Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Fidelizarea angajaților și taxele mai mici sunt doar două motive pentru care angajatorii pot oferi beneficii extrasalariale

companie mare

Foto: Getty Images

Care sunt avantajele fiscale pe care le au angajatorii prin legislație și care pot permite companiilor să ofere angajaților pachete complexe de remunerare, în completarea unui salariu clasic? Cunoașterea acestor beneficii ar trebui să schimbe și abordarea pe care o manifestă actualii și viitorii salariați față de cei pentru care lucrează. 

Taxele salariale în România ajung sau chiar depășesc 40% din venitul brut. Dar Codul Fiscal prevede o diversitate de beneficii sau avantaje extrasalariale, pentru care nu se datorează impozit și/ sau contribuții sociale. Asta înseamnă un câștig pentru ambele părți - atât angajatori, cât și angajați. Astfel, companiile din România au la îndemână și calea beneficiilor extrasalariale prin care să ofere un venit suficient de motivant pentru a atrage sau fideliza oamenii.

În România, baza negocierilor atunci când angajatorul și angajatul discută despre relația de muncă este salariul net, sumă la care se ajunge scăzând taxele, impozitele, contribuțiile sociale obligatorii (sănătate și pensii), dar și potențiale deduceri din venitul brut. În puține cazuri cele două părți vorbesc despre pachete de beneficii extrasalariale. Există, desigur, excepții, mai ales în rândul corporațiilor cu operațiuni globale, care au în ADN-ul organizațiilor programe și scheme complexe de beneficii variate oferite angajaților și colaboratorilor, pentru a deveni atractive. 

Acestea își fac loc și în România, mai ales prin intermediul companiilor internaționale, dar o astfel de cultură este departe de a fi sudată la scară largă, pentru că presupune cunoașterea atât de către angajat, cât și de către angajator a tuturor beneficiilor fiscale ce pot fi utilizate în beneficiul amândurora. În cadrul discuțiilor, conceptul „veniturilor totale” poate fi pus pe agendă atât de către cel care recrutează, cât și de candidat. 

Desigur că nici negocierea nu era un punct forte al angajaților în anii precedenți, dar se observă clar faptul că noile generații stăpânesc tot mai bine această artă. Chiar și așa, ideea că salariul este cel mai important câștig în relația dintre cel care-l plătește pe cel care muncește rămâne în continuare înrădăcinată. După o istorie de 23 de ani, se mai poate constata că tichetele de masă sunt răspândite la nivel național. 

În prezent, având în vedere contextul dificil din punct de vedere social și economic, este bine ca oamenii să cunoască multitudinea de avantaje pe care o oferă Codul Fiscal- diferite tipuri de tichete și bilete valorice, indemnizații, produse și servicii- unele decontabile, altele scutite de impozite și contribuții aplicabile pentru veniturile salariale clasice.

Este important de știut că angajatorii sunt cei care decid dacă să ofere sau nu aceste beneficii, în ce cuantum, pentru că cele mai multe reprezintă, totuși, cheltuieli pentru companie. 

Cum legislația românească permite în prezent o paletă destul de largă de beneficii extrasalariale putând face parte din pachetele pentru angajați, în condiții fiscale avantajoase, le reamintim, mai jos, pe cele mai reprezentative. În anumite condiții, cele mai multe sunt exceptate de la plata impozitului pe venit (10%) sau a contribuțiilor sociale obligatorii (37,25%).

Beneficii supuse numai impozitului pe venit: 

- tichetele de masă, în valoare de până la 30 lei/ zi lucrată;

- tichetele culturale, în valoare de până la 190 lei/ lună și la 380 lei/eveniment pentru cele ocazionale;

- tichetele de creșă, în valoare de 570 lei/ lună/ copil;

- voucherele de vacanță, în limita a șase salarii de bază minime brute pe țară.

Beneficii neimpozabile, exceptate și de la plata contribuțiilor sociale:

- cadourile în bani și/ sau în natură, inclusiv tichetele cadou – de până la 300 lei/ eveniment/persoană, oferite de angajator pentru ocazii speciale (Paște, Crăciun, 1 Iunie, 8 Martie etc);

- pensiile facultative suportate de angajator pentru angajații proprii, în limita a 400 euro (echivalent în lei) anual, pentru fiecare persoană;

- primele de asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, suportate de angajator pentru angajații proprii, în limita a 400 euro (echivalent în lei) anual pentru fiecare persoană;

- sumele acordate angajaților care desfășoară activități în regim de telemuncă, în limita unui plafon lunar de 400 lei;

- cursurile de pregătire, training-uri, perfecționare profesională în țară și peste hotare;

- contravaloarea transportului înspre și dinspre locul de muncă. 

În plus, Ordonanța de Guvern din această vară (16/2022) vine cu o noutate, precizând că- începând cu 1 ianuarie 2023- următoarele beneficii cumulate lunar sunt neimpozabile dar în limita a 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat: 

- prestațiile suplimentare primite de salariați în baza clauzei de mobilitate (altele decât indemnizații de delegare și detașare); 

- contravaloarea hranei acordate salariaților care nu primesc tichete de masă; 

- cazarea și contravaloarea chiriei pentru angajații proprii în limita lunară de 20% din salariul minim pe economie; 

- contravaloarea serviciilor turistice și/ sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajații proprii și membrii familiilor acestora; 

- contribuțiile la fondurile de pensii facultative, primele de asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale în limitele menționate mai sus;

- indemnizația de telemuncă.

Mențiunea importantă este că noul prag nu se aplică, așadar, tuturor beneficiilor neimpozabile prevăzute de Codul Fiscal, tichetele de masă, culturale, de creșă, de vacanță sau cadourile nefiind luate în calculul celor plafonate. Pentru că mulți angajatori nu acordă toată gama beneficiilor prevăzute de lege, riscul ca ei să se afle în situația de a depăși plafonul de 33% poate fi relativ redus.

De altfel, studiile companiilor care acordă angajaților opțiuni extrasalariale arată că angajatorii selectează și oferă beneficiile pe care le includ în oferta salarială în funcție de mai multe criterii, cum ar fi profilul, hobby-urile, regimul și mediul de muncă și/ sau de viață, distanța față de locul de muncă și așa mai departe. Unele beneficii sunt decise chiar prin opțiunea directă a angajaților privind preferințele/ necesitățile individuale.

Noutățile aduse de Ordonanța 16 au părut o „sperietoare” la început, însă analizând mai bine prevederile sale, putem observa că paleta de beneficii rămâne destul de flexibilă și permisibilă din punct de vedere fiscal. Sigur, facem abstracție de povara administrativă, care va face ca activitatea birocratică a departamentelor financiare și de salarizare/ resurse umane să crească în lipsa unor soluții informatice eficiente.

Cu toate acestea, contextul fiscal actual poate fi considerat, în general, favorabil pentru ambele părți, angajat-angajator. În acest context, întrebarea rămâne: de ce angajatorii nu recurg pe scară largă la oferte de pachete salariale și se limitează, în continuare, la a oferi doar salariul de încadrare însoțit, cel mult, de clasicele tichete de masă? De ce nu profită de prevederile legislative românești care, sunt în general aliniate la practica europeană și stimulează creșterea veniturilor salariatului, concomitent cu scăderea sarcinii fiscale și, implicit, de o mai mare disponibilitate a fondurilor proprii rămase (care nu se duc în taxe salariale la stat) pentru dezvoltare și investiții?

Răspunsurile diferă de la caz la caz. Câți angajatori, atâtea obiceiuri și posibilități. Putem presupune că există câteva „frâne” comune, cum ar fi lipsa unei viziuni macroeconomice la nivel de companie sau inexistența, implementarea defectuoasă ori neactualizarea strategiei de remunerare/ politicii de compensații și beneficii pentru salariați. 

În unele cazuri putem vorbi chiar despre lipsa educației fiscale potrivite și /sau lipsa personalului administrativ bine pregătit în domeniul fiscal, capabil să analizeze și să interpreteze legislația stufoasă în vederea aplicării ei într-un mod personalizat la nivelul companiei.

Este cert însă că, pe lângă salariul de bază, ce reprezintă, în mod evident, obiectul principal al unei relații contractuale de muncă, beneficiile extrasalariale pot deveni adevărate elemente motivaționale și chiar diferențiatoare. Mai ales în contextul deficitului actual al forței de muncă.

Companiile care se vor concentra pe nevoile salariaților și vor concepe oferte și pachete de remunerare personalizate, vor putea fi mai aproape de câștigarea nu doar a unor salariați satisfăcuți, ci si a unor colegi mai fericiți și, de ce nu, mai fideli companiei.

Nu în ultimul rând, acordând avantajele salariale ce beneficiază de un tratament fiscal preferențial, angajatorii își vor putea ajuta angajații să facă față inflației care, cel puțin în acest an, a erodat veniturile cu peste 15%.   

A contribuit Dan Răuţ, Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valoarea si respectul tau in cadrul unei companie este data de cifrele transferate in contul/cardul personal la sfarsit de luna. Restul e gargara si prostire.
    • Like 0
    • @ ControlTheNarrative
      Valentin check icon
      Măi, ce cifre se transferă! Te-apucă strechea, cu rate cu tot! Dar ce cifre sunt transferate șefului? Că era o scenă în film pe tema asta, când își spuneau toți salariile.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    După cum am trăit în anii 70 într-o eră postindustrială, se pare că acum trăim întruna postcorporatistă. Fenomene precum Quiet Quitting sau Work From Home sunt caracteristici definitorii pentru acest fenomen. Intrăm deja în criză financiară când - surpinzător - nu banii devin importanți, ci mai mult ce îți aduc.
    Pandemia a scos la lumină valorile familiei, arătând că banii sunt un mijloc, nu un scop în sine.
    Postcorporatismul nu e neapărat anti-corporatist, ci încearcă să echilibreze viața de corporație cu cea de familie. Încearcă să împace ritmul corporației cu ritmul familiei. Așa că banii oferiți vor intra în ecuație cu TIMPUL pe care ți-l răpește compania. Lucrurile se vor negocia riguros. Începe o nouă epocă. Să vedem cum va arăta când se vor așeza lucrurile.
    • Like 1
  • Il imit pe unul putred de bogat si spun: salariatii sunt fideli pana nu mai sunt.
    HR-ul, resursele umane trag de salarii crezand ca unul de 15-20 de ani in firma oricum nu pleaca, Eu am vazut destui ca acestia care pleaca. Situatia se va inrautati deoarece celor 300.000 pensionati anual le ia locul doar 200.000 nascuti acum 20 de ani. Situatia asta o rezolva doar imigrantii. Firmele mici cu 10-15 angajati au ramas cu 5-6 angajati in doar 3 ani. Viitorul suna naspa. Oricum este subevaluata munca, doar in balcani muncitorul avea salariu mediu net 1/19 din PIB-ul pe cap de locuitor, in restul Europei era 1/15 parte. Adica cele 265 de miliarde euro PIB impartit la 19,000,000 locuitori=cam 14.000 impartit la acel 15= 930 euro salariu mediu net, adica 4.650 de lei. Adica se poate, mai este loc de mariri salariale dar patronasii trag de salarii sa mai puna cateva mii de euro deoparte. E... lucrurile se misca si 2/3 din patronasi vor fi parasiti de angajati iar miile alea vor sta frumos investite in betoane pana ce nici alea nu le vor mai dori nimeni. Cunosc personal deja 2 patronasi care astazi sunt... paznici, pentru ca experienta profesinala este nula. Candva angajatii erau cantitate neglijabila, vindeau la non-stop, in frig iar multi patronasi care au 10-15 muncitori inca merg cu coada pe sus. Eu vad viitorii pandari, 2 din 3 asta vor ajunge.
    • Like 1
    • @ Ciobanu Florin
      Florin are dreptate, din păcate mentalitatea și mai ales cultura organizațională a patronilor romani diferă mult de cea occidentală. În peste 90% din cazuri patronii romani nu au viziune strategică. Gandesc de azi pe maine, stau în mijlocul afacerii și dau decizii mai degrabă în ordinea urgențelor apărute decat a celor planificate.Nici vorbă să se gandească la salariați. Pentru ei sunt mai importante rata la vilă, leasingul la BMW și postările din Maldive decat de fidelizarea salariaților. Pentru ei salariații sunt ceva neglijabil , dictonul (sunt alți 100 la ușă care vor să-ți i-a locul e pus pe frontispiciul firmei romanești). Deci nu vă așteptați la asemenea stimulente din partea lor. Astea sunt mai degrabă apanajul multinaționalelor care vin cu mentalitatea de afară și urmăresc fidelizarea salariaților și atragerea de noi talente fără de care randamentul nu are cum să crească. Pe patronii romani nu-i interesează tehnicile manageriale moderne (pe care nu le cunosc) și nici nu poate apărea inovarea din partea unor salariați plătiți cu minim/economie (pilonii principali ai creșterii eficienței și eficacității unei organizații moderne).
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult