foto: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia
Inflația bate iar la ușă. În loc să scadă, crește iar. A ajuns la 5,5% (aproape de partea superioară a intervalului de incertitudine al BNR, care trebuie și el ajustat). Cea mai mare creștere o avem la alimente.
Această creștere vine într-un context de stagnare economică (chiar recesiune în mediul privat).
Este o creștere care nu include în ea potențiala creștere a taxelor, liberalizarea pieței de energie (o ciudățenie având în vedere faptul că producătorii mari de energie sunt de stat și consiliile lor de administrație sunt populate de politruci gata să sară la orice cerere de majorare de preț, ANRE este și ea împânzită la vârf de numiri politice etc.) și un posibil an prost pe parte de agricultură (îngheț, ploi, inundații...).
Inflația este un efect. Și, în același timp, o cauză pentru alte efecte în lanț. În inflația din România un rol esențial îl are deficitul bugetar excesiv. Cheltuieli de consum pe care nu ni le permitem, pe care statul le finanțează prin datorie publică, jumătate externă. Datorie care a ajuns la costuri colosale, ca procent din PIB. Gândiți-vă, plătim pe dobânzi aproape 3% din PIB. Cât ar trebui să fie deficitul. Sau cât bugetul de la educație sau apărare. Imens! Pentru a alimenta nesustenabil un consum generator de inflație și deficit comercial.
Într-un astfel de context, cu o stagflație evidentă, dansul periculos pe care îl face PSD devine și mai periculos. În loc să pună osul la treabă să repare stricăciunile create, produc și mai multe stricăciuni. Un plan odios și cinic!
Inflația este fenomenul care polarizează și mai mult societatea: cei săraci devin și mai săraci. Este o taxă ascunsă. O taxă în cascadă. O taxă greu de explicat oamenilor. O taxă care nu se aprobă și nu se votează de către nimeni. O taxă alimentată inclusiv de contextul politic turbulent și de erorile fiscal-bugetare din ultimii ani.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar: inflația e o taxă? Și ce pățești dacă n-o plătești?
Cel sărac, cu rate la bancă, ce fel de „taxă” suportă, de fapt? Realizați că sunt studenți care chiar cred asemenea absurdități—măcar în primii ani?
Cine îmi dă și mie un credit cu dobândă de 3-5% și ulterior urcă inflația la 6-9%?
Ce spun aici e doar o parte din ce poți să pățești dacă nu ai bani să plătești taxa mascată ca inflație. Dar stai liniștit că sunt destui și-au asigurat creșteri de venituri peste creșterea inflației. Din banii tăi!
Ideea esențială e că inflația stimulează economia: penalizează economiile pasive și favorizează investițiile și creditarea. Cei care dețin capital nefolosit pierd putere de cumpărare, în timp ce cei care se împrumută în mod eficient beneficiază de context. Asta trebuie să spună un economist, nu aberații de taxe ca tu să stai liniștit...
Nu ți se pare corect? Atunci oferă-mi tu bani cu o dobândă de 5%, într-un context în care inflația este de 10%.
În realitate, economia este la nivelul de complexitate al fizicii cuantice. Cum acolo nivelul este altul, încă n-am auzit că entropia este o taxă.
Se pare că manipularea n-are limite, deci trebuie să te pui bine cu cei sărăci, care sunt mai mulți, nu? Le vindem o poezie ("cei săraci devin și mai săraci") și gata, am rezolvat problema, mâine media prea autorul, că cei calificați sunt scumpi și s-ar putea să spună adevărul.
Statul se împrumută (prin obligațiuni) la rată fixă, iar inflația, da, le șterge costul. Firește că îl plătim noi, cei care muncim. Partea bună e că cineva trebuie să aibă grijă că vom avea CONTINUITATE. Acesta este modelul global, n-am inventat noi nimic, doar TAXA, eventual.