Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Generozitatea copiilor. Cum au ajuns elevii din 20 de școli să contribuie la construcția Spitalului de Copii ridicat de Dăruiește Viață

Copiii dăruitori

În 2009, atunci când eu și Carmen am început bătălia pentru viața lui Dragoș, un adolescent de doar 17 ani care se lupta cu un cancer, am încercat să mobilizăm liceu în care el era elev. Am avut atunci o discuție cu directoare și directoarea adjunctă, pe care încercam să le convingem să-l susțină pe Dragoș și să-i îndemne pe colegii lui să-l susțină și ei, să ne fie alături în demersul de a convinge autoritățile să finanțeze tratamentul lui în străinătate.

„Nu avem voie de la inspectorat”, acesta a fost răspunsul celor două doamne... Aveau nevoie de aprobare de la inspectorat pentru o lecție de solidaritate cu un copil aflat în cea mai dramatică situație cu putință…

În 2022, peste 20 de școli din București și din țară, au organizat acțiuni și târguri caritabile, au strâns bani și i-au îndemnat și pe alții să facă parte din cea mai mare comunitate adunată vreodată în România, pentru a face bine, comunitatea #NoiFacemUnSpital.

E o schimbare uriașă de mentalitate și e o enormă bucurie să vezi profesori și învățători care-și îndeamnă elevii să se implice, să vezi elevi de liceu care-și dedică timp și energie pentru astfel de acțiuni și să vezi părinți care-i susțin și care participă alături de ei la târgurile caritabile.

Am avut privilegiul de a interacționa cu unii dintre copiii care s-au implicat, pe viu sau prin zoom și dincolo de emoțiile oarecum firești, ne-am încărcat cu energie și optimism: vine o generație care știe încă din școală că implicarea și empatia sunt ingrediente fără de care e greu să-ți găsești sensul.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult