Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

În țara asta prea batjocorită, prea umilită, prea violată, prea furată, votul e singura promisiune pe care le-o facem copiilor noștri că vom îndrepta lucrurile

Un vot, un tur, patru ani

Mamă, ieși la vot! 

Ai putea crede că timpurile în care femeile nu aveau drept de vot sunt foarte îndepărtate. Că timpurile în care eram considerate inferioare, incapabile să luăm decizii, cu un creier mult mai puțin dezvoltat decât al bărbaților au existat acum sute de ani, într-o istorie care nu ne mai privește pe noi, femeile moderne de astăzi.

În România, de abia în anul 1938 câteva femei au primit drept de vot. Acelea cu vârste peste 30 de ani și cu școală. De abia în 1948, cam pe când se nășteau părinții noștri, prima constituție prevede dreptul la vot al tuturor oamenilor de peste 18 ani, și implicit al tuturor femeilor. De abia din 1948 româncele sunt considerate oameni cu drepturi depline.

Dreptul la vot pentru noi, toate femeile, a fost câștigat prin efortul multor femei vizionare și curajoase, de abia acum câțiva ani. 


Nu îl irosi! Mergi la vot!

Dacă astăzi poți merge unde vrei, când vrei, poți munci într-un birou unde ești considerată valoroasă, și nu o specie inferioară, este pentru că alte femei au luptat pentru tine. Nu le vei cunoaște niciodată, poate niciodată nu te-ai gândit la asta, dar întreabă-te astăzi. Întreabă-te ce poți face TU pentru copiii tăi, pentru viața lor în țara asta prea batjocorită, prea umilită, prea violată, prea furată.

Și ieși la vot, exprimă-te, onorează-ți statutul, nu facilita măsluirea votului tău prin neprezentare. Exprimă-ți dreptul de a vota! Poate nu poți schimba țara, dar votul este singurul moment în care cineva îți cere părerea. În restul momentelor, vorbele tale chiar nu mai contează. Ieși la vot!

Eu votez, tu?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Terminati cu prostiile astea electorale! Romania e o tara de hoti, de banditi si de ticalosi indiferent cu cine am vota. E in sangele celor deveniti politicieni.
    Daca votam, trebuie sa-i votam pe cei care mint si fura mai putin (primari si consilieri o sa fie oricum), ca de facut nu o sa faca nimic...dovada sunt cei 30 de ani trecuti prin democratie.
    • Like 0
  • Servus!

    Frumos demers!

    s-auzim de bine,
    Purice Narcis-Teofil
    • Like 2


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult