(Foto: Inquam Photos / Bogdan Dănescu)
Fac parte dintr-o societate secretă. Ne recunoaștem între noi după faptul că trecem strada numai pe culoarea verde a semaforului. Suntem încă destui -- judecând după trecerea de pietoni de la Calea Victoriei, chiar unde începe, aș conta pe aproape 30% din populație. Însă suntem din ce în ce mai amărâți și cred că ne împuținăm. Trăim într-un oraș care ne penalizează pentru preceptele după care trăim, zi de zi, deși acestea sunt chiar legile locului.
În fiecare dimineață, conducând de la Brâncoveanu la Piața Victoriei, observ cum toate regulile de circulație sunt încălcate: nu accidental, nu în mod extraordinar, nu izolat, ci de o manieră obișnuită, cotidiană. Vehiculele trec pe roșu, pe lângă pietonii aflați pe trecere, pe linia de tramvai, pe partea stângă a refugiilor, pe benzile de mers la stânga sau la dreapta, fără a le respecta sensul, pe contrasens, peste liniile continue, pe trotuare, rămân blocate în poziții bizare în centrul intersecțiilor -- figurile „așa nu” din manualele de legislație sunt lipsite de imaginație în fața realității cotidiene.
Adesea, astfel de inovații rutiere se desfășoară sub ochii agenților de poliție care dirijează circulația. I-am întrebat la un moment dat dacă cumva legea s-a schimbat de când am luat eu carnetul. Sesizând ironia, mi-au răspuns, în primul rând, că misiunea lor e să dirijeze aglomerația, nu să sancționeze conducătorii auto, iar în al doilea rând, că, dacă nu ar permite circulația pe toate benzile, indiferent de legalitate, aglomerația ar fi și mai mare.
Prin urmare, ad hoc, nerespectarea legii nu vine cu nicio penalizare, în schimb produce bonificațiile intenționate. Alte categorii de infractori ar trebui să se simtă discriminate. Bunăoară, poliția ar trebui să nu sancționeze hoții care fură între 25-30 ale lunii, ba chiar să îi lase să păstreze roadele meseriei lor, pentru a fluidiza circuitul bancar în zilele de salariu.
Cele câteva amenzi pe care le-am luat eu însumi în peste 15 ani de condus au fost, în majoritatea lor, inevitabile -- un fel de suprataxă rutieră: un radar pus lângă semnul de intrare în localitate, sau după un semn de limitare a vitezei la 10km/h uitat de la ultima reparație a drumului.
O statistică cinstită a sancțiunilor aplicate de poliția rutieră ar putea arăta că majoritatea lor sunt de această natură. Firește, nu sunt inutile: (con)știința că poți fi amendat pentru depășirea vitezei determină mulți conducători auto să respecte viteza legală. Însă nu sunt eficiente, pentru că nu penalizează abaterile care îngreunează, sau pun în pericol traficul, acolo unde traficul este îngreunat sau pus în pericol, ci abaterile care pot fi penalizate comod, fără prea mult efort de către agenții de poliție.
De asemenea, argumentul că, dacă s-ar respecta legea, traficul ar fi mai dificil, mi se pare superficial, din două motive. Primul motiv e de natură cantitativă: dacă s-ar respecta legea, traficul ar fi mai dificil doar pentru cei care acum nu respectă legea. Același număr de vehicule trebuie să ajungă din punctul A în punctul B fie că respectă sau nu legea. Acum, cei care încalcă legea ajung mai repede la destinație, însă strict pe cheltuiala de timp a celor care o respectă. Al doilea motiv este de natură morală: dacă realmente ar exista o manieră prin care, modificând temporar structura traficului, acesta să fie îmbunătățit, atunci aceea trebuie să fie pusă în aplicare tot prin lege (e.g. din 6 benzi, dimineața 4 benzi sunt către centru, la prânz benzile sunt 3/3, iar seara, 4 benzi sunt către periferie - dacă legea e că întotdeauna benzile sunt 3/3, însă, la mica înțelegere, dimineața, agenții de circulație închid ochii față de vehiculele care circulă pe banda 4, aceasta nu e o optimizare, e haos).
Totuși, perpetuându-se maniera curentă de gestiune a traficului rutier, modelele cotidiene de încălcare a legii devin parte din normalitate. Un șofer care nu mi-a cedat prioritatea în ciuda semnului „stop” pe lângă care a trecut, s-a arătat contrariat de supărarea mea: mi-a replicat că a trecut chiar pe lângă echipajul de poliție. Dacă nu l-a oprit, înseamnă că avea dreptate. Cu cât durează mai mult această promiscuitate, cu atât e mai dificilă ieșirea din ea. Dacă mâine are răsări din lampa lui Aladin parcări suficiente și adecvate în București, ar dura totuși suficient de mult să-i convingem pe conducătorii auto să nu mai blocheze benzile de circulație, benzile pentru biciclete, sau trotuarele.
Fără a avea un ochi din cale afară de critic, mergând zilnic în București, de la o intersecție la alta, la o oră de vârf, este imposibil de trecut printr-un singur loc unde toate regulile de circulație sunt respectate, ceea ce înseamnă că obișnuința de a încălca legea este practic generalizată. Mai important, de fapt poate lucrul care mă supără cel mai tare, este că obișnuința de a suferi efectele agresiunii față de reguli este practic generalizată. Ce poate reprezenta atitudinea civică într-o astfel de situație?
Filmarea unei infracțiuni în trafic nu este admisibilă ca probă a infracțiunii; plângerea scrisă împotriva unui conducător auto care nu respectă legea este un demers complicat și sortit eșecului. Supravegherea efectuată de autoritatea statului este ineficientă în mod intenționat (pentru „fluidizarea traficului”).
Dacă cineva are impresia că traficul civilizat din Austria se datorează fibrei morale a austriecilor, nu are decât să încalce o regulă acolo, apoi să constate cum penalizarea vine cu promptitudine (și destul piper). Traficul din București a depășit de mult faza „geamurilor sparte”. Suntem aproape în faza în care poliția intervine doar când cineva e rănit grav.
Totuși, permite-mi o clipă retorică, dragă conducătorule populist: pentru fiecare conducător auto care nu te mai votează pentru că și-a pierdut carnetul conducând aiurea, trei dintre noi, societatea secretă care respectă legea, o să te voteze bucuroși. E win-win.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Raspunsul e foarte simplu.
Cand primesti acelasi salariu fie ca iti faci treaba in strada, unde nu te poate verifica nimeni, fie ca nu ti-o faci, alegi firesc solutia de minima rezistenta si maxima lene. Adica sa nu faci nimic, si sa gasesti justificari pentru asta in rarele cazuri in care ai nevoie de ele.
Numai sa poata scrie "ajentii" pe procese verbale. Dar nu se vrea!
Până una alta, continuăm să fierbem în oala noastră numită București. Nu mai e mult și oamenii vor începe să se ia la bătaie pe stradă, din cauza "optimizărilor traficului" și a "dirijării aglomerației". Evident, toate făcute fără a sancționa pe nimeni, că nu vrem să pierdem nici un vot de la norod, nu-i așa?
Cred ca e legal posibil si de dorit ca primaria sa instaleze camere omologate in toate intersectiile importante, care camere sa fie urmarite dintr-un dispecerat al politiei, ajutat si de software. Daca nu e legal posibil, cred ca modificarile legislative ar fi minore.