Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Filozofia păguboasă din discursurile despre veniturile bugetare

oameni grabiti

 (Foto Guliver/Getty Images)

Discursul despre buget în România tinde să se afunde într-o direcție greșită. Cei care se exprimă în legătură cu acest subiect ajung la următoarele două constatări: (a) că nu colectăm suficient, ceea ce este corect; și că (b) nivelul veniturilor ca procent din PIB este foarte mic, comparativ cu media din Uniunea Europeană, ceea ce este, din nou, factual corect.

Problema începe atunci când se ajunge la concluzii. Una dintre ele este aceea că este rău că ponderea veniturilor bugetare în PIB este relativ mică, inclusiv din cauza ratelor de impozitare considerate prea mici. Această optică derivă, conștient sau nu, din ideea că impozitele mai mari creează bunăstare. Chipurile, dacă am avea rate mai mari de impozitare am duce-o mai bine.

Această concluzie este pur și simplu greșită. Problema corectă este ca, date fiind ratele de impozitare, colectarea să fie cât mai mare, spre sută la sută. Cu banii colectați, statul nu ar trebui decât să cheltuie pentru a oferi servicii publice. El nu ar trebui să aibă ca obiectiv intrinsec creșterea veniturilor și a cheltuielilor bugetare ca procent din PIB. Acesta este doar mijlocul de a oferi serviciile publice în cantitatea și calitatea necesare.

Bunăstarea se creează în sectorul privat. Este o eroare să crezi că sectorul privat va continua să accelereze procesul de creare a bănăstării odată ce ponderea veniturilor bugetare crește ca procent din PIB prin creșterea ratelor de impozitare. Dimpotrivă, de ce ar continua sectorul privat să se simtă stimulat să accelereze producția dacă o parte tot mai mare din PIB este colectată prin creșterea impozitelor de la cei care o produc pentru a fi redistribuită de guvern?

Pentru a furniza servicii publice de calitate, societatea românească nu are nevoie să crească ponderea veniturilor în PIB altfel decât dacă ar colecta mai bine și s-ar elimina din exceptări. Nu este nevoie de creșterea impozitelor. Am documentat această afirmație comparând peste 170 de țări în perioada 1995-2017 („Când va putea România să crească veniturile bugetare ca procent din PIB”, www.opiniibnr.ro). Acum apelez doar la câteva comparații care sprijină afirmația mea într-un mod mai simplu și, de aceea, mai ușor de înțeles.

În România, în perioada 1995-2019, sarcina fiscală fără includerea acelor contribuțiii sociale imputabile (adică acele contribuții care deși nu sunt plătite de unii angajați ai sectorului public sunt contabilizate ca plătite) a fost în în medie de 27,6 la sută din PIB. Media a scăzut la 25,9 la sută din PIB în perioada 2016-2019. În măsura în care această scădere reflectă scăderea capacității sau a voinței de a colecta, atunci scăderea este dramatică, dar altfel nu este nicio dramă.

Drama o reprezintă cheltuielile crescute anapoda, peste puterile acestor venituri, care au mai și fost reduse concomitent cu creșterea într-un mod nesăbuit a cheltuielilor curente. În consecință, soluția pentru a aduce deficitul bugetar sub control în anii următori este pe partea de cheltuieli curente, printr-o altă distribuție în timp a cheltuielilor deja promise.

Cei care invocă drama scăderii ponderii veniturilor bugetare în PIB se compară cu media UE, de exemplu cu UE (15), care pentru perioda 1995-2019 a fost de 38,8 la sută din PIB. În România sarcina fiscală a fost în medie cu 11,1 puncte procentuale mai mică decât cea din UE (15). Pare dramatic, dar nu este.

Să ne comparăm acum și cu Elveția, SUA și Japonia. Aceste trei țări luate la un loc au avut în perioada 1995-2019 o sarcină fiscală medie de 26,9 la sută din PIB. Mai mică decât cea a României (27,6 la sută din PIB). În perioada respectivă, sarcinile fiscale individuale ale Elveției, Statelor Unite și Japoniei au fost de 26,8 la sută din PIB, de 26,2 la sută din PIB și, respectiv, de 27,7 la sută din PIB. Toate aceste sarcini fiscale sunt egale cu sau mai mici decât cea înregistrată în România. Cu toate acestea, nu cred că cineva se îndoiește de calitatea serviciilor publice din aceste țări. În unele dintre aceste țări, calitatea serviciilor publice este mai bună decât în unele țări din UE.

În concluzie, nu este nevoie de creșterea ponderii veniturilor bugetare în PIB prin creșterea impozitelor. Nu va apărea bunăstare din creșterea impozitelor ce țintesc la creșterea veniturile bugetare ca procent din PIB. Este invers: ponderea acestor venituri va crește odată ce va crește PIB pe locuitor, cu toate efectele ce decurg de aici, cum este creșterea în mod sustenabil a pensiilor și a salariilor bugetarilor.

În acest scop, în România este nevoie în primul rând de (i) creșterea integrității guvernului, de (ii) creșterea calității drepturilor de proprietate și a sistemului judiciar și, în fine, de (iii) reducerea altor bariere în calea dezvoltării sectorului privat. Toate acestea vor contribui la creșterea venitului pe locuitor și a nivelului de trai. Reformarea sistemului nostru de colectare și a agențiilor care îl administrează va fi o consecință a acestor direcții de acțiune, nu soluția. De altfel, reforma sistemului de colectare s-a mai încercat, fără rezultatele așteptate. Reformarea sistemului de colectare a impozitelor și taxelor nu a avut și nici nu are nicio șansă reală dacă cele trei obiective nu sunt adresate coerent. Abia după adresarea lor corectă se va putea colecta mai bine.

Nu vom obține nicio creștere a nivelului de trai dacă ne propunem să creștem veniturile bugetare ca procent din PIB prin creșterea impozitelor. Dacă se acționează prin măsuri care să ducă la atingerea obiectivelor intermendiare menționate la punctele (i)-(iii), care vor duce la crește și nivelul de trai, atunci, ca o consecință, va crește și ponderea veniturilor bugetare în PIB, fără a fi nevoie de creșterea ratelor de impozitare.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In primul rand sa luam urma banilor colectati prin diverse denumiri exemplu:impozit pe salar,impozit pe casa,impozit pe masina,accize,TVA,amenzi,dividente ale companiilor de stat.Daca calculam suma e suficient de mare si nu justifica absolut nici o crestere de preturi findca inflatia a fost este si va fi infinita in jocul financiar facut de banci.Singura problema e sa elimini parazitii din sistem.Daca elimini cultele religioase,donatiile abuzive si facultatile de teologie se creaza deja bani suficienti pentru spitale si invatamant.Ce e asa greu.Exista insa si posibilitatea neimpozitarii muncitorilor si totusi sa le oferi acces gratuit la sanatate,servicii SPA,crese,gradinite,scoala gratuita si de calitate dar ma tem ca mintile mici impiedica voit o dezvoltare de o asemenea maniera gandidnu-se strict in termeni de cerere-oferta respectiv profit.
    • Like 1
    • @ Elahim Tanase
      Dorin check icon
      Sunt foarte mulți paraziți de eliminat.Trebuie cu adevărat să se vrea distrugerea lor,nu numai de ochii lumii.
      • Like 0
    • @ Elahim Tanase
      Nu exista sanatate gratuita (eventual in creierul sarac in neuroni al socialistilor). Cineva plateste! Trebuie liberalizata piata serviciilor medicale. Fiecare trebuie sa poata alege asiguratorul medical si prestatorul de servicii de sanatate (sunt doua chestii diferite). Monopolul nu duce niciodata la performanta. In educatie, sistemul voucherelor scolare ar reforma invatamantul cum nu ar face-o nici un asa zis expert educational care vrea sa faca perestroika in sistem sovietic, impunand de la centru toate elucubratiile, in loc sa lase libera initiativa scolilor. Cultele religioase trebuie eliminate de pe statul de plata al bugetului, insa trebuie inlocuit sistemul fiscal cu unul al deducerilor de impozite pt sumele virate catre biserici, ONG-uri, sport sau cultura.
      • Like 0
    • @ Daniel Ardelean
      Ionel check icon
      Dvs aveti dreptate in ceea ce spuneti referitor la piata serviciilor medicale. Dar "socialistii" nu au fost la putere 30 de ani !! au mai fost si altii si rezultatul.....aveti insa informatii gresite cu privire la cultele religioase, Credeti ca fondurile alocate sunt asa de mari ca greveaza bugetul sanatatii sau al educatiei ? Va inselati aici.
      • Like 0
    • @ Ionel
      Chiar voiam sa amintesc si chestia asta: ca bugetul care merge catre culte nu e asa mare. Insa nefinantarea cultelor ar trebui sa se faca din principiu. Religia si sportul tin de gusturile fiecaruia si pentru asta ar trebui sa existe deduceri din impozit pentru activitati de genul asta, nu sa imparta biorcratii si politicienii banii dupa bunul plac.
      • Like 0
  • E nevoie de reformarea administratiei publice si de o scadere a poverii fiscale, asta incluzand scaderea procentului din PIB colectat la buget. Comparatia acestui procent intre diferite tari dezvoltate si Romania nu isi are rostul (e chiar o tampenie). Absolut toate tarile din vest s-au dezvoltat pe taxe si impozite mici si reglementari putine. Dupa ce se dezvolta economia si se aduna capital, iti permiti sa jupoi mai mult, iar economia nu mai e asa afectata. Dar o tara saraca cu impozite mari o distrugi. Din pacate la asta se gandesc o gramada de pseudo-economisti sau diferiti specialisti in dat cu parerea care de altfel sunt sinceri. Sinceritatea insa nu scuza prostia si ignoranta. Asta cam fac politicienii (in special socialisti: jupoaie cat pot in mod silentios si impart in stanga si in dreapta). Pe termen lung, se poate ajunge ca statul sa sa mearga foarte bine cu sub 15% din PIB colectat.
    • Like 4


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult