Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

În noaptea de Revelion, animalele noastre sunt foarte speriate...

Câine și petarde de Anul Nou

Foto: Michael Bihlmayer / imago stock&people / Profimedia

Să tot fie vreo nouă ani de când am pisică. Am luat-o de pe stradă, după ce un prieten bun a scos-o de sub mașina lui, crezând că e un șobolan. N-am știut de la bun început că o să rămână la mine pe viață. Încercam să mă mențin cumva detașată de ea și să o tratez ca pe un animal amărât pe care l-am cules de pe drumuri ca să se întremeze. Dar, chiar și foarte mică fiind, pisica aia, care nici măcar ochii nu-i avea bine formați, a simțit că am nevoie de cineva care să fie acolo. Și într-o zi, când eram eu foarte tristă din motive pe care nici nu mi le mai amintesc, boțul ăla amărât de blană gri s-a cățărat în pat, a venit la mine, s-a așezat cumva pe gâtul meu și a început să toarcă. Îmi amintesc și acum că am izbucnit într-un plâns zgomotos. Dar ea nu s-a speriat și a rămas acolo, ca un guleraș care torcea încet, așteptând să treacă durerea. 

Atunci am înțeles că pisica aia o să rămână cu mine și că am o responsabilitate uriașă față de ea, similară celei pe care o avem față de oamenii care ne stau alături în clipe grele.

Spuneam că am boțul ăsta de blană gri de vreo nouă ani. Și tot de nouă ani n-am mai părăsit casa în noaptea de Revelion, deși eu, de felul meu, sunt amatoare de plecări, ieșiri, distracții. Ei bine, toate astea nu se mai pot întâmpla în preajma Anului Nou, cu zile bune înainte și zile bune după. Pentru că, în perioada asta, zgomote puternice de petarde cutremură cartierul în care locuiesc și tulbură în mod dramatic viața animăluțului cu care locuiesc.

Coșmarul începe, după cum spuneam, cu câteva zile bune înainte de Revelion. Amenajez tot felul de culcușuri pe hol, unde, în mod normal, sunetul e un pic diminuat, fac locuri speciale pentru ascuns în dulap, pe care am grijă să îl țin un pic întredeschis, ca să poată fugi acolo și să se simtă un pic mai în siguranță când începe nebunia. În plus, o monitorizez constant, că e foarte sensibilă. Într-un an, după Revelion, s-a îmbolnăvit pur și simplu, pentru că, de frică, nu s-a mai dus deloc la litieră mai bine de 48 de ore, rămânând împietrită în dulap, fără să mănânce și refuzând complet apa. 

Anul trecut, câinele unui prieten a surzit. Tot pe fondul zilelor de sărbătoare, care i-au lăsat prietenul blănos într-o stare de frică constantă, pe care bietul animăluț n-o avea înainte. Și aici eu vă scriu despre cazuri fericite, de animale iubite și protejate, ținute în casă și tratate așa cum tratezi niște copii. Dar imaginați-vă ce se întâmplă cu animalele de pe stradă în zilele astea!

Sunt ani întregi de când organizații care se ocupă cu protecția animalelor cer autorităților să facă ceva. Și nimeni nu face nimic. Mulți ridică din umeri: “Până la urmă ce vrei? Să nu se mai distreze lumea de Revelion, că aveți voi animale?”

Păi nu știu… dacă distracție e să îți distrugi timpanele, să-ți scoți ochii, să-ți arzi mâinile ca să faci zgomot, atunci să fie distracție! Dar oamenii care lucrează în spitale zic că nu e chiar așa de amuzant. 

Sigur, ce se poate face?

Păi ar fi două lucruri care ar limita mult fenomenul. Unul e acela ca părinții copiilor care sunt surprinși jucându-se nesupravegheați cu petarde să fie amendați. Căci sunt un risc pentru ei înșiși și pentru ceilalți.

Altul e ca vânzarea acestor dispozitive explozive să nu mai fie permisă decât în cadru clar specificat exclusiv persoanelor mature care știu să folosească material explozibil. Or, în complexul comercial de lângă blocul în care locuiesc, găsești în parcare bătrâne care vând copiilor pocnitori, artificii si petarde. Am văzut asta personal. Și nu mi se pare că astfel de scene au vreo legătură cu normalitatea și legalitatea. Cumva, autoritățile din România ar trebui să-și facă curaj să aplice legea. În spiritul și în litera ei.

Pentru că nu are nimeni nimic cu distracția. Și nici cu tradiția de a face zgomot la miezul nopții dintre ani pentru alungarea spiritelor rele din anul care vine. Că de aici a început totul: de la pocnitul biciului în noaptea dintre ani.

Dar lucrurile trebuie limitate la asta: la câteva ore în noaptea de Revelion, cu adulți prezenți, care să opereze responsabil niște dispozitive care pot face în mod evident mult rău. Nu doar animalelor, ci chiar oamenilor care le folosesc. Oameni care, în majoritatea cazurilor, sunt de fapt copii. Dar practica asta de a închide ochii la faptul că sute sau mii de copii cumpără petarde și le pocnesc obsesiv cu o săptămână înainte de Revelion și o săptămână după e îngrozitoare, de fapt. La fel cum nu se vorbește destul despre câți dintre ei ajung în spitale cu mâinile făcute praf, cu ochii scoși sau cu fețele schimonosite pentru totdeauna.

Și nu, vă rog să nu mă acuzați că asta e o pledoarie pentru binele animalelor de companie! 

Căci sunt și foarte mulți oameni suferinzi în lumea asta. Oameni cu probleme cardiace, oameni cu tensiune oscilantă, oameni anxioși. Care suferă la fel de tare în aceste zile în care pentru noi toți ar trebui să fie despre bucurie, nu despre frică. Nu despre ambulanță. Nu despre spital. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E plin Bucurestiul de mitocani care nu gasesc alata distractie mai buna decat sa faca zgomot, cat mai mult si cat mai puternic. Unii arunca cu petarde si de Craciun!! Oare ce legatura o fi intre nasterea Domnului si petarde?? Cei 3 magi de la rasarit aveau cumba petarde? Eu stiu ca aveau tamaie.... Si acesti humanoizi cretini si inutili (mult mai cretini si mai inutili decat bietele animale) continua an de an nestingheriti, nu ii ia nimeni la intrebari. Am un astfel de vecin care a dat cu petarde si de Sf. Ion. Altfel, om cu frica lui Dumnezeu, cica.... padon, nu om, ci umanoid tembel, care crede ca daca isi face cruce cand trece pe langa o biserica, are voie in rest orice, ca, deh, e crstin practicant (oare??). Atunci, de Sf. Ion, am chemat politia locala, explicandu-le ca nu mai suport zgomotul si ca bietul mau caine mai are putin si moare de frica. Si ce credeti ca mi-a spus celebra politie? Ca nu au masini disponibile sa se deplaseze. Halal Romanie!!!
    • Like 0
  • Aceste produse pirotehnice sunt exclusiv un produs de import! Cum este fundamentat importul acestor produse? Cine îl inițiază, desfășoară, distribuie, și mai ales cine culege foloasele acestui comerț? Toți, dar absolut toți don cei implicați au avut sau au de-a face cu MAI. Cancerul este instituțional, să nu ne mirăm că an de an aceste probleme par că nu au rezolvare...
    • Like 2
    • @ Niculae Moromete
      Radsub Radsub check icon
      :) iar vestul ala decadent. bici, toba, buhai? va spun ceva cuvintele astea?
      • Like 0
  • Francisc check icon
    Impresionant articolul dumneavoastră, doamnă Dumitrescu. Cel puțin pentru mine...

    Vă doresc un an nou plin de bucurii alături de pisică. Eu îmi petrec revelionul în compania a două cățele, doi motani și o pisică. Trei dintre copiii mei (din „totalul” de cinci!) au emigrat în urmă cu un deceniu. Întâiul născut mi-a dăruit doi nepoți, ultimul e prizonierul României educate...

    La mulți ani!
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult