Dirijorul Cristian Măcelaru, câștigător al unui premiu Grammy: În lumea muzicii, faptul că sunt român m-a făcut întotdeauna să mă simt ca într-o familie mare

Foto: Petr Francan

Dirijorul român Cristian Măcelaru a câștigat Premiul Grammy, alături de violonista Nicola Benedetti. Cei doi au fost declarați recent câștigători la categoria Cel mai bun solo instrumental, pentru concertul de vioară Marsalis; Fiddle Dance Suite, interpretat alături de Orchestra din Philadelphia, premiu care se acordă solistului și dirijorului.

Cristian Măcelaru, 39 de ani, va deveni din septembrie 2021 directorul muzical al Orchestrei Naționale a Franței. 

Povestea lui Cristian Măcelaru începe la Timișoara, acolo unde s-a născut într-o familie cu 10 frați.

Cristian Măcelaru a studiat vioara, iar pe când avea 17 ani a avut șansa să plece în America. Se întâmpla să cunoască o familie de americani sosită la Timișoara pentru a adopta un copil român, iar adolescentul Cristi să îi ajute să cunoască orașul. I-a invitat la un concert, iar aceștia i-au propus să meargă la o școală de vară în America.

A ajuns astfel în Michigan, SUA, a început aventura care avea să îi schimbe viața. În loc să se înscrie la acea școala de vară, Cristi a completat, din greșeală, un formular de înscriere la liceu. A aflat apoi că a primit o bursă de studiu și, împreună cu familia, a decis să rămână acolo.

Ca violonist, a fost cel mai tânăr concertmaistru din istoria Orchestrei Simfonice Miami, cu care a debutat la Carnegie Hall pe când avea doar 19 ani.

Dar marea sa dorință era să dirijeze. Iar visul i s-a împlinit.

A dirijat până acum mari orchestre precum Royal Concertgebouw Orchestra, Dresden Staatskapelle, Orchestre National de France, Vienna Radio Symphony Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, BBC Symphony Chicago Symphony Orchestra, New York Philharmonic, Los Angeles Philharmonic.

În prezent, locuiește în Germania, alături de soția sa și de cei doi copii, dar drumurile la Paris vor deveni din ce în ce mai dese.

Printre repetiții, concerte și zboruri, Cristian Măcelaru a acordat un interviu pentru Cultura la dubă.

În primul rând, felicitări! Ce înseamnă pentru dumneavoastră numirea în funcția de director muzical al Orchestrei Naționale a Franței?

Personal, numirea în această funcție reprezintă o validare a felului în care gândesc eu muzica și o apreciere a modului prin care comunic esența artei din perspectiva prin care o înțeleg.

Ce vă propuneți în mandatul dvs, care va începe din septembrie 2021?

Îmi doresc să creez o atmosferă care să sublinieze identitatea artistică a acestui ansamblu extraordinar și în care să ne putem actualiza potențialul artistic reciproc.

Ce are special această orchestră?

Pe mine m-a atras din primele clipe virtuozitatea dar în același timp relaxarea cu care interpretează toate partiturile. Iar apoi, am fost foarte bucuros să descopăr o orchestră care își dorește să lucreze spre rafinarea sunetului și aprofundarea înțelegerii partiturilor.

Ați locuit foarte mult timp în America, unde ați și lucrat cu cele mai importante orchestre. Cum vă vedeți acum viața, locuind mai mult la Paris?

Timpul meu va fi împărțit în majoritate între cele două orașe unde se găsesc cele două orchestre la care sunt dirijor șef – Köln și Paris.

Totuși, pentru mine, acasă mă simt în momentul în care sunt pe scenă. Iar faptul că mă reîntorc în lumea europeană care m-a creat vine la un timp foarte potrivit în viața mea, la timpul în care pot să-mi afirm punctul de vedere bazat în înțelegerea scopului artei din viața de zi cu zi.

V-a influențat în vreun fel, în carieră, pozitiv sau negativ faptul că veneați din România?

Am fost mândru de faptul că vin din România. Și tare mult mă bucur de faptul că întâlnesc români peste tot prin lume care sunt apreciați de felul și de nivelul în care-și îndeplinesc munca. În lumea muzicii faptul că sunt român m-a făcut întotdeauna să mă simt ca într-o familie mare.

Cristian Măcelaru, dirijor

foto: macelaru.com

„Ne dorim o sală de concerte cu o acustică adecvată și demnă de unul dintre cele mai importante festivaluri din lume. 

Care este lucrarea care vă bucură cel mai tare, atunci când dirijați?

Nu pot să spun că am o piesă care mă bucură, ce pot să spun e că fiecare lucrare aduce în sine sentimente unice care mă transportă într-o lume pe deoparte nostalgică, cu memorii asociate cu acele momente muzicale, pe de-o altă parte, e o lume prezentă în care creez emoții noi, imagini noi.

Ați dirijat în 2019 în cadrul Festivalului George Enescu, Royal Concertgebouw. Știți, probabil, că de foarte mulți ani se discută despre nevoia ca București să aibă o sală nouă de concerte, special pentru Festivalul Enescu. Cum vi se pare acustica Sălii Palatului?

Cred că punctul cel mai important e ca să ne readucem aminte că această sală nu a fost construită pentru concerte. Desigur, cu toții ne dorim o sală de concerte cu o acustică adecvată și demnă de unul dintre cele mai importante Festivaluri din lume.

Urmăriți ce se întâmplă în țara noastră, din punct de vedere cultural, social, politic? Care este schimbarea de care credeți că România are cea mai mare nevoie?

România noastră ar trebui să revină la valorile morale și etice ale unei societăți demne de valorile culturale pe care le avem. Ne mândrim cu Enescu, compozitorul, dar poate avem multe de învățat de la Enescu-omul, care era de o integritate admirabilă.

Citiți mai multe pe culturaladuba.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp