Foto: Profimedia
“Ăștia din generația asta nouă, “Z” sau cum i-o mai zice sunt praf. Nu știu de capul lor, sunt confuzi, nu știu ce vor. Noi știam că învățăm apoi ne angajăm și tragem pentru ceva pentru o carieră mai clară.”
“Nu reușesc să găsesc niște tineri responsabili să-i angajez deși ofer salarii mari, pur și simplu nu sunt motivați, nu-i interesează banii. Noi aveam foamea aia care ne împingea să rupem munții…”
“Ăștia din generația Z închid laptopul la 17:00 și sparg ușa, unul n-ar rămâne după program. Numai fițe și pretenții… Noi munceam mult peste program și nu ne mai plângeam atât. Și pe bani mai puțini.”
“Comunică foarte ciudat, pe limba lor, nu-i înțelege nimeni. Nu știu, frate, parcă noi vorbeam altfel.”
“Băi, tu ai văzut ce muzică ascultă ăștia? Numai înjurături, numai manele, rapul e trap, sunt sub orice critică. Doamne, n-am să-mi las copiii niciodată cu ăștia.”
Ai auzit vreodată genul ăsta de comentarii și păreri despre tinerii din generația Z? Eu da. Sunt trainer și am la cursuri oameni între 20-60 de ani. Cel mai des lucrez cu grupe 30-50 de ani. Și tot des aud genul ăsta de păreri. Eu am 44 de ani și recunosc că o parte din gândurile astea le-am avut și eu în anumite situații când nu am putut să angajez sau să motivez pe cineva să rămână în echipele pe care le-am coordonat. Erau de fapt propriile mele frustrări că sunt depășit de ceea ce se întâmplă și vreau și trebuie să mă adaptez și să mă updatez eu pe mine, ca pe un soft. Să nu ajung ca tatăl meu la bătrânețe care îmi cerea mai mereu să-i “bag și lui programele TV în memorie că iar au făcut ăștia ceva la cablu’”.
De un an colaborez însă cu o academie privată de business, The Entrepreneurship Academy. Sunt Team Coach și lector pe mai multe subiecte, ceea ce m-a pus în contact direct cu aproape toți studenții facultății. În plus, am ținut în ultimii ani cursuri pro-bono pentru sute de studenți din cele mai cunoscute ONG-uri studențești.
Toate astea m-au făcut să-mi schimb picătură cu picătură perspectiva asupra acestei generații. Dar picătura care a umplut paharul a venit chiar zilele trecute când am facilitat o experiență de învățare de Leadership într-o drumeție montană.
M-am întâlnit dimineața cu ei să plecăm împreună pe munte și am rămas blocat să văd că nu aveau încălțăminte de munte și nici mașini de off-road sau măcar SUV așa cum stabilisem. Erau senini, veseli în parcare în adidași în fața unor mașini pe cât de frumoase și puternice, pe atât de potrivite pentru asfalt din ăla netezit, fără gropi. Le-am spus condițiile mele: nu urcă nimeni fără încălțăminte de munte pe vărful pe care urma să ne cocoțăm că nu avem de ce să ne asumăm riscuri inutile și nici nu recomand să urce cu mașinile lor pe un drum forestier plin de gropi unde cred că înclinația pantei ajunge și la 45 de grade.
În sinea mea mă gândeam și la faptul că sunt șoferi neexperimentați și teribiliști și că cine știe ce se poate întâmpla pe acolo poe drum. Așa suntem noi, 40 plus, vedem mai multe pericole decât e cazul.
În plus, deja îmi activasem criticul din mine și mă gândeam că întreaga experiență de Leadership va fi tratată superficial și că nu își vor lua în serios nici rolurile de leader de grup și nici acelea de a oferi feed-back detaliat și constructiv colegilor de echipă. Mă mai gândeam că sigur vor vrea să bea și ei o bere-două acolo și că iar va trebui să fac pe polițistul să repet regulile de mers pe munte și ale facultății.
În fine, te-ai prins, îi judecam la greu, în capul meu.
Ce s-a întâmplat de fapt în realitate: în 10 minute au luat o decizie de a ne opri pe drum la un magazin sportiv de unde absolut toți care nu aveau încălțăminte de munte și-au luat câte o pereche. Pe drum au fost organizați și disciplinați și s-au împărțit la baza muntelui în 2 mașini care au ajuns amândouă cu bine până la cabana de unde se pleca pe traseu. Fără stricăciuni, fără muzică tare, fără teribilisme.
De la cabană am plecat în grup organizat și au fost un grup compact și responsabil toate cele 4 ore cât a durat urcarea și coborârea până și de la Vârful Ciucaș. Au luat în serios rolurile, și-au notat feed-back-ul, au dat și au primit 90 de feed-back-uri individuale deși erau obosiți la final toți.
Au băut bere fără alcool. Ca mine.
Au salutat oameni pe munte după ce le-am spus că așa se face, au mers bine, prudent și în ritm sănătos, a mers totul strună.
Evident că m-am înșelat cu toate etichetele pe care le pusesem și mă bucur imens că m-am înșelat. De foarte multe ori ne conduc prejudecățile atunci când ne uităm la generația Z, care este la fel de neînțeleasă precum eram și noi de către părinții noștri. Am oameni în grupa mea de la facultate care pot livra în 24 de ore prezentări de strategie de business și propuneri de branding pentru companii pentru care alte firme de publicitate ar lua mulți bani și consuma săptămâni întregi. Știu că am lucrat 14 ani în domeniu.
În plus, mulți dintre ei sunt mai inteligenți emoțional la 18-22 de ani decât eram noi la 30-35 de ani. Nu ei sunt varză că vorbesc diferit și se orientează după alte valori. Noi suntem varză că nu ne adaptăm, că refuzăm să ne schimbăm și să-i înțelegem.
Muzică ciudată ascultam și noi pentru părinții noștri (Heavy metal, Gothic, BUG Mafia, Paraziții etc). Înjurături erau și atunci în versuri, dar altele. Pe înțelesul nostru, nu și al părinților noștri. Și noi ne căutam drumul la vârsta asta. Unii dintre noi încă îl mai caută. Și este ok. Pe ei nu numai că nu-i mai motivează banii pe primul loc, dar au înlocuit asta cu o misiune puternică a firmei care să impacteze mediul înconjurător și să ajute la derularea unui business sustenabil. Se uită la valorile firmei, noi ne uitam la salariu și cam atât.
Nu lucrează după 17:00 și noi băgam până la 21:00. Și cum e mai sănătos? Voi ce i-ați recomanda copiilor voștri să facă? Să stea noaptea la birou sau să aibă o viață armonioasă și echilibrată? După un an petrecut în preajma tinerilor 18-22 de ani, mă declar fanul lor înfocat și învăț de la ei cel puțin la fel de mult precum învață ei de la mine.
Vă urez să aveți curajul de a-i asculta, de a le pune întrebări și de a-i înțelege!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pentru ca ei au invatat ceva, timpul personal conteaza mai mult decat banii.Pe de alta parte nu mai sunt incitative , pe plan mondial , a cumpara o casa de exemplu a devenit un lux ..Azi a fi angajat si platit cu salar, nu mai inseamna aproape nimic.
Golden era in USA ai anilor 50 -70 a insemnat ca dintr-u salariu de muncitor simplu, plateai ipoteca, avea doua masini etc, asta in conditiile in care cele mai multe femei erau casnice.
În plus, încălțările noi (ghete/bocanci) trebuie mai întâi rodate pe un traseu super ușor, nu probate din prima tură pe un traseu abrupt. Dar hei, traseele care duc la vf. Ciucaș pot fi făcute și în șlapi, așa că a fost ok. Gen. Z a fost în siguranță.