Foto: Profimedia
Actuală criză din Afganistan a dat peste cap întregul guvern german, aflat oricum pe picior de plecare: se vorbește deja despre ce fel de moștenire va lăsa cancelarul Angela Merkel, cunoscută pentru sângele rece și reacțiile prompte în situații limită.
Însă în cazul de față, în ceea ce a fost botezat "dezastrul Afganistan", atât soluțiile cât și acțiunile inspirate au cam lipsit. În colimator este luat și ministrul de Externe, Heiko Maas (SPD), care nu a reușit nici de această dată să se ridice la nivelul așteptărilor naționale și internaționale, Merkel fiind, ca de obicei, figura cea mai pregnantă pe plan extern.
În 2019 Maas a susținut politica de multilateralism a președintelui Macron, însă în situația de față nu se poate vorbi de o acțiune coordonată și sincronizată din partea statelor europene. Conferința de la Ljubljana din această săptămână a avut mai mult un efect de terapie colectivă post traumatică - propunerea de a înființa trupe europene de intervenție (Eingreiftruppen) alcătuite din 5000 de soldați nu a suscitat interesul multor lideri, în special est-europeni, ce o consideră cel puțin contradictorie ideii de NATO și nu neapărat necesară. Ceea ce summitul a confirmat este faptul că politica migratorie este încă călcâiul lui Ahile al UE.
Despre situația din Afganistan, ministrul Maas a declarat că Germania nu va recunoaște guvernul taliban dacă în noul stat islamic nu se vor respecta drepturile omului, principiul de pluripartidism, libertatea presei și nu se va lupta contra terorismului și traficului de droguri. Însă nimănui nu îi este clar cine anume ar trebui să se ocupe de aceste aspecte, de care depinde și o altă chestiune: ajutoarele umanitare de care beneficiază Afganistanul. Doar în ceea ce privește administrația aeroportului din Kabul există o anume claritate: Talibanii au adresat propunerea Turciei, care, cu siguranță, nu o va refuza.
Din momentul în care talibanii au ocupat capitala Kabul, Germania a încercat cu disperare să găsească soluții și să salveze ceea ce se mai putea salva. Unica acțiune vizibilă a fost recuperarea - parțială (!) - a personalului auxiliar local: ar fi fost vorba de un total de 40.000 de persoane care, începând cu 2013, au colaborat într-un anumit fel cu autoritățile germane în Afganistan. Până în prezent, în Germania au fost aduși 4400 de cetățeni afgani și 360 de solicitanți de azil de alte naționalități (jurnaliști, angajați organizații internaționale, activiști pentru drepturile omului).
Personalul auxiliar din Afganistan și familiile acestora au dreptul la un permis de ședere în conformitate cu Legea de Rezidență, nefiind considerați solicitanți de azil. În dreptul internațional, migranții sunt persoane care își părăsesc voluntar patria.
Refugiații, pe de altă parte, fug de o situație de urgență - cum ar fi amenințarea reprezentată de talibani în Afganistan.
Situația Europei nu este comparabilă cu cea din 2015, și nici măcar poziția Turciei nu mai este aceeași: Erdoğan a declarat recent că țara sa nu va deveni "tabăra de refugiați a Europei". La granița cu Iranul este în construcție un zid de sute de kilometri. Ca și la granița cu Grecia, la cea dintre Belarus și Polonia, Letonia, Lituania.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.