Am ascultat discursul șefei de promoție de la liceu. Trebuie să spun că ador curajul un ui om de a spune exact ceea ce gândește.
Dar la discursul acesta, am un mic dar... Să facem puțină analiză pe text.
Zice că a învățat ani de zile pentru note și validare academică și a realizat cât timp a pierdut. Păi la școală nu mergi pentru a învăța, pentru note, pentru validare academică!? Nu tocmai acele note au făcut-o șefă de promoție cu drept la cuvânt la ceremonie?!
Mai zice că a dobândit cunoștințe și nu valori. O să o învețe viața că fiecare e responsabil de ceea ce dobândește, fie cunoștințe, fie valori. Dacă în școală a dobândit cunoștințe, nu e tocmai rău, într-o țară în care o mare parte dintre oameni sunt analfabeți funcțional.
„În loc să fie un loc al învățării și dezvoltării, școala a devenit o sursă de frustrare și dezamăgire” zice tânăra.
În locul acela „sursă de frustrare și dezamăgire” ai devenit cea mai bună elevă! E ceva paradoxal aici.
Mai spune absolventa că a simțit „imposibilitatea de a ne exprima punctul de vedere, de a gândi diferit sau de a fi autentici” și totuși în discurs a fost autentică, a gândit diferit și și-a exprimat punctul de vedere.
Ce mai zice tea!? Că a învățat la școală să se conformeze, să mintă, să își șteargă cu buretele personalitatea și să se ascundă în spatele unor standarde absurde.
Da, până la un punct în școală de conformezi, că altfel nu ar mai fi școală, ci junglă, dar nu te obligă nimeni să minți. Cât despre personalitate ștearsă!? Nu mi s-a părut că suferă de așa o boală, ci din contra, are o personalitate puternică.
Nu își însușește școala doar performanțele și aruncă în cârca elevilor eșecurile. Sunt un trup comun, profesori și elevi, care împart și laurii și lacrimile.
Zice că a avut parte de un sistem, care a învățat-o să fie superficială și ipocrită, decât să se dezvolte etic și moral.
Știu eu ce să zic!? Peste tot în viață și în viitor o să te întâlnești cu superficialitate și ipocrizie. Să dea Dumnezeu să poți fi în orice situație a vieții un om perfect!
E alegerea ta să nu mulțumești profesorilor, care te-au dezamăgit, într-un curs festiv ce celebra și te celebra ca șefă de promoție, dar oare nu este un pic de ipocrizie aici!? Sau poate trebuie să vorbim de noțiuni de „etic” sau „moral”, că tot le-ai pomenit în discurs.
...
După analiza mea pe text mai am o singură întrebare: Dacă ai ajunge profesor, ai munci cu un copil ani mulți, ai crede că ai făcut pentru el tot ceea ce ai putut ca dascăl, ar ajunge cel mai bun, și ti-ar spune la sfârșit: Nu vă mulțumesc! cum te-ai simți!?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.