Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

În Mikolaev se strâng bani pentru renovarea buncărului de sub școală, care adăpostește 500 de persoane. Sudul Ucrainei, după 7 luni de război - corespondență din Odesa și Mikolaev

Ucraina - subsol

Tocmai am revenit în Europa după 3 săptămâni petrecute în Ucraina, o bună parte din ele nu foarte departe de linia frontului. Pe țărmul Mării Negre, la Odesa și Mikolaev.

Când am aflat că organizația umanitară Koridor UA este activă de 6 luni nu doar la granița slovaco-ucraineană, în zona Ternopil, ci și în sud, la Odesa, am știut că trebuie să mă alătur lor. De vină o fi faptul că odată ce ai simțit realitatea războiului pe propria piele, știi că nu mai poți rămâne nici indiferent, nici la distanță... Sau cel puțin așa a fost în cazul meu... Nu voi uita niciodată pâcla ce învăluia Odesa după atacul cu rachetă din port, din 3 aprilie. Ceea ce am trăit în acele 4 zile la Odesa m-a marcat în mod irevocabil.

În fond, tot ceea ce am văzut în Europa de Est - din Polonia și până în Moldova și Ucraina (SV și V) - în primele 2,5 luni de război a fost tulburător.

Între timp, Europa de Est s-a obișnuit cu faptul că bombele rusești nu vor depăși granițele Ucrainei, iar Europa de Vest s-a obișnuit cu ideea unui război îndepărtat, „local" - de tip Crimeea/Donbas - și este mai mult preocupată de consecințele economice ale agresiunii rusești... Conflictul în sine, victimele, spitalele de pe linia frontului și nu numai, milioanele de refugiați interni, condițiile în care aceștia trăiesc, nevoile lor zilnice - în primul rând cele de ordin alimentar - într-o țară aproape paralizată de război… toate acestea nu mai sunt de multă vreme breaking news.

Într-un cuvânt, tot ceea ce înseamnă situația la fața locului în zonele vitregite de război nu prea mai interesează cu adevărat. S-a ajuns la o așa numită „saturație" la nivel internațional. Într-adevăr, vestul Ucrainei nu este în pericol, însă acesta îi găzduiește pe ucrainenii veniți din estul ori ocupat ori bombardat și întâmpinați aici adeseori de un ultra-naționalism crud, dacă nu se stăpânește limba ucraineană.

Adevărul este că fără ajutor umanitar, cele peste 7 milioane de refugiați interni nu reușesc să supraviețuiască. Organizațiile internaționale oferă ceea ce pot, însă multe au ajuns deja să-și restrângă sau întrerupă activitatea din lipsă de fonduri (de exemplu, World Central Kitchen).

Iar Vestul nu mai este dispus să doneze, lumea fiind terorizată de creșterea galopantă a prețurilor la energie.

Situația de la Mikolaev este o alta: aici lipsesc apa curentă și apa potabilă. Prețurile în multe supermarketuri sunt de 3 ori mai mari decât la Odesa, iar orașul este pe jumătate distrus, căci se află la 20-25 km de linia frontului și nu poate beneficia de apărarea de care beneficiază vecina Odesa. Sirenele se aud de mai multe ori pe zi, ca și focurile de artilerie. Localnicii care și-au putut permite „luxul" au părăsit orașul măcar pentru 2 zile în timpul verii, îndreptându-se spre Odesa, unde este liniște.

Sunt totuși câteva organizații internaționale care se luptă din răsputeri să-și continue activitatea în sud, cum ar fi Koridor UA, formată de un grup de oameni inimoși din Cehia/Slovacia, ce lucrează îndeaproape cu organizații locale din Odesa și Mikolaev. Însă este din ce în ce mai dificil și pentru ei.

De câteva ori pe săptămână se transportă apă și alimente în toată zona, însă nu este nicicând destul. Lipsesc și medicamentele, și trusele pentru tratarea imediată a rănilor soldaților. Ca să nu mai vorbim de spitalele în care nu se găsește instrumentarul de bază. Între Odesa și Mikolaev ambulanțele sunt mereu in mișcare, în ciuda datelor făcute publice de guvern, pierderile armatei Ucrainei nu sunt neînsemnate...

Koridor UA reușește să-și aprovizioneze depozitul din Buceaci (Ternopil), unde se află peste 300.000 de refugiați interni grație donațiilor europene. La Odesa ei intenționează să demareze un proiect pentru aprovizionarea satelor din zona Mikolaev, uitate de atâția... există logistica, partenerii, însă lipsesc încă fondurile. Iar iarna se apropie. Cei care vor fi destul de norocoși să primească lemn de foc vor fi puțini. Iar ceilalți? Unul dintre voluntarii pe care i-am cunoscut la Mikolaev ne-a spus că se strâng bani pentru renovarea buncărului de sub școala din cartier, care a ajuns să adăpostească până la 500 de persoane în lunile trecute, de intense bombardamente. Însă ce se va întâmpla cu apa? Nu sunt destule generatoare pentru pompe, deci apa curentă se va lăsa așteptată în multe blocuri. Cât despre cea potabilă... În timpul iernii, apa îmbuteliată care ajunge la Mikolaev grație organizațiilor umanitare va îngheța…

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult