Foto: Profimedia Images
De ce face Putin asta? De ce omoară copii și bătrâni? De ce bombardează școli și spitale? De ce atacă centrale nucleare? De ce amenință omenirea cu bomba atomică, cu o iarnă nucleară, cu sfârșitul lumii?
Ca orice kaghebist bătrân, Putin știe că are la dispoziție o armă mult mai eficientă decât bomba atomică: teroarea. Ce face Vladimir Vladimirovici acum în țara vecină nu este război, ci terorism de stat. Invazia din Ucraina a trecut în etapa terorizării la scară largă a populației, în scopul de a-i scoate pe ucraineni din Ucraina. Din cauză că ucrainenii n-au primit armata lui Putin cu flori, ba, dimpotrivă, i s-au împotrivit feroce, dictatorul rus a considerat că nu are nevoie de ei. O Ucraină fără ucraineni, desțelenită cu bombe de orice suflare de om și nivelată cu șenilele tancurilor, în scopul de a elimina orice element național, va fi un teren viran pe care Putin va semăna în voie elemente sănătoase, cu sentimente înalte, rusești. Cei care nu vor muri sau nu vor lua calea pribegiei au două opțiuni: să înfunde lagărul sau să accepte de bunăvoie ceea ce agenția Ria Novosti numește „vaccinul adevărului”. Din acest articol de propagandă, aflăm cum Putin vrea să-i „vindece” pe ucraineni de anti-rusism - în acest scop, le va despica țeasta, le va scoate sentimentele anti-rusești și le va inocula în loc iubire frățească.
Putin se comportă ca un tiran sovietic stas: din partea lui pot să moară sau să dispară 40 de milioane de ucraineni, important e ca Uniunea Sovietică să trăiască. Putin continuă marea minciună a comunismului, o ideologie care pretinde că luptă pentru om, când, în practică, este o religie profund antiumană. Pentru Iosiv Visarionovici Putin, Uniunea Sovietică este oricând mai importantă decât indivizii din ea. Ei pot fi uciși, strămutați sau pur și simplu făcuți să dispară, dacă asta servește idealului sovietic.
Căci visul kaghebistului bătrân e Uniunea Sovietică. Putin ne readuce Uniunea Sovietică cu toată teroarea ei, la trei decenii după ce credeam că acest monstru a dispărut definitiv.
Nu dispăruse, intrase în hibernare, își lingea rănile, așteptând un criminal capabil. Acum trei decenii, Francis Fukuyama anunța „sfârșitul Istoriei” pe fondul falimentului ideologiei marxist-leniniste, a prăbușirii zonei de influență sovietice și a sfârșitului Războiului rece. Din acel punct, urma ca democrația liberală occidentală să devină forma finală de guvernare a omenirii, Istoria înceta, nimic nou, nimic mai bun nu avea să se mai întâmple.
Azi, într-un articol-eveniment publicat în Financial Times, Francis Fukuyama vorbește despre sfârșitul „sfârșitului Istoriei”, în fapt o regresiune, o involuție a omenirii, o întoarcere la o lume dominată de teroare, în care rațiunea riscă să fie abolită. Și Putin, spune istoricul, este doar începutul… Lumea e plină de naționaliști, iliberali, tirani în devenire.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De ce face Putin asta? pt ca l-a sustinut Europa n toate magariile care le-a facut. ati uitat bautele trase cu prietenii lui Berlusconi si Sarkosi???
pentru ca esti prost si repeti timpenii rusesti
Îmi e, cu mult mai mult, rușine că pe stradă cineva ne-ar putea confunda, ar putea să își închipuie că facem parte din aceeași specie.
Oamenii s-au diferențiat din regnul animal prin gândire. Așadar, prin corolar, cei care nu practică sportul ăsta încă nu au ieșit din regnul de care făcurăm vorbire.
Muuuu, muuuu, muuu!
