În 2018 Codul Fiscal a fost modificat prin 8 acte normative

Foto: Alberto Groșescu/ Inquam Photos

Actul normativ analizat astăzi, respectiv HG nr. 354/2018, modifică normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, adoptate prin HG nr. 1/2016, cu modificări ulterioare.

Amintim faptul că în anul 2018 au fost aduse modificări Codului fiscal, prin următoarele acte normative, astfel:

• OUG nr. 79/2017 din 10 noiembrie 2018;
• Legea nr. 3/2018 din 03 ianuarie 2018;
• OG nr. 2/2018 din 31 ianuarie 2018;
• OUG nr. 3/2018 din 08 februarie 2018;
• Legea nr. 72/2018 din 23 martie 2018;
• OUG nr. 18/2018 din 23 martie 2018;
• OUG nr. 25/2018 din 30 martie 2018;
• Legea nr. 111/2018 din 17 mai 2018.

Toate aceste modificări normative generează legislație secundară și s-a impus apariția acestor norme de aplicare. 

În analiza de astăzi vom aminti succint prevederile din Codul fiscal și în paralel modul în care normele de aplicare transpun aceste prevederi.

1) Potrivit art. 25 alin. (3) lit. n) din Codul fiscal, cheltuielile reprezentând valoarea creanțelor înstrăinate au fost deductibile în limita unui plafon de 30% din valoarea creanțelor înstrăinate. Această prevedere a fost valabilă în perioada 01 ianuarie 2018 – 25 martie 2018 (fiind abrogată de Legea nr. 72/2018). Ulterior, începând cu 26 martie 2018, se introduce în legislație art. 25 alin. (10) din Codul fiscal, ce stabilește faptul că reprezintă cheltuială deductibilă procentul de 30% din diferența între prețul de cesiune și valoarea creanței cesionate. Astfel, în primele luni ale anului, procentul deductibil de 30% a fost aplicabil la întreaga cheltuială cu creanța, iar începând cu 26 martie 2018, procentul se aplică doar la pierderea netă din creanțe (venituri – cheltuieli).

Normele de aplicare nuanțează și explicitează faptul că în perioada de aplicare a prevederilor de la art. 25 alin. (3) lit. n) din Codul fiscal, procentul de 30% se aplică și în cazul în care scăderea din evidență a creanței nu se face pe seama cheltuielilor, fiind incidente alte reglementări contabile. Ar fi cazul când radierea unei creanțe s-ar putea înregistra prin articolul contabil: 1174 ”Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile” = 4118 ”Clienți incerți”.

2) Transpunerea Directivei pentru impozitarea profiturilor în țara în care se realizează.

În cadrul împrumuturilor purtătoare de dobânzi între entități asociate, pot fi deduse cheltuieli cu costul excedentar al îndatorării în sumă de 200.000 euro. Norma de aplicare detaliază că pentru plătitorii de impozit pe profit trimestrial, cursul de schimb pentru conversia în lei a acestui plafon este cursul comunicat de BNR pentru ultima zi a fiecărui trimestru și pentru ultima zi a anului fiscal.

Suplimentar, dacă contribuabilul înregistrează cheltuieli cu costul excedentar al îndatorării peste acest plafon, se permite deducerea unui procent de 10% din diferența dintre veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, în perioada fiscală de referință, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale îndatorării, precum și sumele deductibile reprezentând amortizarea fiscală.

Norma de aplicare prezintă un exemplu de calcul în sensul că din costul excedentar în îndatorării se elimină cei 200.000 euro, iar la diferență se aplică procentul de 10%.

3) Societățile care plăteau impozit specific conform Legii nr. 170/2016 și realizează venituri până în plafonul de 1.000.000 euro (ca urmare a creșterii plafonului la microîntreprinderi de la 500.000 euro la 1.000.000 euro), nu mai achită acest impozit specific și plătesc impozit pe venitul microîntreprinderii.

Microîntreprinderile ce înregistrează un număr de minim 2 contracte de muncă (convenții individuale de muncă conform legi speciale), cu normă întreagă, și înregistrează capitalul social mai mare de 45.000 lei, pot opta începând cu 01 aprilie 2018, o singură dată, să fie plătitori de impozit pe profit, opțiune definitivă atât timp cât se respectă condițiile amintite.

Norma metodologică de aplicare specifică faptul că la calculul impozitului pe profit se au în vedere veniturile și cheltuielile începând cu trimestrul în care sunt îndeplinite condițiile. 

4) Microîntreprinderile cu 1 sau mai mulți salariați achită un impozit pe venitul microîntreprinderii în procent de 1%, iar dacă nu înregistrează salariați, procentul de impozit este de 3%. Prin salariat înțelegem un contract de muncă cu normă întreagă sau mai multe contracte de muncă cu timp parțial care prin cumulare ating o normă întreagă.

Prin normele adoptate, se specifică faptul că se iau în calcul și contractele de muncă suspendate conform legii.

5) Potrivit art. 60 din Codul fiscal, beneficiază de scutire la impozitul pe venitul din salarii, următoarele categorii de salariați:

* Persoana cu handicap grav sau accentuat;

* Persoanele ce desfășoară activitate de creare de programe pentru calculator;

* Persoanele ce efectuează activități de cercetare-dezvoltare și inovare;

* Persoanele ce își desfășoară activitatea la angajatori ce au activitate sezonieră.

* Norma de aplicare vine și enumeră punctual procedurile de acordare a acestor scutiri. Nu sunt elemente noi, fiind similare cu cele existente.

6) În cadrul impozitului pe venit, se dezvoltă procedurile pe care le vor urma persoanele fizice ce realizează venituri din activități sportive, venituri din activități independente, venituri din drepturi de autor.

7) La contribuția asiguratorie pentru muncă datorată de persoanele ce au calitatea de angajatori, se specifică prin normele adoptate faptul că baza de calcul a contribuției include și indemnizațiile persoanelor din

consiliul de administrație, comitetul director, consiliul superior, comitetul executiv, comisia de disciplină și altele asemenea.

Această contribuție asiguratorie pentru muncă este în procent de 2,25% aplicată la suma câștigurilor lunare brute din salarii și asimilate.

8) În cadrul persoanelor fizice ce realizează venituri din străinătate pentru care este obligatorie plata impozitului în România, normele de aplicare prezintă mai multe exemple de aplicare a convențiilor de evitare a dublei impuneri și de realizare a creditului fiscal.

Norma menționează în mod expres că fiecare credit fiscal extern se calculează de contribuabil pe fiecare sursă de venit, iar persoana fizică are obligația să își păstreze documentația pentru aplicarea creditului fiscal.

9) Din punctul de vedere al TVA, recent a fost reglementat faptul că activitățile de cercetare/dezvoltare nu sunt supuse TVA dacă rezultatele proiectului nu sunt cedate către un terț. Se permite deducerea TVA de la achizițiile efectuate în cadrul acestor activități cu respectarea condițiilor generale de deducere.

Norma de aplicare reiterează această prevedere și detaliază faptul ca dacă rezultatele activității de cercetare-dezvoltare sau inovare sunt cesionate către un terț această activitate intră în sfera TVA, în condițiile în care se realizează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii în sfera TVA (se impune îndeplinirea celor 4 condiții enumerate de art. 268 alin. (1) din Codul fiscal).

10) Pentru accize avem modificări substanțiale la condițiile de autorizare. Observăm că operatorii economici de bună credință beneficiază de reduceri de garanții dacă nu au datorii la bugetul de stat. În acest sens un antrepozit fiscal, un destinatar înregistrat sau un expeditor înregistrat beneficiază de reducerea garanției cu 50% dacă în ultimii doi ani consecutivi nu au avut obligații restante la buget și de reducerea cu 75% a garanției dacă în ultimii 3 ani consecutivi nu au avut datorii restante la bugetul de stat.

Un mic producător de vinuri liniștite ce produce o cantitate de pana la 1000 hl într-un an este scutit de la obținerea autorizației de antrepozit. Norma metodologică stabilește că în momentul în care s-a depășit această cantitate

iar micul producător dorește să continue activitatea, acesta are obligația să se înregistreze ca antrepozit fiscal.

În perioada de la depunerea documentației și până la obținerea autorizației micul producător are voie doar să realizeze producție și nu are voie să o comercializeze. După obținerea autorizației de antrepozit, micul producător are statut de antrepozit fiscal chiar dacă ulterior obține o producție de vinuri liniștite mai mică de 1000 hl anual.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp