În ciuda tuturor costurilor, Germania devine tot mai anti-Rusia

Foto: Profimedia Images

Germania tocmai a trecut printr-un summit pe chestiuni migratorii. În cadrul guvernului condus de Scholz (SPD), aceste aspecte intră în competența ministrului de Interne Nancy Faeser, de aceeași culoare politică, un detaliu deloc de ignorat în contextul actual, cel de detașare clară față de opoziție. De amintit ar fi aici recentele afirmații ale liderului partidului de opoziție CDU, Friedrich Merz, care a calificat subvențiile sociale acordate refugiaților ucraineni drept pull factor, spunând că aceștia practică „turism social”. Această opinie l-a costat scump pe domnul Merz, rectificarea ulterioară neavând prea mult efect.

Germania este așadar extrem de atentă cu poziția pe care o ia față de Ucraina, din ce în ce mai netă și mai anti-Rusia, chiar dacă aceasta se reflectă în costurile crescânde la energie și în nemulțumirea unui segment de populație, mai puțin afin la valențele politico-ideologice ale crizei geopolitice în care ne aflăm. Avem însă de-a face cu un guvern social-democrat care nu se dezice: chiar în această săptămână s-a aprobat un pachet de măsuri economice pentru ușurarea „poverii" pe care cetățenii o vor duce pe timp de iarnă, iar spiritele pare că s-au mai calmat.

Încălzirea constituie o problemă de cost în Europa de Vest, în timp ce în vitregita Ucraină ea este un lux ce lipsește adesea cu desăvârșire. Acolo pericolele sunt oricum altele. Bombardamentele au luat amploare - în intensitate și distribuție geografică - încă de la „dărâmarea" podului de piatră de pe strâmtoarea Kerci.

Asprele represalii s-au făcut simțite încă din timpul nopții de duminică și la primele ore ale diminetii de luni, când 14 mari orașe au fost lovite de 83 de rachete de croazieră rusești: de la Zaporojie la Lvov.

În dimineața zilei de marți, 11 octombrie, au fost lovite și orășelele calificate de localnicii întâlniți acolo drept „irelevante pentru ruși, deci inatacabile”: Vinnitsa și Chmielnicki (ce posedă o centrală nucleară). Și, din nou, Kiev, Lviv și Odessa. 30% din infrastructura țării este actualmente la pământ. 

În luna septembrie, Odessa era încă o oază de liniște în comparație cu vecinul Mikolaev, situat atunci la 25 km de linia frontului.

Situația în zonă s-a schimbat de la referendumul de anexare la Rusia, în urma căruia ocupantul a „sigilat" granițele, simpla încercare de a părăsi teritoriul considerat deja „al Federatiei”, fiind adesea pedepsită cu moartea... Coridoarele verzi utilizate pentru evacuarea zonei Zaporojie și Herson au fost astfel șterse de la fața Pământului.

În concluzie, nu este deloc de mirare de ce atâția ucraineni își părăsesc patria în pragul unei ierni aparent interminabile: iar statele capabile să primească refugiați sunt mereu mai puține.

Germania pare să nu mai dispună de „locuri de cazare” pentru refugiații ucraineni, care sunt așteptați în valuri mult mai consistente în urma atacurilor fulger din ultimele zile. Se vor amenaja camere de primire pentru perioada de iarnă în sălile de sport din numeroase orașe, ceea ce nu este mereu o veste îmbucurătoare pentru localnicii obișnuiți să practice diverse sporturi indoor.

Ministra Faeser a anunțat însă în 11 octombrie, taman înaintea summitului pe migrație, că statul nu va abandona municipiile și regiunile în acest dificil gest de solidaritate cu victimele războiului din Ucraina și va contribui cu alte 56 imobile nelocuite, ce ar găzdui pe termen lung maxim 4000 persoane.

Până în momentul de față, regiunilor le-au fost puse la dispoziție 300 de imobile și suma de 2 milioane de euro, care, după cum era de așteptat, s-a dovedit insuficientă. Despre suplimentarea fondurilor se va discuta împreună cu landurile în luna noiembrie.

Germania găzduiește un total de aproape 1 milion de refugiați ucraineni, cărora li s-a facilitat șederea în spațiul UE și pentru care s-au făcut abstracție de prevederile Tratatului de la Dublin. 

Nancy Faeser (Foto: Profimedia Images)

Cât despre afirmația lui Friedrich Merz, Faeser a spus clar și răspicat că nu există nici un fel de dovadă conform căreia ucrainenii ar practica vreo formă de turism social - având în vedere că cea mai mare parte a lor se află pe teritoriu nemțesc încă dinainte acordarea ajutorului, în luni mai (Polonia, de exemplu, oferă subvenții încă din aprilie), iar după această dată nu s-au înregistrat deplasări, ce ar indica atractivitatea sistemului social german.

Ceea ce o preocupă pe ministra Faeser este însă afluxul de migranți ajunși recent în Germania de pe ruta balcanică: în acest sens se vor intensifica controalele la granița cu Austria și Cehia, iar deportările conform Tratatului de la Dublin vor avea loc negreșit, în colaborare cu alte state europene…

De menționat ar mai fi că fostul cancelar Merkel tocmai a primit din partea UNHCR premiul Nansen, ce i-a fost acordat pentru apărarea drepturilor refugiaților în 2015 (nu în 2016). Merkel l-a dedicat tuturor voluntarilor ce i-au ajutat pe cei 700.000 sirieni ajunși în Germania. Într-adevăr, atunci s-au făcut eforturi nemaivăzute pentru a integra niște oameni ce riscau să fie primiți și tratați ca muncitorii turci (așa-numiții Gastarbeiter) în anii 1960. Guvernul Scholz a învățat ceva din experiențele din 2015… să sperăm că nu și din acordul pe care apoi Merkel l-a semnat cu Erdogan în 2016, și care a fost reînnoit în 2021, un acord ce oficializează externalizarea frontierelor UE. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp