Am cunoscut-o pe Renata Mihaly la un festival de modă. Venise acolo în calitate de tânăr designer, pentru a-și prezenta colecția la care muncise în ultimele luni. Mi-a atras atenția faptul că printre ținutele vestimentare pe care le pregătea pentru podium erau și eșarfe cu bănuți. Știam despre Renata că e de etnie romă, dar n-am bănuit niciodată cât de mult face acea tânără de numai 23 pentru comunitatea de romi din Baia Mare, locul ei de baștină.

Gestul domnului Ardelean are efect de recul și va fi simțit pe termen lung: declarațiile de genul venite din partea unui partid puternic nu fac altceva decât să bată în cuie pedala de accelerație a emigrației tinerilor care este lipită de podea în acest moment. (În imagine, Ben Oni Ardelean/ Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Părerea mea este că, dacă vom înceta să vedem locuitorii cetății și drepturile lor inalienabile drept ouă pe care le putem sparge oricând, după bunul plac, am putea avea cu toții o dietă mult mai bună și mai echilibrată, și nu doar promisiunea unui prânz sățios bazat pe o iluzorie omletă. (Foto: Inquam Photos/ Alex Nicodim)

Ai putea crede că timpurile în care femeile nu aveau drept de vot sunt foarte îndepărtate.

Asociația ACCEPT și șapte cupluri stabile formate din persoane de același sex au dat în judecată statul român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a reclama încălcarea dreptului la viață privată și de familie în România. (Foto: Asociația ACCEPT)

Azi am fost să ne facem cumpărăturile și iarăși toate locurile de parcare destinate persoanelor cu dizabilități erau ocupate ce șoferi ce nu aveau dreptul să parcheze acolo. În timp ce traversam parcarea, ne-am întâlnit și cu Ghiță, unul dintre membrii grupului DizAbil.eu – Vrancea care, de asemenea, fusese nevoit să-și lase mașina la mare distanță de intrarea în supermaket.

Dezastrul din educaţie nu se mai datorează demult deciziilor individuale, ci este rezultatul unor politici publice care au tranformat educaţia dintr-un serviciu public într-un business, care funcţionează ca orice business: cei care au bani sunt atraşi şi primesc statutul de clienţi mai mult sau mai puţin adulaţi, iar cei care nu au bani sunt lăsaţi la poartă, chiar dacă şi-ar dori produsul pe care noi îl avem de vânzare. (Foto: Guliver Getty Images)

În materie de comportament de vot, de civilizație și morală electorală suntem, în 2018, la nivelul din 1990, dacă nu mai jos.

Această propunere de a lega votul de cunoaștere înseamnă o întărire a democrației, nu o slăbire. Dreptul de vot este devalorizat prin acordare fără ca beneficiarul să-și manifeste atât dorința, cât și putința de a-l obține. Sunt mulți cei care nu se duc cu anii până la secția de votare ca să-și exercite acest drept.

Când însuși criteriul propus – bacalaureatul – nu este obiectiv și constant, deci nu are cum fi un instrument de măsurare și departajare precis și obiectiv, cum l-am putea alege drept criteriu pentru sufragiul universal, temelia democrației peste tot în lume?