„Furărul” și „derbedeii”: cum am văzut mitingul PSD de la Iași din partea cealaltă a baricadei

Foto: Casian Mitu/ Inquam Photos

Pe 9 mai, la Sibiu a avut loc întâlnirea șefilor de stat și de Guvern din Uniunea Europeană. Nu am reușit să văd mai nimic. Am văzut doar câteva instantanee și am înțeles cât de european a părut orașul, oamenii, câtă normalitate a existat și s-a respirat în aerul de la Sibiu. La Iași, am fost și noi europeni și am strigat, ne-am apărat orașul și am respirat aerul european după ce mult timp s-a zis că Moldova e roșie și că aici nu există șanse de vindecare.

Și, totuși, în același Iași, am fost două lumi, la o distanță de câțiva metri: una eram noi și cealaltă era creată de PSD, iar între cele două lumi un spațiu tampon de 30 de metri creat de jandarmi, ca un purgatoriu. Pe 9 mai am înțeles mai bine decât oricând că PSD încearcă să oprească progresul Moldovei prin mitinguri depășite de istorie, prin forțarea și amenințarea oamenilor de a participa. Eram cu colegul meu la etajul 12 dintr-un hotel din Piața Unirii și de acolo comunicam cu alți colegi și prieteni despre ce se întâmplă și cum putem să ne transmitem mesajul atât liderilor PSD, cât și simpatizanților de ocazie aduși cu autocarele. Vedeam cum Piața Unirii se umple cu coloane de oameni. Ca niște furnici, mii de furnici încolonate care își ocupau locul indicat. Piața Unirii, locul în care de atâtea ori ne-am strigat indignarea, era ocupat de forțe ale unui partid care nu a înțeles că în Moldova a murit, că vremea lui a apus, dar încă se zbate.

După ce au plecat oamenii aduși de PSD, protestatarii și-au ocupat Piața, iar aerul a devenit din nou respirabil. Puteam mirosi libertatea, speranța, demnitatea și furia pe care am învățat să ne-o canalizăm în direcția corectă și fără a o transforma în agresivitate. Pe 9 mai Iașiul și moldovenii au arătat că #răzeșii nu-și mai ard holdele și nu își mai otrăvesc fântânile, ci și-au dat seama că doar înfruntarea asumată și demnă a dușmanului le poate da o șansă să scrie istoria altfel. S-a luptat inteligent și ferm la Iași, fără violență și fără scene de agresivitate exacerbată, semn că societatea civilă s-a maturizat. Numai cu astfel de arme se poate câștiga acest război.

Am arătat că încă învățăm să ne unim forțele, că nimic nu ne poate opri atunci când avem un țel comun. A fost o mișcare centripetă de energii diferite și idei nebunești, care ne-au inspirat unii pe alții. Cei care contestă regimul „furărului” de Teleorman și-au dat mână cu mână și au făcut o horă a implicării civice: am aruncat flyere care puteau fi confundate foarte ușor ca făcând parte din spectacolul PSD, roșii și cu chipul lui Dragnea, care aveau scrise câteva realități sau întrebări lămuritoare pe spate: „Tu muncești și ei te fură”, „Tu contezi doar de alegeri, nu te-ai saturat sa fii folosit?”, „Miliarde împrumutate, zero spitale”, „Miliarde împrumutate, sate în noroaie”, „Tot mai mulți plecăm în străinătate. Oare de ce?”, „Pensii mărite, prețuri mărite. Tot gol în buzunare”, „De unde au bani de miting? De la tine. De la părinți. De la bunici”.

Apoi, am pregătit o boxă unde alți colegi ai mei i-au strigat în timpul discursului: „Dragnea, hoțul. Dragnea la pușcărie!” Iar alți colegi au afișat bannerele cu „Dragnea, ești un nimic” și preferatul nostru: „PSD atâta știe, să ne țină în sărăcie”.

Oamenii uniți de același scop și-au pus la dispoziție apartamentele și tot ce au putut pentru a da un semnal puternic că Romania vrea să rămână europeană. Ieri cu toții am strigat „Vrem în Europa!” Suntem atât de europeni, încât #nimic nu ne poate opri. Iașul a demonstrat că a fost lăsat la urmă în mod nedrept, condamnat la subdezvoltare și considerat un oraș de oameni cărora nu le pasă sau nu pot mai mult. Ne-am luat liber de la serviciu și am apărat Nordul, ca în poveștile în care forțele Binelui înving, și asta vom face și noi, până vom învinge. Dacă într-o zi de joi ne-am strâns în jur de 10 000, imaginați-vă cât de hotărâți sunt moldovenii să-și apere Nordul. Uneori, istoria ne forțează să învățăm lecțiile de a fi uniți și să ne alegem drumul. Alteori noi învățăm istoria să creadă mai mult în noi și că nicio generație nu mai trebuie să aștepte schimbarea, deoarece schimbarea o producem noi, acum. Noi suntem generația care va schimba cursul istoriei noastre și nu ne mai putem permite să o mai amânăm cu încă o generație. E nevoie doar să credem mai mult asta. Timpurile în care trăim ne arată acest lucru. Pe 9 mai cu toții am strigat într-un glas că vom merge la vot. Haideți să auzim glasul timpurilor noastre și să fim generația care trăiește istoria, să scriem noi înșine textul pe care copiii noștri îl vor citi în cărți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp