Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Handbal de înaltă tensiune

Un inginer electronist din nordul țării a pus la cale o academie sportivă pentru juniori. 

Când e în laboratorul de testare, verifică panourile de distribuție electrică, proaspăt scoase de pe linia de fabricare. Când e în birou, deleagă sarcini subalternilor, răspunde la telefon antrenorului de handbal care cere un laptop pentru ca tinerii să vizioneze meciuri. Iar când e în ședințe la școală, convinge părinți să-și lase copiii în practică.

Toate astea, și uneori mai multe, le face Radu Mare (foto jos), inginer, manager de echipă, mentor.

Radu Mare conduce laboratorul de testare și metrologie al Electro Sistem, o companie din Baia Mare care produce și vinde echipamente pentru sistemele de distribuție a energiei electrice în România și Europa de Vest. Un munte de om de 39 de ani care trădează trecut de handbalist, Mare a ajuns în companie în 2012, ca să pună la punct sistemul IT de comunicații interne din firmă.

Pe atunci, lucra drept coordonator al Academiei de Handbal „Minaurul”, o școală de handbal masculin finanțată de Electro Sistem. Fiindcă și-a dat seama că studiile profesionale ale lui Mare pot fi exploatate în companie, directorul general, Ștefan Blasko, l-a însărcinat cu noi proiecte: înființarea laboratorului de testare și găsirea unor ucenici tineri cu potențial de viitori angajați.

Foto: Călin Ilea

În copilărie, Mare asambla cu fascinație radiouri din piesele truselor de jucărie. După Revoluție, după-amiezele de după școală și weekendurile îl prindeau în firma de televiziune prin cablu a unui prieten de familie, unde meșterea la calculatoare. Licean la o clasa de informatică-engleză, pe atunci nici nu îndrăznea să viseze la un PC numai al lui. Calculatoarele, engleza și handbalul i-au fost prietenii din liceu. A jucat de mic ca inter stânga la echipa locală de juniori. Îi plăcea handbalul pentru că îmbina forța și îndemânarea în regim de viteză. Era spectaculos. A renunțat însă într-a X-a și doi ani mai târziu a plecat la facultate la Timișoara, la Electronică și Telecomunicații. Când era în ultimul an, un profesor german a venit să caute studenți interesați să se înscrie la doctorat la Institutul de Frecvențe Înalte al Universității din Bremen. Mare a câștigat unul dintre cele cinci locuri disponibile, așa că în 2000 a plecat să studieze microunde, printre alte metode prin care se identifică caracteristicile iluminării radar a unui avion.

Ținea și seminarii pentru studenți și devenise un fel de tutore pentru tinerii care-l băteau la cap cu probleme pe care nu le înțelegeau la cursuri. I-a plăcut să lucreze cu studenții și a descoperit atunci că procesul de învățare din Germania era concentrat mai mult pe întrebări decât pe certitudini. „Mințile proaspete pun întrebări care par absurde, dar ridică probleme noi la care până atunci nu te-ai gândit și atunci învățăm cu toții”, spune Mare.

Pentru că nu a putut sta departe de țară, după doctorat, a decis să se întoarcă acasă la Baia Mare. Credea că se pot face lucruri frumoase și în România, așa că în 2004, la 28 de ani, cu economii strânse din jobul de asistent universitar, a pornit o firmă care monitoriza sisteme automatice industriale, cum sunt centralele termice. S-a apropiat și de „Minaur”, echipa de handbal masculin a orașului. 

Foto: Călin Ilea

Fiindcă învățase germana la doctorat, îi ajuta pe cei din staff-ul administrativ al echipei să comunice cu parteneri străini. A vrut să dea o mână de ajutor pentru că echipa trecea printr-o perioadă grea: era într-un impas, și financiar, și sportiv.. Așa i s-a propus să conducă clubul și a acceptat cu entuziasm. I se părea o provocare interesantă să ridice echipa care i-a marcat copilăria și îi reprezintă orașul. A renunțat curând la munca de la firmă, fiindcă nu reușea să le facă pe amândouă; în plus, avea o familie care se mărise cu două fetițe.

*

În 2009, pe când conducea echipa de seniori, Mare și unul dintre antrenori l-au cunoscut pe Ștefan Blasko (foto jos), directorul general și fondatorul Electro Sistem, căruia i-au propus să finanțeze un club de juniori. Electro Sistem era o afacere locală, cu mai mult de zece ani de experiență, care producea echipamente pentru distribuția electricității de medie și joasă tensiune, și al cărei patronat dorea să investească în sport. Experiența, dar și noțiunile de psihologie sportivă pe care le devora pe internet, îl făcuseră pe Mare să se gândească tot mai serios la o școală de handbal masculin, care să țină cont de educație, nu doar de performanță.

Și-ar fi dorit să creeze o școală unde antrenorii să vorbească mereu cu jucătorii, să-i întrebe la ce se gândesc când trag pe lângă poartă, ce le trece prin cap când dau o pasă bună pe care un coleg o ratează sau unde se văd peste cinci ani. O școală unde să învețe engleză ca să se descurce la orice club sportiv din lume; o școală care să le ofere cele mai bune echipamente; o școală diferită de ce se întâmplă în handbalul românesc de juniori unde, adesea, adolescenții de peste doi metri înălțime nu sunt lăsați de antrenori să joace pentru că „încurcă” meciurile. Deși potențialul unor astfel de tineri este enorm și pot deveni sportivi-senzație, ei stau adesea frustrați pe banca de rezervă și nu acumulează experiență de joc.

Foto: Călin Ilea

Mare visa la o școală unde copiii învață necondiționat să joace handbal de performanță, și nu un loc unde cei mici muncesc doar pentru titlurile care aduc finanțările bugetare. Filozofia lui s-a potrivit mănușă cu dorința lui Blasko, care voia ca dintr-o astfel de academie să iasă oameni pregătiți pentru viață, care să știe greul, să înțeleagă ce înseamnă „echipă” și pe care societatea se poate baza. „Nu întotdeauna ajunge în mentalul colectiv că avem o fabrică care face celule electrice, cum fac eu. Handbalul este o chestiune pe care aproape toată lumea din oraș o știe și atunci eu am considerat că este bine să finanțez această mișcare”, spune Blasko. În 2010, Mare, Blasko și Răducu Pop, un al treilea om de afaceri local, au fondat Academia de Handbal Minaur, club pentru copii de la 8 până la 18 ani. În timp, Blasko a aflat că Mare are experiență și în domeniul electro, așa că i-a propus o colaborare. „A făcut o facultate de succes în Timișoara și a fost trimis la bursă în Germania unde și-a dat doctoratul într-o zonă în care chiar aveam necesități în firmă așa că i-am propus să vină să lucrez cu mine”, spune Blasko.

În 2012 a devenit angajat full-time, responsabil de înființarea unui laborator de testare, pe care directorul general îl plănuia de multă vreme. Noul proiect permite companiei să economisească timp și bani. Prototipurile panourilor de distribuție electrică care ies de pe linia de producție sunt testate în fabrică, și nu la firme externe. Oamenii din laborator testează echipamentele în diverse situații de stres, de exemplu trebuie să fie suficient de rezistente la tensiuni electrice mari – dacă nu sunt sigure, pot pune în pericol viața unui operator.

Laboratorul, un proiect de un milion de euro, s-a deschis toamna asta, când a sosit din Elveția cel mai scump și spectaculos echipament: un generator de undă de impuls care simulează trăsnete și care poate astfel verifica siguranța produselor fabricație Electro Sistem supuse acestor probe.

Aproape în fiecare vineri, după muncă, în biroul lui Mare se strâng tinerii handbaliști de la Minaur. Mai mult din postura de prieten, bărbatul îi ia la discuții despre viață. Îi plac întâlnirile, fiindcă simte că le dă de gândit băieților. (Mare spune că șeful său glumește uneori că este angajatul firmei doar în timpul liber, în rest al Academiei.)

Vrea să-i vadă curajoși, să se gândească nu doar la cum să facă să dea gol, să se gândească la ei ca viitori sportivi. Nu le dă sfaturi pentru că n-ar vrea să creadă că este un dicționar mereu cu răspunsurile pregătite; mai degrabă îi place să-i învârtă în jurul întrebărilor. Poate o să ajung sportiv, poate nu? Ce fac când am un coleg dificil? Ce fac când semnez primul contract cu o echipă? „Sunt aspecte psihologice micro, dar importante”, spune Mare. „Sportivii de top au calități interioare care țin de psihologie, dar pot fi și învățate. Trebuie să știi cu care să fii moale, cu care tare”.

Foto: Călin Ilea

Astăzi, la Academie sunt cinci antrenori care se ocupă de 120 de copii, de la 8-9 ani până la 18. Nicio competiție sportivă nu e ratată, iar cantonamentele au loc și în afara țării, în Ungaria sau Austria. 17 dintre cei mai talentați, care nu-și permit să mănânce acasă tot ce ar avea nevoie un viitor sportiv, primesc mese gratuite, iar cei care vin din localități limitrofe Băii Mari, chiar și cazare. Toți sportivii din ultimul an de juniorat au luat lecții de engleză. Niciunul nu-și cumpără pantofii sport, ci îi primesc de la club. Lucrurile materiale sunt importante, dar și mai valoros este că antrenorii au grijă de procesul de învățare. Încearcă să nu lase niciun copil în vreo roată a frustrării și să vorbească de fiecare dată când îl văd pe vreunul că stă posomorât pe bancă.

În 2015, Clubul a avut 12 jucători în loturile naționale. Mare spune că Academia mai are încă multe de experimentat și încearcă mereu să aducă instrumente noi de învățare. Vara asta l-a invitat la Baia Mare pe antrenorul FC Barcelona, Xavier Fuertes. Acesta le-a întors invitația în Barcelona. În ianuarie, 20 de copii de la Minaur se vor antrena alături de echipele de juniori ale Barcelonei.

Anul trecut s-a discutat în companie despre nevoia de angajați tineri.. Inginerii și muncitorii din fabrică nu sunt adesea printre cei mai tineri și nevoia de a da mai departe a devenit stringentă, mai ales în contextul în care din ce în ce mai multe fabrici lucrează cu utilaje performante (mașini cu comandă numerică) care ar trebui să fie mânuite de operatori calificați. Problema e că, nici de pe băncile liceelor tehnologice, nici de pe cele ale facultăților de profil, nu vin oameni calificați. „Școala este foarte teoretizată, pe sisteme vechi”, spune Mare, „și-n rest nu are niciun fel de legătură cu realitățile industriale”. Mai mult, tinerii, dar și părinții lor, se feresc de munca în fabrică, aleg facultatea, muncitul în afară sau indemnizația de șomaj.

Șapte liceeni au făcut practică anul acesta la Electro Sistem după ce Mare a participat la ședințele cu părinții din două colegii tehnice și le-a vorbit despre cât de importantă este experiența de muncă. „Nu este un act de samaritean ce facem, este win-win situation și asta le explic și părinților”, spune Mare. „Nu spun că Electro Sistem face asta pro-bono. Și liceul are de câștigat, pentru că-și câștigă un renume dacă poate să crească elevi care-și găsesc locuri de muncă bune”.

Directorii i-au propus să devină membru în consiliile de administrație ale școlilor, fiindu-i mai ușor astfel să le vorbească elevilor, profesorilor și părinților despre importanța practicii. Trei absolvenți dintre cei care au făcut practică în fabrică au fost angajați la Electro Sistem. Toamna asta, la unul dintre colegiile băimărene, s-a deschis o clasă postliceală, cu profil electric, unde tinerii vor învăța și cum să opereze o mașină cu comandă numerică. Procesul de acreditare a fost plătit de Electro Sistem, iar cursurile vor fi practice și adaptate pieței de muncă. Înființarea unei postliceale cu profil electric este una dintre motivațiile lui Mare la sfârșitul unei zile în care și-a împărțit energia într-o sută de părți, pentru că e acel angajat care nu se simte bine făcând un singur job – abilitate mai rară de care și șefii mai profită din când în când.

Electro Sistem

Electro Sistem este o afacere care produce și comercializează anvelope prefabricate echipate, celule de medie tensiune, tablouri de joasă tensiune, echipamente pentru linii electrice aeriene, alte echipamente de medie și joasă tensiune, în România, dar și în Europa de Vest, în țări ca Ungaria, Germania, Anglia sau Slovacia. Pentru că vând echipamente de distribuție a electricității în rețele de medie și înaltă tensiune, clienții Electro Sistem sunt întotdeauna firme sau instituții, și nu consumatori finali.

Afacerea băimăreanului Ștefan Blasko, 66 ani, a pornit în 1996, într-o perioadă în care economia românească începuse să se stabilizeze. Acum, Blasko și fiul său, Miklos, 38 ani, care i s-a alăturat acum șapte ani, conduc un grup de firme: Electro Sistem, cea care produce echipamentele, B & K Electro System, care vinde produsele în serie, Electro Sistem Deutschland, firma din Germania de care se ocupă partenerul lor, cetățean român-german, și alte două în Ungaria, la care dețin pachetul majoritar, și care produc accesorii de izolație folosite la asamblarea posturilor de transformare. Înainte de Revoluție, Blasko senior a fost mecanic șef la o fabrică de porțelan, unde a învățat cât de importante sunt organizarea și disciplina muncii atunci când produci în serie. Mai apoi a fost conducătorul tehnic al unei întreprinderi care făcea export de metal.

Miklos Blasko, care e director adjunct, spune că în 20 de ani au învățat să subcontracteze cât mai puține din accesoriile necesare pentru a asambla un sistem. Vor să fie siguri că toate produsele livrate sunt sigure, de-asta în loc să cumpere fundațiile pe care se montează instalațiile, au decis să deschidă o secție de producție de beton în fabrică. Proiectele de transformatoare sunt unice și se discută cu fiecare client; spre exemplu, englezii și le doresc verzi, românii le vor neapărat din beton.

Pe platforma industrială lucrează 350 de angajați, majoritatea ingineri. Toate secțiile sunt ordonate și atât de curate încât li s-au făcut loc și unor ghivece cu flori. Oamenii de vânzări sunt ingineri, iar majoritatea chiar au lucrat în fabrică ca să cunoască fiecare detaliu al procesului de producție. Ca viitori profesioniști, e bine să treacă printr-un „exercițiu de voință”, cum definește Blasko senior perioada în care inginerii au de învățat de la muncitori cum să-și facă treaba.

Foto: Călin Ilea

Fabrica Electro Sistem produce în fiecare an în jur de 600 de posturi de transformare, si peste 2000 de celule electrice de medie tensiune, precum și întreaga gamă de tablouri de joasă tensiune și de echipamente pentru linii electrice aeriene, iar cifra de afaceri a crescut aproape constant (în 2014 a trecut de 15 milioane de euro). Blasko crede că succesul a venit și pentru că a preferat să nu fie acel antreprenor care vrea să facă rapid mulți bani, ci mai degrabă să aibă răbdare și să construiască în timp, Blasko a învățat să gândească pe termen lung. Fost campion la sărituri în înălțime, are mereu în minte o ștachetă simbolică a fiecărui pas pe care vrea să-l facă, care-l împinge să se întrebe mereu „Unde vrei să ajungi?”.

Următorul pas important al afacerii de familie, spune Blasko senior, este transferul businessului spre o altă generație. Crede că, după venirea fiului la cârma firmei, e pe drumul cel bun, chiar dacă recunoaște că e dificil să lucrezi cu oameni dragi, fiindcă găsești cu greu linia mediană între a fi prea îngăduitor sau prea dur.

Orientare

În 2003, o tânără de 16 ani de la Clubul de orientare sportivă „Știința” Baia Mare voia să meargă la o competiție internațională la care fusese selectată, dar nu avea bani de drum. Tânăra a pornit atunci în căutare de fonduri pe la diverse companii din oraș, iar Ștefan Blasko, directorul general al Electro Sistem, a fost de acord să-i finanțeze călătoria. Numai că Blasko a vrut să-l cunoască și pe antrenor și așa a aflat despre neajunsurile unui club finanțat de stat. (În orientarea sportivă concurenții parcurg cât mai repede un traseu prin pădure cu ajutorul hărții și busolei, alergând, pedalând bicicleta sau mânuind schiurile.)

Câteva luni mai târziu, Blasko a decis să finanțeze integral echipa și, de atunci, 30 de copii (între 10 și 18 ani) se antrenează anual fără să plătească taxă de participare. Cei mari se antrenează zilnic, înainte sau după școală, pe dealul de lângă Electro Sistem, acolo unde au și vestiarele și un teren sportiv. „Orientarea e un sport care-ți dezvoltă logica și te apropie de natură”, spune directorul clubului, Istvan Sebestyen. „E ceva ca la 10 ani să n-ai frică de pădure, să deslușești o hartă, să alergi contra cronometru”. În România, de câțiva ani, orientarea pe schiuri este dominată de Clubul Sportiv Electro Sistem Baia Mare, pe locul I în clasamentul pe medalii.

Pictura băimăreană

Nicolae Suciu, pictor și prodecan al Facultății de Litere a Centrului Universitar Nord din Baia Mare, l-a cunoscut pe Ștefan Blasko în anii ’80 când amândoi lucrau la fabrica de porțelan, unul la departamentul de creație, celălalt ca șef de secție mecanică energetică. În 2009, a decis să sprijine editarea unor albume despre istoria picturii băimărene, de care Suciu s-a ocupat.

În 1896, un pictor german a înființat la Baia Mare Colonia Pictorilor, o clădire și un loc de învățare pe timp de vară pentru artiști și studenți din München, care exersau pictura peisagistică. În 1919 s-a înființat la Baia Mare Școala Liberă de Pictură, la care au învățat artiști europeni dar și români. După ’90, orașul a avut un Liceu de Artă, iar după 2000 o secție de pictură la facultate, pe care Suciu o conduce. De șase ani, Electro Sistem finanțează albumele de pictură –pictură băimăreană din anii 1800 până în prezent – dar și albume de fotografie despre Baia Mare. Sunt colecții pe care le primesc partenerii străini ai firmei ca să înțeleagă orașul din nordul României unde se fabrică panouri de distribuție electrică.

TEXT DE: OANA SANDU. FOTOGRAFII DE CĂLIN ILEA

Articolul face parte dintr‑un proiect despre afaceri antreprenoriale românești de succes, dezvoltat de DoR (Decât o Revistă) la inițiativa BRD Groupe Société Générale.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult