Tocmai am revenit în Europa după 3 săptămâni petrecute în Ucraina, o bună parte din ele nu foarte departe de linia frontului. Pe țărmul Mării Negre, la Odesa și Mikolaev.
Când am aflat că organizația umanitară Koridor UA este activă de 6 luni nu doar la granița slovaco-ucraineană, în zona Ternopil, ci și în sud, la Odesa, am știut că trebuie să mă alătur lor. De vină o fi faptul că odată ce ai simțit realitatea războiului pe propria piele, știi că nu mai poți rămâne nici indiferent, nici la distanță... Sau cel puțin așa a fost în cazul meu... Nu voi uita niciodată pâcla ce învăluia Odesa după atacul cu rachetă din port, din 3 aprilie. Ceea ce am trăit în acele 4 zile la Odesa m-a marcat în mod irevocabil.
În fond, tot ceea ce am văzut în Europa de Est - din Polonia și până în Moldova și Ucraina (SV și V) - în primele 2,5 luni de război a fost tulburător.
Între timp, Europa de Est s-a obișnuit cu faptul că bombele rusești nu vor depăși granițele Ucrainei, iar Europa de Vest s-a obișnuit cu ideea unui război îndepărtat, „local" - de tip Crimeea/Donbas - și este mai mult preocupată de consecințele economice ale agresiunii rusești... Conflictul în sine, victimele, spitalele de pe linia frontului și nu numai, milioanele de refugiați interni, condițiile în care aceștia trăiesc, nevoile lor zilnice - în primul rând cele de ordin alimentar - într-o țară aproape paralizată de război… toate acestea nu mai sunt de multă vreme breaking news.
Într-un cuvânt, tot ceea ce înseamnă situația la fața locului în zonele vitregite de război nu prea mai interesează cu adevărat. S-a ajuns la o așa numită „saturație" la nivel internațional. Într-adevăr, vestul Ucrainei nu este în pericol, însă acesta îi găzduiește pe ucrainenii veniți din estul ori ocupat ori bombardat și întâmpinați aici adeseori de un ultra-naționalism crud, dacă nu se stăpânește limba ucraineană.
Adevărul este că fără ajutor umanitar, cele peste 7 milioane de refugiați interni nu reușesc să supraviețuiască. Organizațiile internaționale oferă ceea ce pot, însă multe au ajuns deja să-și restrângă sau întrerupă activitatea din lipsă de fonduri (de exemplu, World Central Kitchen).
Iar Vestul nu mai este dispus să doneze, lumea fiind terorizată de creșterea galopantă a prețurilor la energie.
Situația de la Mikolaev este o alta: aici lipsesc apa curentă și apa potabilă. Prețurile în multe supermarketuri sunt de 3 ori mai mari decât la Odesa, iar orașul este pe jumătate distrus, căci se află la 20-25 km de linia frontului și nu poate beneficia de apărarea de care beneficiază vecina Odesa. Sirenele se aud de mai multe ori pe zi, ca și focurile de artilerie. Localnicii care și-au putut permite „luxul" au părăsit orașul măcar pentru 2 zile în timpul verii, îndreptându-se spre Odesa, unde este liniște.
Sunt totuși câteva organizații internaționale care se luptă din răsputeri să-și continue activitatea în sud, cum ar fi Koridor UA, formată de un grup de oameni inimoși din Cehia/Slovacia, ce lucrează îndeaproape cu organizații locale din Odesa și Mikolaev. Însă este din ce în ce mai dificil și pentru ei.
De câteva ori pe săptămână se transportă apă și alimente în toată zona, însă nu este nicicând destul. Lipsesc și medicamentele, și trusele pentru tratarea imediată a rănilor soldaților. Ca să nu mai vorbim de spitalele în care nu se găsește instrumentarul de bază. Între Odesa și Mikolaev ambulanțele sunt mereu in mișcare, în ciuda datelor făcute publice de guvern, pierderile armatei Ucrainei nu sunt neînsemnate...
Koridor UA reușește să-și aprovizioneze depozitul din Buceaci (Ternopil), unde se află peste 300.000 de refugiați interni grație donațiilor europene. La Odesa ei intenționează să demareze un proiect pentru aprovizionarea satelor din zona Mikolaev, uitate de atâția... există logistica, partenerii, însă lipsesc încă fondurile. Iar iarna se apropie. Cei care vor fi destul de norocoși să primească lemn de foc vor fi puțini. Iar ceilalți? Unul dintre voluntarii pe care i-am cunoscut la Mikolaev ne-a spus că se strâng bani pentru renovarea buncărului de sub școala din cartier, care a ajuns să adăpostească până la 500 de persoane în lunile trecute, de intense bombardamente. Însă ce se va întâmpla cu apa? Nu sunt destule generatoare pentru pompe, deci apa curentă se va lăsa așteptată în multe blocuri. Cât despre cea potabilă... În timpul iernii, apa îmbuteliată care ajunge la Mikolaev grație organizațiilor umanitare va îngheța…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.