Foto: Guliver Getty Images
În 2018, înainte de finala Simonei Halep de la Roland Garros, suporterii români care invadaseră arena Philippe Chatrier aveau în proporție covârșitoare tricouri cu echipa națională de fotbal. Pe spatele lor l-am văzut pe Lăcătuș, pe Hagi - tatăl, l-am văzut și pe Mutu, care - recunosc - nu mi-a plăcut niciodată, am văzut nume ce proveneau din diferite generații. Am privit spre ei, melancolic, cu gândul la naționala de fotbal ce bătea Argentina la un turneu final, și care ne scosese atunci în stradă. Suporterii, care veniseră în ziua aceea pentru Halep, tânjeau la extazul dat de o performanță, iar borna lor era, chiar dacă acum era vorba de tenis, Generația de Aur. Mereu a fost.
De altfel, când Halep a început să aibă primele performanțe în tenis, am văzut cum foști colegi de-ai mei ce semnau în Gazeta Sportului, dedicați fotbalului, urmași ai marelui Ioan Chirilă, au reorientat scrisul spre racheta Simonei. Până și în semnătura lor, ce aborda subiectul zgurii, se simțea nostalgia după un fotbal cu emoțiile pe masă.
Subsemnatul, am renunțat a mai semna editoriale despre sportul rege, sătul, cu tot respectul, de Voluntari, Chiajna etc., de calificări ratate și transferuri la arabi, chinezi sau chiar zone de conflict. Ăsta a fost fotbalul nostru timp de decenii: o glumă proastă.
După ce Simona câștigase trofeul, pe poarta arenei a ieșit un bărbat mai mic de statură cu zâmbetul pe buze, afirmând răspicat că el iubește sportul și îl va iubi toată viața și că sportul înseamnă muncă și iarăși muncă, iar atunci când nu te ferești de ea, ingredientele ca talent și mentalitate aduc succesul. A plecat fără prea multe reflectoare în jurul lui. M-am uitat după el, și m-am întrebat de unde vine ambiția lui, setea de a fi cel mai bun. Astăzi, privindu-l pe Ianis, împreună cu toți coechipierii veniți de la Academia Viitorul, cum răpun Anglia, întrebarea persistă. Și probabil, va mai persista ani buni de azi înainte, căci tatăl care iubește cu patos sportul a predat în sfârșit ștafeta. De azi, Hagi e puștiul.
Și mai e ceva. Victoria tinerilor tricolori a scos nu doar fotbalul din cap unor englezi cotați la 300 milioane de euro, ci mai ales, a smuls din țâțâni borna la care se raportau până acum toate meciurile naționalei de fotbal. A mutat-o într-un vestiar de tineri, ce sunt dovada vie că România muncește.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce au in comun cei trei: au fost batjocoriti de creditorii echipelor de fotbal din Liga 1 (Hagi de Becali, Isaila de Niculae si Radoi de Becali).
Ma inclin!