M-am uitat pe geam. În lumina răsăritului, ce alunga noaptea, am văzut totul alb. Și pământ, și copaci, și trandafiri, și garduri, și tufele de Mâna Maicii Domnului ce ieri aveau încă flori. Și nu era alb și atât, ci era alb poleit cu aur de la lumina răsăritului.

Zăpadă! zăpadă! zăpadă! îmi venea să cânt îmbătată de atâta frumusețe.

M-am spălat și m-am îmbrăcat în viteză. Am ieșit în prag. Mi-am frecat obrajii cu zăpadă și am simțit răceala ei ca pe un sărut.

Se zice că, dacă îți speli obrajii cu prima zăpadă căzută, ai fața frumoasă și nu faci riduri. Nu știu dacă funcționează, dar eu fac asta în fiecare an.

Am mers prin zăpadă la găini, la câine și la pisici. Le-am dat mâncare și apă tuturor ignorând galoșii mei de gumă, care s-au umplut de zăpadă. De fapt cred că îmi plăcea să simt sărutul zăpezii și pe tălpi, atât de mult am așteptat-o.

M-am dus să descui poarta, dar înainte de a o descuia am observat trandafirul meu agățător frez de lângă poartă îngenuncheat de zăpadă. Două crengi mari erau plecate până la pământ.

Am râs și i-am spus: Și pe tine te-a sărutat zăpada!

M-am gândit să tai crengile. Apoi m-am răzgândit. O să le ridic și o să le leg strâns de întreaga tufă și de gard. O să le și cert: Prostuțelor, v-ați speriat de prima zăpadă și ați îngenuncheat! Știți voi câte ierni vor mai veni peste voi!?

Am venit în casă. Am aprins focul în sobă. Au trosnit surcelele și au aruncat scântei în casă; se zice că vin musafiri când se întâmplă asta. Am pus lemne peste surcele. Imediat a luat vânt focul și a început a toarce ca un motan bătrân. Mi-am făcut o cafea. O beau fierbinte și mă gândesc ce să îmi fac de mâncare!?

E post, dar e și sărbătoarea primei zăpezi. Ce să fie!? Ce să fie!?

Chiroște cu gem de prune. Îmi imaginez cum o să frământ bine aluatul. În sobă o să cânte focul. O să întind foaia subțire cu sucitorul pe masă. O să decupez cercuri din ea. O să pun gem pe mijloc. O să le lipesc marginile formând din cercuri semiluni. O să le pun la fiert în apă clocotită cu sare. Când se ridică deasupra și aluatul e translucid de i se vede în burtică gemul arămiu, le scot cu paleta. Pun pe ele o linguriță de miere, o lingură de miez de nucă măcinat și o boabă de margarină. Îmi iau farfuria în mână. Le voi mânca încet privind pe geam zăpada, râzând de trandafirul îngenuncheat de prima zăpadă și de care mă voi ocupa mai târziu.

...

Nu e ăsta rai!?

Nu e asta fericire pură!?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Înainte, în socialism, și țin să precizez că în adevăratul socialism, nu în ceaușismul deviaționist, un inginer destoinic cu studii în Franța a proiectat/planificat/realizat electrificarea României: tovarășul Gheorghe Gaston Marin, care a ocupat diverse funcții înalte în Partid și în Stat, inclusiv pe cea de ministru de resort. Asta era în vremurile bune, când în fruntea României Socialiste erau intelectuali unul și unul, în frunte cu Ana Pauker, cu Parhon și cu Sadoveanu. Deci înainte de regimuk deviaționist-ceaușist.

    Pentru profesionalismul său adevărat, Gheorghe Gaston Marin nu numai că nu a fost înjurat acum, în capitalism, că a fost nomenklaturist, cum se poartă acum, ci iată că, la moartea sa, colegii de breaslă i-au scris un necrolog frumos și i-au adus un pios omagiu:

    https://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-7-2010/s-a-stins-din-viata-ing-gheorghe-gaston-marin_2861.html

    Comparativ, ceaușescu, prostănacul cu 4 clase din Scornicești, ne lua lumina și ne-a întors înapoi la lampa cu petrol și la opaiț!

    Și acum voi vreți să ne întoarceți înapoi la soba cu lemne?! Nein, danke! Asta trebuie să rămână cel mult doar în povești!

    Soba cu lemne este neecologică, nesustenabilă și totodată periculoasă: multă lume și-a găsit sfârșitul prin asfixiere cu fum. În anumite state membre UE s-a și interzis soba cu lemne, pe bună dreptate! Sau urmează: Germania, de exemplu, interzice sobele cu lemne de la 01.01.2025! În era energiilor verzi, regenerabile, și încălzirea trebuie să fie tot verde!
    • Like 1
  • Frumoasă atmosferă descrieți. Păcat că pe viitor o să rămâna la nivel de povești frumoase din trecut....
    Păi Dvs nu realizați că stilul acesta de viață are o amprentă de carbon inacceptabil de mare? Dacă citește cumva doamna Ursula ce ați scris, e prăpăd! Cum adică foc în sobă? Nu vreți să salvați pădurea, cum am văzut eu că scrie pe chitanțele emise la bancomat? Și nu vă sperie gândul că fumul de la soba Dvs încinge planeta și omoară pinguinii? Cât credeți că o să vă mai bucurați și de zăpada cu care vă spălați fața? Vă spun eu: foarte puțin timp. Și a propos de zăpadă, ar fi foarte util să o colectați. Ca și ploaia de fapt. Doar știți că ni se tot spune că resursele de apă sunt din ce în ce mai sărace. Nu știu de ce se susține asta în mediile ecologiste, că n-are nicio logică, dar în sfârșit, trebuie să ne conformăm. Că doar suntem oameni cu carte, informați, educați, nu niște conspiraționiști și pe deasupra analfabeți funcțional! Deci apa trebuie musai economisită. După ce ați colectat zăpada / ploaia intrați în casă și.... NU, nu aprindeți focul, ci porniți pompa de căldură, setând-o la maxim 19 grade Celsius. Era să zic Fahreinheit, dar astăzi sunt generos.... Nu e nevoie să faceți duș prea des, ba chiar sunt contraindicate dușurile fiindcă oricum la 19 grade sunteți în pericol să faceți o pneumonie adevărată. Și oricum nu aveți cu ce să încălziți apa, așa-i? Păi dacă nu aveți panouri solare! Cine-i de vină? Dacă totuși vreți să faceți un duș (scurt) aveți grijă să aveți companie în acest scop. Dacă nu aveți, căutați până găsiți.
    Am observat în cele scrise de Dvs și un lucru bun: faptul că nu consumați carne, cel puțin pe moment. Dar nu prea înțeleg motivația Dvs. Nu înțeleg cuvântul ”post”, sper că nu e ceva religios. Religia e doar opiu pentru analfabeții funcțional, doar se știe asta. Nu e specifică omului nou, informat, cultivat, progresist, resetat la creier. Iar când se va termina această perioadă de hrană vegană ce o să faceți? Să nu cumva să aud de carne că ați și distrus planeta. Niște făină de greieri tip ”000” pentru cozonaci e numai bună. Iar la capitolul friptură, dacă chiar insistați, încercați carne artificială, din cea produsă de Bill Gates. A zis chiar el într-un interviu (și știți ce om inteligent este) că acea carne e mult mai bună fiindcă n-are colesterol. Nu că e produsă de el zice el asta, dar chiar e bună. În concluzie am toată încrederea că vă veți conforma pe deplin și cu entuziasm la cele convenite mai sus. Rămâne cum am stabilit, da?
    Închei optimist cu urarea tradițională: ”Sărbători de iarnă fericite!”, sau, dacă preferați, ”Merry X-mas!” și să fie darnic cu Dvs Moș Gerilă....
    PS A fost doar o glumă expresia ”Moș Gerilă”, v-ați prins, sper. Păi, cu încălzirea asta globală accentuată, în curând despre ce ”Gerilă” va mai fi vorba?
    • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Ha,ha,ha! Ai umor mon cher. Oleaca cam sarcastic, dar bine plasat .Asa e. Asta se numeste un real haz de necaz. Eu nu inteleg cum, dupa atata timp mai sunt tari ce-si doresc intrarea in ue!? Recte r. moldova, asta-i tara?, ucraina si care o mai fi. Cele doua amintite stiu: fug de dracu, zic ele, si dau peste tat-su.
      • Like 0
    • @ Zugravu Mircea
      Multumesc. Sper că ești bine. După ultima ta postare (confesiunea) nu ai mai postat și mi-am făcut griji fiindcă n-am știut dacă ești OK sau nu. Sper că ai citit și răspunsul meu de atunci.
      Toate cele bune. Ne mai auzim.
      • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Multumesc pentru empatie. Parca asa se spune, nu? Nu sunt ironic. Pentru moment sunt spre bine, dupa 20 de zile antibiotic +... . Am pus-o jos si de data asta. Am facut si o gaura in buget de 2000 lei, consultatie, tratament, reconsult, alt tratament de imunizare???. Evident, daca vrei sa traiesti scoti bani la "particolera". Progamari prin casa de sanatate postmortem. Diagnostic: "a murit prin deces". Astea-s vremile! Traiasca bancile! Investigatii am tot facut. Am ajuns un oarece cunoscator in domeniu. Inca odata multumesc si toate cele bune. Mai "vorbim" ca subiecte slava domnului!
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult