Imagini inedite cu doi teleormăneni: cetățeanul Dide față cu DanJarmeria lui Liviu Dragnea

Într-o Românie normală, precum singur recunoaşte, Cristian Mihai Dide nu ar fi fost protestatar sau activist civic. Meseria lui este cea care l-a îndemnat să gândească puţin altfel – este un specialist în prevenirea şi stingerea incendiilor, un om meticulos care detestă lucrurile făcute de mântuială. Televiziunile au aflat de câteva zile de Cristian Mihai Dide şi protestul lui, mai ales de când l-au încătuşat poliţiştii pentru mesajul #Rezist proiectat cu laser pe clădirea Muzeului Naţional şi pe monumentul Revoluţiei. Dar povestea e mult mai veche, are mult mai multe episoade. Cetăţeanul de ieri, specialist în prevenirea şi stingerea incendiilor a devenit azi conducătorul unui ONG (Evoluţie în Instituţie).  

După #Colectiv a avut o revelaţie. Nu mai era vorba doar de un fapt banal - că nu se ocupă lumea cum se cuvine de domeniul lui, prevenirea şi stingerea incendiilor. Era ceva infinit mai grav - din pricina corupţiei, oameni au fost arşi ca într-un infern, infernul corupţiei unei societăţi bolnave. „Degeaba cresc eu capitalul firmei, spune el, dacă pot să mor oricând într-un incendiu din cauza corupţiei”.

Corupţia, evident, în cazul #Colectiv a fost faptul că verificările au fost de mântuială, faxul trimis de club către ISU nu a fost citit decât după eveniment – iar în acest timp primarul Piedone agita un dosar în fața României în care spunea că actele sunt în regulă, deşi arseseră atâţia într-o tragedie ce zguduie şi azi naţiunea. Cu moştenirea celor care zac în birouri şi spun că totul este în regulă lupta va continua pentru încă 25 de ani, pe puţin.

Efectul #Colectiv, în Teleorman

Dar povestea este chiar mai veche. În 2003, Teleormanul îi decerna lui Liviu Dragnea Oscarul pentru Excelenţă pentru „activitate deosebită în slujba comunităţii”. Cristian Mihai Dide a plecat în 2004 din judeţ. Liviu Dragnea era de doi ani deja preşedinte al Consiliului Judeţean, fusese deja patru ani prefect în guvernarea CDR, în 1996-2000. Dl. Dide a insistat, deşi s-a mutat cu serviciul la Bucureşti, să îşi menţină domiciliul la Roşiorii de Vede, loc pe care îl mai vizitează din timp în timp. Peste ani, viaţa bate filmul, evident - un teleormănean cu acte în regulă este protestatarul cel mai energic împotriva cuplului Liviu Dragnea – Carmen Dan. 

La un moment dat după Colectiv, cetăţeanul Dide se întoarce, judeţul era condus de un prefect pe nume Carmen Dan. Invitat la o şedinţă la Inspectoratul Judeţean de Urgenţă după ce se primiseră directive prin teleconferinţă de la Raed Arafat pentru un zel suplimentar al organelor în materia PSI. Ordinul lui Arafat a fost tradus așa în Teleorman: s-a făcut o şedinţă mare, cu multă agitaţie. Au fost chemaţi şefi ISU, arhitecţi din Videle şi Turnu, firme de PSI, toată suflarea. Rezultatele aveau să fie închiderea la un moment dat a unor restaurante din Videle, astfel încât cetăţeanul Dide, revenit în judeţul natal, mai poate mânca doar la o shaormerie. În timpul şedinţei în care se plănuia atacul la cetăţenii aflaţi în neregulă, cetăţeanul Dide ridica însă o problemă – clădirea în care se întâlnesc toţi cei care ţin de sistemul ISU în Teleorman, acea clădire are autorizaţia de incendiu? S-a făcut linişte, clădirea avea să fie autorizată discret doar după două luni de la şedinţa respectivă, după ce cetăţeanul depune un înscris. Iar cei din Bucureşti, inclusiv cei de la #Colectiv, nu au aflat vreodată ce s-a făcut în numele lor.

Autorităţile încercaseră până atunci diverse şicane, cetăţeanul nostru nu s-a dat bătut, a demonstrat că nu doar se poate apăra, dar poate contraataca.

Cetăţeanul Dide insistă, depune şi declaraţie scrisă referitor la prefectura Teleorman condusă de Carmen Dan, merge şi în instanţă şi demonstrează că a avut dreptate. Reclamase ca la carte, ca un profesionist al domeniului - lipsă furtun în cutia de hidranţi, lipsă lumini de evacuare, obturarea senzorului de fum de la intrarea în prefectură cu un capac de plastic (astfel jandarmul de serviciu putea fuma liniştit, fără a declanşa alarma de incendiu), extinctoarele neverificate şi unele expirate, lipsă plan de evacuare, lipsă robinet la hidrant. După o săptămână, nici măcar capacul de plastic nu era luat, rămăsese tot la intrarea în prefectură. Într-un birou de câţiva metri pătraţi – cinci oameni de la ISU au rămas blocaţi când au auzit de reclamaţie. ISU este obligat până la urmă să facă un plan de conformare pentru Prefectura condusă de Carmen Dan. ISU alege calea unei adrese palide cu un avertisment, deşi reclamă posibilitatea legală a unei amenzi în valoare de 24.000 de lei. Cetăţeanul nostru nu a primit copie după procesul verbal, deşi conform legii 544 avea dreptul. 

Poveste de Bucureşti

Nu se ştie dacă doamna Firea a fost vreodată în persoană la Comisia de Ordine Publică a Primăriei Municipiului Bucureşti, sursele mele se contrazic în această privinţă. Unii spun că niciodată, alţii spun că a venit o singură dată şi s-a lămurit că aici e cu scandal, cu cetăţeni nemulţumiţi, cu protestatari, cu nervi, cu alte cuvinte ceva ce nu poate fi ambalat mediatic, ca atare sarcina a fost pasată rapid dlui Aurelian Bădulescu, pe care îl mai întâlnesc din când în când în studiourile TV, mai ales la România TV. „Să facă bine să obţină autorizaţie”, „sunt în ilegalitate”, „nu au autorizaţie” au fost câteva dintre plăcile preferate, reluate precum manelele preferate pe replay continuu de domnul în cauză. Când i-am spus că există cel puţin un cetăţean care a depus o cerere, a spus ca nu e așa. A „uitat” să adauge că nu este așa, pentru că el însuși a respins cererile, în flagrantă contradicție cu legea, care prevede că autoritatea publică locală trebuie să ia la cunoștință, nicidecum să avizeze manifestațiile respective.

Când colo, ce să vezi? Legea nu vorbeşte de a cere permisiunea primăriei pentru protest, vorbeşte despre informarea acesteia (pentru a oferi protecţie dacă e cazul, informaţii privind eventualele manifestări paralele etc.). Altminteri, dreptul de a protesta este unul constituţional, nu poate fi amputat cu satârul. Cetăţeanul Dide, împreună cu alţi doi cetăţeni implicaţi, a primit aproximativ 70 de respingeri ale solicitărilor făcute pentru proteste paşnice. În tot acest timp, toate flaşnetele TV ale Puterii denunțau vigilent că „nu se poate să nu aibă cetăţenii aviz”. E de reţinut că cetăţenii au mers în instanţă, din cele 70 de notificări de respingere 2 au fost câştigate în prima instanţă (a anulat decizia administrativă), însă plângerile penale privind abuzul în serviciu referitoare la activitatea viceprimarului – că s-au depus şi astea – s-au terminat cu două clasări. Deocamdată.

Respingere,respingere, respingere, respingere, de 70 de ori. De cele mai multe ori, motivaţia formală era că se desfăşurau alte adunări în fix acelaşi loc – singurul motiv anunţat public a fost acel plănuit Târg de Crăciun organizat de doamna Firea, de celelalte 69 de ori nu s-au observat alte motive vizibile la faţa locului, indiferent de locul protestului (Piaţa Universităţii, sediul PSD, Piaţa Victoriei etc.)

Poveste din fața sediului Ministerului de Interne, „Ministerul pentru Apărarea Infractorilor”

Supăraţi din cale-afară după ce protestatarii au zis că MAI se citește „Ministerul pentru Apărarea Infractorilor”, jandarmii îi smulg din mâna cetăţeanului Dide un drug de fier. Drugul ţinea abia întins un banner măricel cu mesajul „Ministerul pentru Apărarea Infractorilor”. Cetăţeanul nostru era de această dată în Piaţa Revoluţiei din care, cu aproape 3 decenii în urmă, decolase Ceauşescu cu un elicopter. Jandarmii nu dau niciun motiv, cetăţeanul se umple de sânge pe mâini pentru că în busculada respectivă mâinile îi sunt strivite de capsele şi colierul de plastic care ţinea împreună bannerul cu suportul aferent, bannerul se face ferfeniţă.

Când trec prin Londra şi Washington văd cetăţeni protestând paşnic în fata instituţiilor publice, este o banalitate. Am aflat cu această ocazie că există un protest anti-nuclear continuu din 1981 la câţiva paşi de Casă Alba, nu s-a gândit nimeni să ia pe sus coliba protestatarilor, să îi mai umple şi de sânge, a devenit parte din peisajul normal. Dar evident că la Bucureşti „avem nevoie de liniște”.

Povestea cu încătuşarea

Un mesaj #Rezist proiectat dintr-un bloc cu 8 etaje din spatele bisericii Kretzulescu a alertat rapid organele. Era o sărbătoare cu lasere în Bucureşti, dar era voie doar cu cele oficiale. Teoretic, cetăţeanul Dide putea fi legitimat (art. 2 alineatul 31 din Legea 61/1991) şi amendat dacă refuza să se legitimeze. Totuşi, polițistul avea datoria să se prezinte şi să explice motivul legitimării. Neexistand vreun motiv concret, pedepsit de lege, ar fi fost dificil, proiecţia cu lasere necesită o plângere a unor vecini, dar era orientat spre o aripă a Palatului Regal dinspre aleea din spatele Sălii Palatului, vizavi de librăria Humanitas, deci nu deranja pe nimeni. Însă doi poliţişti au petrecut 7 minute urcându-se inclusiv la un moment dat cu genunchii pe cetăţeanul respectiv, deşi el le spunea mereu că merge de bunăvoie. Citise şi un manual Apador-CH cum că Poliţia trebuie să dea un motiv la legitimare – se pare că manualul nu a fost citit şi de cei din Poliţia Română care spuneau că „aşa e normal” (să nu dea niciun motiv). Cetăţeanul nostru are 42 de amenzi începând din februarie 2017, cu o valoare totală de 50.000 lei. Amenzile se transmit cetăţeanului la adresa din buletin, în Teleormanul atât de drag dlui Dragnea şi dnei Dan. Astăzi, nu se mai primeşte „Oscarul” teleormănean, cum se petrecea în 2003, nu mai este nici măcar o vecinătate de apartamente, precum în Alexandria. Astăzi aceşti doi demnitari au în mâinile lor, prin alegeri democratice, frâiele conducerii României.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp