Foto: Profimedia
Joe Biden a decis că 31 august rămâne termenul limită pentru evacuarea aeroportului din Kabul de către trupele NATO, în pofida apelurilor liderilor G7 de a decala termenul limită al evacuării. Dar cât din această hotărâre a stat în puterea președintelui SUA sau în ce măsură nu a avut de ales?
Acordul dintre SUA și talibani a fost negociat de administrația Trump și avea ca termen limită de încheiere a retragerii trupelor SUA (și implicit NATO) 31 mai 2021. Administrația Biden a reușit să negocieze cu talibanii o extensie până la 31 august 2021.
Aceste negocieri între Guvernul SUA și o organizație teroristă s-au purtat fără implicarea formală a guvernului afgan ales democratic în timpul prezenței militare NATO în Afganistan. Deci, „nu negociem cu teroriștii" până când negociem și cei care vor fi afectați cel mai mult de rezultatul negocierilor nici măcar nu iau parte la negocieri.
Să sumarizăm: pe vremea când aveau mai multă putere de negociere, americanii au negociat cu talibanii că cei dintâi se vor retrage. Apoi au negociat că retragerea vă fi amânată cu 4 luni. Talibanii le-au dat deja americanilor o extensie pentru acordul de noncombat reciproc.
De la acea negociere pentru extensie s-a întâmplat că americanii și-au retras grosul trupelor combatante, iar talibanii au ajuns să controleze aproape tot Afganistanul. Au capturat cam tot armamentul și echipamentul de vreo 80 de miliarde de USD dat de SUA armatei afgane care, în mare, a dispărut în neant (adică a refuzat să lupte un război absurd pierdut de la bun început).
Enclava temporară NATO numită aeroportul din Kabul este tolerată de talibani pentru că își respectă acordul negociat și, atât timp cât este respectat termenul limită de evacuare, nu au nimic de câștigat prin luarea cu asalt a acesteia. Toate trupele NATO care „asigură securitatea" pe aeroportul din Kabul nu se luptă cu talibanii. Și dacă ar face-o nu ar avea șanse de câștig. Teritoriul dimprejurul aeroportului este controlat de talibani care, până acum, nu au tras nici măcar un glonț către un avion NATO. Poate că talibanii nu au arme sol-aer foarte sofisticate (deși au capturat cam tot ce au dat americanii armatei afgane), dar să ataci avioane cargo militare care sunt la sol sau decolează nu este chiar „misiune imposibilă".
Deci, cât de mult „a decis" Joe Biden că 31 august rămâne ultima zi de prezență a trupelor SUA (și implicit NATO) în Afganistan? Desigur că SUA are forță militara cât să distrugă viață umană pe pământ de câteva sute de ori și ar putea să-și flexeze mușchii de distrugere. Doar că SUA se retrage din Afganistan. Și asta nu de ieri de azi. Ar fi absurd ca SUA să-și folosească resursele militare quasi-infinite într-o ofensivă al cărei scop să fie o amânare a retragerii. Ar fi un fel de „luptă pentru pace", dacă înțelegeți ironia.
Ideea că președintele SUA decide ce se va întâmpla în Kabul după 1 septembrie este o halucinație dată de complexul de superioritate al SUA și NATO. SUA și NATO au pierdut războiul din Afganistan. Tocmai de aia se retrag după 20 de ani de la ocuparea, pardon! eliberarea Afganistanului.
Pe teren, forțele vestice nu au nimic semnificativ de negociat pentru că sunt puține și cu o misiune foarte limitată (adică nu se vor angaja în ofensive pentru că nu au susținere „de acasă"). SUA și NATO nu au perspectiva reală de a reporni o ofensivă militară de proporții. După 20 de ani de război (confirmat!) pentru nimic, ce guvern democratic ar trece la contraofensivă?
Pe planul nonmilitar liderii G7 încearcă să vânture pârghiile banilor (ca ajutoare) și a potențialei izolări diplomatice și economice. Aceeași idee a fost vehiculată înainte ca talibanii să captureze Kabulul de către Josep Borel (ministrul de externe al UE) care le comunica talibanilor (pe 12 august) că, dacă vor pune mâna pe putere fără alegeri libere, riscă izolarea diplomatică și economică.
Abordări corecte în principiu în lumea democratică și bogată, doar că total razna pentru realitate. Talibanii sunt o organizație teroristă, deci nu mai pot ei de izolarea diplomatică a NATO și UE cu care s-au războit direct sau indirect vreo 20 de ani.
Amenințarea vestului cu izolarea economică a Afganistanului este pur și simplu o glumă tâmpită. Organizația teroristă care a pus stăpânire pe Afganistan s-a finanțat fără să aibă acorduri de liber schimb cu UE și fară să acceseze ajutoare umanitare sau militare din partea SUA. Dimpotrivă! Au reușit să cucerească Afganistanul fiind izolați economic și în pofida trilionului de dolari pompat în Afganistanul eliberat de SUA și NATO. Mai mult! Odată cu victoria finală, au câștigat premiul cel mare de a pune mâna pe resursele pompate de SUA în armata afgană.
Este adevărat că economia Afganistanului era dependentă de ajutoare venite din partea „Vestului" care cu siguranță nu vor mai veni.
Populația civilă și economia „reală" vor suferi în absența dolarilor proaspăt tipăriți aduși cu avionul cargo militar. Și de ce le-ar păsa talibanilor despre asta? Nu uitați că talibanii sunt o organizație teroristă care a reușit să obțină controlul asupra unei țări nu tocmai mici.
Atât timp cât își pot plăti bine „brațele armate", restul contează prea puțin. Pe lângă sursele de finanțare care i-au adus la putere prin război de gherilă vor avea la dispoziție bani suplimentari care vor veni din deținerea puterii. Poate vreo exploatație minieră a unei companii chineze sau ruse va plăti niște redevențe care să asigure plata noilor „trupe de securitate".
Iar dacă populația va suferi de lipsuri materiale, atunci cu atât mai bine pentru talibani. O populație care flămânzește este o populație care nu se va răscula fie pentru că este prea slăbită, fie pentru că dacă îi arunci o bucată de pâine se vă bucura că nu e mai rău decât atât.
Mai mult, vor fi suficient de disperați să fugă de foame și opresiune către țările UE și NATO. Cu atât mai bine pentru talibani. Adversarii sunt copleșiți de suferințe umane la care trebuie să răspundă pentru că lor le pasa despre drepturile omului.
Concluzia este că SUA, NATO, adică „Vestul" a pierdut războiul din Afganistan. Și nu l-a pierdut „la limită", ci l-a pierdut categoric. Nu știu de ce a fost pierdut și nu mă voi hazarda în explicații post factum despre ce a mers prost în ultimii 20 de ani.
Constat doar că liderii G7 și NATO și orice înseamnă civilizația vestică încă mai au halucinații că „de fapt nu au pierdut" și că „pot transforma o înfrângere într-o victorie".
Doar acceptând și asumând aceasta înfrângere mai poate avea „Vestul" vreo șansă să se poată lua în serios în viitor în fața propriilor cetățeni.
----------
Voi încheia vorbind despre implicarea României în războiul din Afganistan 2001-2021.
În 2001 românii aveau treabă în Afganistan cam cum are crema de ghete treabă cu racheta cosmică. România a participat la coaliția din Afganistan cu niște soldați în uniforme de camuflaj pentru păduri și cu niște TAB-uri care aveau performanța de a sta (!) pe roți.
Armata română a mers în Afganistan pentru a convinge guvernul SUA că România merită (este determinată) să fie membru NATO. Și funcționat. Misiunile armatei române în Afganistan au marcat modernizarea, profesionalizarea armatei și au câștigat bunăvoința SUA și a altor membri NATO pentru a accepta România în alianța nord-atlantica în 2004.
Militarii români și-au îndeplinit misiunile în Afganistan cu sacrificii și au adus onoare și beneficii politice României! Respect și onoare lor!
Odată atinse obiectivele de politică externă, pe românii din România i-a durut fix în urma Humvee-ului de afgani și Afganistan.
În recenta degringoladă a evacuării din Kabul a vesticilor și colaboratorilor cu vestul, România a trimis un avion cargo militar (Hercules) care a reușit să evacueze 15 cetățeni români. Nici un afgan care a ajutat trupele romane nu și-a găsit refugiul în acel „Hercules".
Iar în schema mai largă a situației militare, umanitare sau doar umane, care este poziția României? România a câstigat enorm în urma participării la intervenția „Vestului" în Afganistan (apartenența la NATO). Această participare a costat bani, vieți și sânge vărsat. Dar pentru România a dat cu plus foarte mult în ultimii 20 de ani.
Oare am putea să acordăm adăpost unor afgani care s-au trezit cu țara întoarsă în timp cu minimum 20 de ani? Noi, cei care avem cât de cât habar ce înseamnă tirania, oare am putea să ne permitem luxul de a fi omenoși cu măcar 1000 de afgani?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
... "afgani care s-au trezit cu țara întoarsă în timp cu minimum 20 de ani"? Cred că glumiți. Era și este cu sute de ani în urmă și 20 de ani, după cum se vede, nu contează prea mult. Americanii s-au trezit în fața aceleiași prăpăstii, un salt înapoi în timp. Oricâte bune intenții ai avea, prăpastia rămâne și e de netrecut.
"Noi, cei care avem cât de cât habar ce înseamnă tirania, oare am putea să ne permitem luxul de a fi omenoși cu măcar 1000 de afgani?" Am putea, desigur. Însă nu schimbă nimic pentru cei rămași acolo. A, ba da, ne ajută pe noi să ne simțim mai bine, iată, am ajutat.