Am găsit-o vânătă de grijă. Se îneca când vorbea... (Foto: Profimedia Images)

La sfârșitul iernii și începutul primăverii era timpul fătatului oilor. Tata avea multe și se ducea în fiecare noapte de două-trei ori să le verifice, dacă au fătat sau nu. Întotdeauna mergeau și cei mai mici dintre copii cu el, căci era o încântare să găsești mieii de-abia fătați lângă oaie, să vezi cum aceasta îi linge ca să îi usuce și să-i încălzească. Tot încântare însoțită de râsete și strigăte de bucurie era când mielul se ridica de jos și începea a suge dând din coadă. Foto Getty Images

Tata le spunea femeilor ce veneau cu cerșitul la poartă „fetițele moșului” și le dădea de toate. (Foto: Getty Images)

Bietul tata! Niciodată nu a putut spune telecomandă așa că a botezat-o cu un termen din lumea lui pe care îl cunoștea bine și cu care semăna. Cutea e o piatră lungă de aproximativ aceeași formă și dimensiune cu telecomanda cu care se ascute coasa. (Foto: Getty Images)

În urmă cu 15-20 de ani, cei care cumpărau produse pentru agricultură și creșterea animalelor din magazinele Agroland erau țărani în vârstă, care cultivaseră pământul toată viața. De câțiva însă, printre clienți au început să se numere și clienți tineri, care s-au mutat de la oraș la țară și au început să facă agricultură.

Mulți din sat și-au cumpărat, seduși de magnetismul brandului. (Foto: Cătălin Mihăilă)

Cu pași mici, neverosimili pentru un animal atât de mare, a trecut pe lângă bolul cu mâncare și a venit la mine. Și-a lipit capul blănos de coapsa mea și pur și simplu s-a ridicat în două labe, într-o îmbrățișare aproape umană.

Când cumperi o casă la țară, dincolo de aspectele tehnice, trebuie să afli și ce vecini vei avea. Noi suntem într-un cătun, unul dintre cele 40 ale comunei Bulz, pe Valea Iadului, vecinii sunt la câteva zeci de minute de noi, iar prezența unor oameni de treabă este vitală. Planurile pe care le-am brodat și pe care le cizelăm acum nu ar însemna ceva dacă cei din jurul nostru nu ne-ar înțelege.

Un miros puternic de băutură spirtoasă însă îmi fură atenția. Ridic ochii din carte și văd în stanga mea un bărbat cam la 30 de ani, același om pe care mai devreme îl întrebam dacă locul e liber, cum desface o sticlă de coniac probabil, ce poartă numele regiunii din care vin. (Foto: Guliver/Getty Images)

De pe o uşă laterală intră copii cu ochii bulbucaţi. Dăm peste un şarpe, enorm, galben-portocaliu. Un ginger head, roşcovanul în lumea lor. Un badea Gheorghe vine şi-l scoate de după geamul de sticlă. O iau la fugă. Copilul ţipă, vrea să meargă înapoi.(Foto: Guliver/Getty Images)