Iarna iubirii noastre în câteva imagini - simbol: cine sunt oamenii care și de Sărbători spun #Vă vedem de la Sibiu

Foto: Rareș Helici

În ’89, pe când alimentarele erau pline cu cutii de creveți și atât, n-aveam gadget-uri care să ne țină de plictiseală și în case era frig, îmi incălzeam imaginația citind. Așa se face că exact în acea iarnă cochetam cu „Iarna vrajbei noastre” a lui Steinbeck, de care însă nu m-am mai apucat, fiindcă între timp au început să sune sirenele orașului și să cadă peste noi gloanțe adevărate.

Nici până astăzi n-am reușit să mai citesc „Iarna vrajbei noastre”.

Și poate nici nu mi-aș mai fi amintit titlul, dacă n-aș fi descoperit, la 28 de ani de la Revoluție, la Sibiu, iarna iubirii noastre.

Personajelor le-aș spune Andreea, Mircea, Andrei, Angela, Cristian, Maria, Marian, Constantin, Ioana, Alex, Ciprian, Radu, Radu, Radu, Claudiu, Florina, Diana, Cătalin, Rareș, Cătalina, Loredana, Florin, Adrian, Kiki, dar cred că are mai puțină importanță cum se numesc ei și mai mult ce au făcut.

În 12 zile de protest (în ziua în care scriu acest articol), într-o Românie învrăjbită de masacrarea legilor justiției, niște oameni tineri, efervescenți, hotărâți și puternici au redat unei comunități blazate speranța că au o voce. Și că vocea lor se va face auzită.

Niciodată n-am crezut în produse-minune care îți promit că în 12 zile vei pierde colesterol, riduri, kilograme, și cu atât mai puțin n-am crezut vreodată în așteptarea a 12 zile în care poți câștiga ceva. N-am mizat niciodată pe promisiunea unor procese care să mă schimbe structural, dar cele 12 zile de protest de la Sibiu au făcut-o într-un fel subtil și treptat, ca o emoție neașteptată, care întâi se strecoară în suflet și ajunge apoi să-ți acapareze toată ființa. Ca o terapie peste sufletele obosite să mai spere, „cura de proteste” de la Sibiu i-a facut pe resemnați să-și pună întrebări, pe cei care de obicei stau în spate să vină în față, pe cei timizi să privească intimidant.

#Vă vedem de la Sibiu, nu mai este doar o formă de comunicare cu PSD-ul, #vă vedem de la Sibiu este o comunitate a unor oameni creativi și liberi în gândire, a unor oameni care n-au venit să strige sau să scandeze, ci au știut să tacă semnificativ, în fiecare zi la ora 12, timp de douăsprezece zile. Au adus cu ei oglinzi în care politicienii să-și reflecte fețele, au adus trolere care au transformat pentru 30 de minute Piața Huet din Sibiu într-un terminal de „Plecări”, au făcut un pas în față, s-au apărat cu Constitiuția, s-au ținut de mână.

Sunt antreprenori, medici, activiști în ong-uri, consultanți IT, profesori, arhitecți, actori, muzicieni, oameni care aduc valoare comunității lor, care ar fi putut oricând să plece în altă țară, dar au rămas aici, în Zona Liberă de Corupție.

Să-i vezi zilnic, adunându-se cu zecile, cu sutele, la ora 12, cu o punctualitate aproape religioasă, pe trotuarul din fața liceului Brukenthal, într-o liniște tulburată doar de clopotele Catedralei Evanghelice, este o trăire. Și să-i asculți în fiecare seară de la 8, coborând Agora în stradă și discutând pe teme legislative, culturale, administrative, este un privilegiu.

În iarna lui 2017 nu se mai trage cu gloațe, oamenii stau la căldura centralei de apartament, la focul șemineelor, se încălzesc cu sisteme de heating, mâncarea expiră în frigider și rămâne neterminată în food-court, se exprimă liber oriunde doresc, pe stradă, pe facebook, twitter, instagram, whatsapp.

Dar la Sibiu Crăciunul mi i-a adus mai aproape pe „oamenii de la hashtag”, după cum l-am auzit spunând pe un taximetrist. Pe cei care încă mai stau în frig, pe cei care se hrănesc ca să trăiască, pe cei care dorm puțin, pe cei care aleg, știind că se pot exprima liber, să vorbească despre libertate.

În 2017, #Vă vedem de la Sibiu a așezat, peste iarna vrajbei noastre, multă iubire. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp