Foto: Inquam Photos/Octav Ganea
Când fiul meu trebuia să intre în clasa pregătitoare, i-am depus dosarul de înscriere la școala de cartier de care aparțineam, o școală aflată undeva la mijloc în ceea ce privește rezultatele la Evaluarea Națională.
Vizavi, o școală aflată cu 30 de poziții mai sus. La vreun kilometru distanță, una din top 50 pe București. La nici 5 kilometri, una din top 5. Care e granița până la care suntem dispuși să mergem ca părinți de dragul viitorului copilului nostru? Câți kilometri suntem dispuși să străbatem pe zi pentru a-i oferi o viață mai bună? Dacă aș face cu 500 de metri mai mult astăzi, l-ar ajuta acest lucru să decoleze, peste ani, spre deplina împlinire a potențialului său? Oare chiar așa merg lucrurile?
Am stat un pic să mă gândesc și am decis să rămânem pe loc. În primul rând, nu mă vedeam alergând după viză de flotant. Apoi școala părea destul de bine administrată și nu auzisem că s-ar întâmpla acolo vreo grozăvie. Copiii care locuiesc în zonă sunt simpatici, iar cu vecinii mă înțeleg bine. Nu mi s-a părut niciodată că e o lume de care să fugi, ci o lume împreună cu care ar merita să faci eforturi să te ridici. Și m-am gândit la vorba aceea din popor cu „pomul lăudat”. La dezamăgirile pe care le-am avut uneori din partea unor oameni despre care auzisem lucruri extraordinare și la surprizele foarte plăcute venite din partea unor oameni despre care știam foarte puține.
Când am depus dosarul am aflat că, deși nimeni nu te împiedica să optezi pentru o anumită învățătoare, cel mai probabil directorul nu va ține cont de opțiune, iar distribuirea copiilor se va face în mod aleatoriu. Și aleatoriu a fost. Cu mai puțin de o săptămână înainte de începerea școlii, noi nu știam încă numele învățătoarei. Am început să mă neliniștesc și să intru în logica lui „dar dacă...” și a lui „oare ce va fi…?”
În cele din urmă, m-am liniștit, am hotărât să am încredere și m-am gândit că dacă vor apărea probleme voi încerca să le rezolv pe măsură ce se ivesc. Iar astăzi, la un an și un semestru de la începerea școlii consider că am făcut alegerea potrivită și că încrederea nu mi-a fost înșelată.
Marți, când Inspectoratul Școlar al Municipiului București a anunțat, începând cu acest an, reguli noi pentru înscrierea la clasă pregătitoare. Pe scurt, elevii vor fi repartizați în clase în ordine alfabetică sau prin tragere la sorți, iar învățătorilor le vor fi desemnate clasele în aleatoriu, după un model folosit deja de patru ani în județul Timiș.
Inspectorii școlari vor astfel să pună punct celebrelor liste ținute de învățătoarele căutate, la care mulți părinți se străduiau să își înscrie copiii încă din grădiniță. „Aveam semnale clare că așa funcționează unele învățătoare, unele școli, cu liste prestabilite, apoi cu presiuni din partea tuturor și se ajunge la situația în care sunt clase de 38 de copii la pregătitoare și alte clase sunt la polul opus”, a declarat Maria Manea, inspector școlar la ISMB, pentru Hotnews. Iar Ministerul Educației vrea să extindă modelul în toată țara.
Cred că în acest moment educația din România are nevoie de un sistem repartizare a elevilor pe clase care să elimine bulele elitiste create în mod artificial și netransparent în învățământul public, chiar de la începutul ciclului primar. Aceste liste, tolerate ani buni, au generat discriminare în ceea ce privește accesul elevilor la o educație de calitate. Au menținut o vulnerabilitate etică, încurajând presiunile pentru repartizarea preferențială a elevilor. I-au dezavantajat pe învățătorii aflați la început de carieră. Au încurajat segregarea și au ținut în viață iluzia soluțiilor individuale la problemelor sistemice.
De câțiva ani, eșecurile sistemului public de educație au devenit, poate, mai evidente decât oricând. Elevii români sunt constant la coada clasamentului european la testele PISA, iar în jur de 40% dintre ei obțin, la fiecare rundă de testare, rezultate care îi plasează în zona analfabetismului funcțional. Pentru o parte însemnată a elevilor, Evaluarea Națională de la finalul clasei a opta este un examen greu de trecut. Școala nu îi echipează mai deloc pe copii cu abilitățile necesare pentru a deveni buni cetățeni și pentru a-și găsi locul într-o societate în schimbare.
Mulți părinți sunt, pe bună dreptate, îngroziți și încearcă, fiecare cum poate, să creeze o variantă mai bună de parcurs școlar pentru copiii lor. Iar aceasta înseamnă adesea să caute o învățătoare bună, preferabil la o școală de stat cu renume.
Dar într-un sistem de educație care are atâtea probleme legate de programele școlare, de evaluare, de organizare, de formare și motivare a personalului didactic o astfel de soluție nu reprezintă decât un refugiu de moment pentru familiile în cauză. Mai devreme sau mai târziu toți copiii din România resimt problemele provocate de reformele ratate și lipsa de viziune de educație. Să ne mângâiem cu gândul la clasele de top din unele școli sau la olimpici nu face decât să ne îndepărteze de schimbarea atât de necesară.
Decizia de a repartiza elevii în clase aleatoriu reprezintă o modificare de perspectivă de care școala românească avea nevoie și semnalează direcția corectă: trebuie să asigurăm o educație de calitate pentru toți copiii. Iar pentru asta este nevoie ca bunele practici, pentru care o anumită învățătoare este admirată, să fie încurajate pentru a fi preluate și de colegii săi.
Nu este suficient să căutăm învățătoare bune pentru câțiva copii. Avem nevoie de o școală mai bună pentru toți copiii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"Formatul" testelor Pisa nu se potrivește deloc cu ceea ce se preda în școală.
Și aici ar fi bine ca aceste PISA sa fie pe "formatul romanesc".
Sunt curioasa dacă cineva a făcut o comparație între cele doua: PISA și școala romaneasca..
Calitatea actului pedagogic nu se poate stabili de observatori. Singurii care pot emite astfel de judecati sunt prichindeii din banci. Si ei sunt foarte subiectivi. Nu intotdeauna se acomodeaza cu "invatatoarea buna", laudata de altii.
In ce priveste "bulele elitiste", cred ca e nevoie sa se faca asa ceva in toate scolile. Cei mai buni elevi -de la clasa pregatitoare- sa fie grupati intr-o clasa pe care s-o preia cea mai capabila invatatoare pe serie. (Doar pe criteriul rezultatelor copiilor si IQ-ului lor; nu pe criterii de spaga.)
Daca imprastiati copiii inteligenti in masa prostilor sau a lenesilor, ii veti distruge. E nevoie de elitism in invatamint, in fiecare scoala.
• „Cred că în acest moment educația din România are nevoie de un sistem repartizare a elevilor pe clase care să elimine bulele elitiste create în mod artificial și netransparent în învățământul public, chiar de la începutul ciclului primar. ”
• „Nu este suficient să căutăm învățătoare bune pentru câțiva copii. Avem nevoie de o școală mai bună pentru toți copiii.”
Cauza? mai multe intamplari din clasa. Asa ca parintii o vor muta in alta scoala, la alta invatatoare. Sper sa ajunga in locul potrivit.
Ce era de făcut? Copiii prietenilor noștrii făceau la școală inclusiv pregătiri de concursuri (Niculescu sau Arhimede) în opinia mea pe atunci văzute ca barometre al nivelului de pregătire... Ne aflam într-o fundătură, așa că am ales să „chinuim” copilul...cam doi ani de homeschooling, ajunși cu nervii la pământ in clasa a IVa am lăsat treaba profesioniștilor (mate și română) pentru a fi pregătită să scape din cartier, lucru ce avea să aibă loc din clasa a V-a alegând unul dintre colegiile de top care au clase de gimnaziu.
Menționez că ce a urmat a fost plăcere, învățatul a devenit obicei, copilul este ok, nu a suferit și nu suferă deloc de pe urma educației/cărților/programei școlare..