Am cunoscut odată un fost președinte de CAP. Un fost președinte ca toți foștii președinți: mare, gros, plin de avânt și, desigur, atotștiutor. Ori de câte ori avea ocazia (dacă nu avea și-o provoca) să vorbească despre ”vremurile trecute” evoca cu patos ”fericirea” cooperatistă: bucuria aproape extatică a oamenilor care participau la muncile câmpului, producțiile mari, educația făcută celor tineri ”învățau și copiii ce înseamnă munca, agricultura noastră”, etc. Dar ce rețin mai mult este ”metoda” narativă a ”tovarășului”. Găsea întotdeauna și elemente în aparență reale sau amănunte care știa că merg pe sufletul auditoriului, mai ales că ”uitați, unde este sistemul de irigație, știți cum era?, l-au distrus, s-a furat bucată cu bucată”, și altele pe care nu prea aveai cum să le contracarezi. De altfel, nici nu ai fi avut timp pentru că omul, cu ochi aproape exoftalmici, scoși din orbite, cu spume la gură, la propriu, se lansa într-o perorație prin care se convingea probabil pe el însuși în primul rând că paradisul din care fusese izgonit a fost real, pe nedrept distrus, și o mare fericire ne-ar paște dacă s-ar înfăptui din nou. Nu admitea nicio altă formă asociativă, era surd la argumentele foarte ușor de verificat, la faptul că, ușor-ușor lucrurile chiar începeau să meargă, nu, pur și simplu încremenise în acel proiect și basta!
Când îl văd pe Putin, gândul îmi fuge la acel fost diriguitor de cooperație. Încremenit în proiectul utopic al URSS ne-ar vrea pe toți părtași la paradisul pierdut al bolșevismului kaghebist cu care vrea să ne fericească cu forța.
Ca și fostul ceapist, Putin idealizează la bătrânețea lui botoxată probabil și neuronal, orice amintire de pe vremea când stătea la pândă lângă zidul Berlinului și când tinerii kaghebiști deprindeau noțiuni avansate despre cum poți teroriza psihic o populație care voia cu orice preț să evadeze din raiul estic spre decadenta lume capitalistă! Dictatorul uzitează de aceleași metode ca ceapistul fruntaș: amestecă date istorice cu ceva sămânță de veridicitate, cu teorii de-a dreptul halucinante, fără legătură cu istoria adevărată și își construiește o narațiune pe care cei din jur i-o întrețin, deși sunt convins că nu cred o iotă din ea.
Pentru că aceasta este esența bolșevismului, chiar și acela retro: cultivarea minciunii la rang de adevăr științific, a materialismului dialectic ca răspuns la orice problemă, pentru că, Stalin dixit ”Unde există un om, există o problemă, unde nu există niciun om, nu există nicio problemă!”. Este de așteptat, în concluzie, ca Putin să radă cartier după cartier, stradă după stradă, pentru a nu mai fi nicio problemă în Ucraina, pentru a o declara eliberată, iar pe ucrainieni vindecați, elemente sănătoase moral, numai bune de redat societății pentru a înfăptui construirea socialismului și, vă amintiți, înaintarea lumii spre comunism!
Evident, Putin disprețuiește orice alt model decât acela pe care l-a ”prins” el în tinerețe. N-ar încerca nici măcar calea chinezească. Oricum rușii le poartă o ”simpatie” aparte acestora încă de acum câteva decenii de când au cutezat să declare că fiecare țară are dreptul la propriul sistem. Nu, ”destrămarea URSS este cea mai mare catastrofă politică a secolului douăzeci” și basta! Mitul nazist al cuțitului înfipt în spate este înfiat lejer de Kremlin cu referire la incapacitatea foștilor lideri, în special a lui Gorbaciov, de a gestiona criza de la finalul anilor 80. Considerând că și-a reparat ”instalațiile de irigare”, Putin a pornit ofensiva pe care, evident, o consideră legitimă, de a reconstrui lumea pe care a cunoscut-o în gloria lui profesională. În logica aceasta, Ucraina nu are cum fi decât o etapă.
Dacă exercițiul de teroare preventivă la adresa lumii libere va reuși, ceapistul de la Kremlin va cere și mai mult. Iar amicii dumnealui, ca acest Viktor Orban de peste Tisa, dar și Angela Merkel de mai de la vest puțin, vor fi gata, rapid, să se încoloneze în noua ordine, se vor declara fericiți și liberi, ba chiar își vor redescoperi vechi proiecte cu care intuiseră drumul just al fericirii.