Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

În urmă cu câțiva ani, doi fermieri au pus pe piață soiuri de cartofi „de nișă” cultivate în România. Astăzi le poți găsi în magazinul de lângă casă

Hary Masay și Frank Depotter

Fiul a doi ingineri agronomi din Caraș Severin, Hary Masay a studiat matematica la Universitatea de Vest din Timișoara și a visat dintotdeauna să devină fermier. La sfârșitul liceului, își dorea să ajungă în Canada și să facă agricultură acolo. Întâlnirea cu un fermier belgian, pe nume Frank Depotter, care colabora cu tatăl său, a făcut însă ca visul său să prindă rădăcini adânci chiar în țara în care s-a născut, România. Astăzi, cei doi conduc o ferma de procesare și depozitare a cartofilor, Ferme D'Agro, pe care au ridicat-o de la zero în comuna Peciu Nou din județul Timiș. 

Timp de 8-9 luni pe an, ferma lor reușește să distribuie săptămânal către magazinele Lidl câte 100 de tone de cartofi cultivați, sortați și ambalați în România.

„La Lidl livrăm șapte tipuri de produse; opt soiuri de cartofi. Avem cartofi pentru prăjit, pentru copt – sunt cu specific culinar exact, unii roșii, unii albi. Apoi avem soiuri de cartofi albi și roșii care doar se spală și se pun în ambalajele micro de 3, respectiv 5 kg și avem un soi de cartofi pe care îl punem în sacul de 15 kg care în magazin vine pus în lădiță, cartofi vrac”, spune Hary Masay.


„Încercați și voi acest produs”: un cartof bun pentru prăjit

Colaborarea cu Lidl a început când partenerul său de afaceri a avut ideea de a propune reprezentanților rețelei de magazine un produs de nișă. „Când am început, ideea lui Frank a fost să mergem direct cu un produs de nișă, cum sunt cartofii pentru prăjit, pentru copt, pentru piure ș.a. Am mers pur și simplu în magazin și am văzut că Lidl nu are acest produs. Și atunci le-am spus: hai să încercați și voi acest produs. Inițial au fost reticenți. Aveau atunci doar patru depozite: Lugoj, Iernut, Chiajna și Nedelea, pleca un camion și livra un singur camion câte puțin la fiecare depozit, astăzi pleacă câte un camion la fiecare depozit. Am fost primii, până când au văzut că merge și acum jumătate din marfă e cu produsul pe care l-am propus noi. Apoi am dat și alte produse. Au văzut că suntem serioși, noi am văzut că ei se uită înspre producătorii locali, își doreau producători locali, cu marfă românească, noi fiind și producători am început și noi să ne extindem astfel încât astăzi avem toate produsele de cartofi care sunt în Lidl”, spune Masay.

Din Belgia în Banat

Fermier cu experiență în Belgia, Frank Depotter a ajuns în România în 2007 după aderarea la UE. „Deja fusesem în vizită în România să cumpăr ceva teren agricol și m-am întâlnit cu un alt belgian care avea o fermă la Măureni. Când s-a terminat discuția, am hotărât să cumpăr ferma lui”, își amintește fermierul. La Măureni, în Caraș-Severin, Frank Depotter a început să lucreze mai întâi cu tatăl lui Hary Masay, iar mai apoi și cu acesta. De la simplu angajat în 2010, Hary Masay i-a devenit ulterior partener de afaceri.

La începuturile ei, firma producea, pe 500-600 de hectare din Măureni, exclusiv cereale - grâu, porumb, floarea-soarelui. În 2015, a achiziționat 80 de hectare la Peciu Nou, iar astăzi suprafața lucrată în Peciu Nou a ajuns la 700 de hectare, din care o parte reprezintă teren în proprietate și alta teren în arendă, în timp ce suprafața totală aflată în administrarea celor doi parteneri a ajuns la 2.500 de hectare.


70-80 de hectare cultivate anual cu cartofi

„În 2017, a fost discuția dacă să cultivăm și cartofi. Frank, fiind specialist, a spus că terenul se preteaza culturii de cartof. Am văzut că se importă foarte mult cartof, România produce undeva la 25-30% și am zis să încercăm. Am început să cultivăm o suprafață mai mică cu cartofi, 25-30 de hectare. Clienții noștri au fost de la început retailerii, lucrăm și astăzi exclusiv cu ei. Astăzi cultivăm 70-80 de hectare, în funcție de an”, spune Hary Masay. 

 

„Lucrăm 100% cu utilaje mecanizate”

Tehnologia are un rol important în întreg procesul de cultivare, recoltare și procesare a cartofilor. „Pe lângă sistemul de irigații, urmărim ca solul să fie cât mai bine lucrat, să se poată dezvolta cartoful. Facem lucrări mecanizate, cu utilaje cât mai performante de arături, pentru pregătirea solului, a patului germinativ. Avem grijă să facem lucrările la timp, folosim tehnologii de precizie, avem GPS pe utilaje în care am investit foarte mult. În câmp avem foarte puțini oameni, sunt doar cei care conduc utilajele”, arată Hary Masay.

Este nevoie de precizie în momentul cultivării și îngrijirii cartofilor. „Când semănăm cartoful și punem tuberculul în pământ, punem puțin pământ peste. După două săptămâni, când pământul s-a uscat puțin, rebilonăm. Când ai un bilon (n.r. ridicătură de pământ de-a lungul unui rând de plante cultivate.), semințele trebuie să fie cât mai în mijloc; dacă sămânța e la margine degeaba ai făcut o grămadă mare de pământ, nu are loc să se dezvolte. Ajunge în terenul nelucrat”, spune Frank Depotter.

Pentru culturile de cartofi, aratul se face încă din toamnă. Primăvară devreme agricultorii pregătesc solul, iar la mijlocul lunii martie, încep plantatul. Momentul trebuie calculat cu precizie: cartoful trebuie să fie plantat suficient de devreme pentru a nu ajunge la maturitate când e căldura mare și suficient de târziu pentru a nu prinde înghețul de primăvară.

„Totul e omologat, avem certificare Global G.A.P.”

„Facem în fiecare an analiza solului în laborator să vedem de câte elemente nutritive are nevoie. În funcție de asta facem fertilizarea cu elementele nutritive. Când planta este deja afară din pământ, o îngrijim în funcție de necesitățile ei”, spune Hary Masay.

Ferme D'Agro are certificare Global G.A.P. - pentru a o obține producătorii trebuie să îndeplinească cerințele de calitate, de siguranța alimentelor și bune practicile de mediu, dar și standardele referitoare la sănătatea și securitatea lucrătorilor. „Totul e omologat, avem certificare Global G.A.P. pentru tot ce consumăm, avem audit în fiecare an, trimitem la analize inclusiv apa cu care irigăm; cartofii îi trimitem după recoltare la analize în Germania, se fac toate analizele de reziduuri, pesticide etc. Și apa cu care spălăm în depozit se trimite la analize, totul e verificat. Folosim foarte multă apă. Anul acesta am folosit 160 de litri/mp – toate campaniile de udare”, continuă el. Recoltarea cartofilor se face dimineața, între 4 și 11, când afară este răcoare, tot cu ajutorul unui utilaj.

Ulterior, tuberculii ajung la recepție, într-o cameră frigorifică, unde sunt depozitați în boxpaleți, iar temperatura este menținută constant la 5 grade. Dacă sunt scoși din pământ când afară este prea cald, cartofii consumă prea multă energie la răcire. 

Când este nevoie să fie trimiși în magazin, cartofii sunt periați sau spălați, în funcție de tipul ambalajului și de calitatea culinară, apoi duși în zona de sortare.

 

În fabrica de la Peciu Nou, angajați cu vederea antrenată și mâini harnice, înlătură de pe bandă produsele de calitate slabă, care sunt vândute apoi crescătorilor de animale pentru hrana acestora.

 

(În această imagine se află cartofii declarați pierderi, care ajung hrană pentru animale.)

Apoi cartofii calitativi selectați sunt ambalați și pregătiți pentru livrare.

În viitor, Hary Masay și Frank Depotter vor să reducă și mai mult munca manuală și să introducă un aparat optic de sortare și un paletizator automat, dar și să își extindă zona de depozitare.

De la provocări climatice la provocări birocratice

Anul trecut, a fost un an bun, când producția medie obținută a fost de 50 de tone la hectar. Anul acesta, din cauza arșiței, producția a fost mai slabă, de 35 de tone la hectar. „Irigații avem, dar arșița a fost mult prea mare pentru cultura de cartof căreia îi place răcoarea. Anual testăm soiuri care să se preteze, să reziste, să facem un mix între gust culinar – până la urmă asta și livrăm – și rezistența la arșiță”, spune Hary Masay.

Pe lângă provocările din punct de vedere climatic, antreprenorii români din domeniul agriculturii se confruntă și cu problemele legislative. „Noi vrem să rezolvăm problema arșiței prin irigații pe o suprafață cât mai mare, doar că ne lovim de problemele legislative și de instituțiile publice prin care trebuie să trecem pentru a ne putea crea un sistem de irigații mai mare. Pentru sistemul de irigații pe care îl avem acum, care nu este foarte mare, am avut nevoie de aproximativ doi ani să putem ajunge la autorizare. Ceea ce e o muncă infernală și costuri”, spune Hary Masay.

Frank Depotter, care a început în 1993 să practice agricultura în Belgia, poate face o comparație: „În Belgia e puțin mai ușor, e mult mai deschis sistemul pentru antreprenori. Dacă ai pus o întrebare, ai un răspuns”, subliniază el.

Planurile sale de viitor includ creșterea producției de cartofi prin investiții în irigații, extinderea sistemului de depozitare, eficientizarea ambalării și a livrării. Totodată își dorește ca producția să se extindă și la alte alte culturi de legume – ferma are deja cereri de ceapă, țelină, morcovi, rădăcinoase.

Când România devine o opțiune bună

În ciuda tuturor dificultăților, agricultura este profesia care îl face fericit pe Frank Depotter. „Mi-ați făcut o poză pe câmp. Nu a fost nevoie să îmi spuneți să zâmbesc, când sunt acolo zâmbesc oricum”, spune el. Un alt moment în care se simte bine este acela în care vede că oamenii îi cumpără produsele. 

„Când am venit acum din Belgia, primul lucru pe care l-am făcut a fost să opresc la un Lidl, lângă aeroport, să văd produsul nostru”, zâmbeste el. Partenerul lui de afaceri îl aprobă. „Am satisfacția zilnică, atunci când merg în Lidl și mă uit la oameni care iau cartofii produși de noi, în fața mea, și îi duc la casa de marcat. De acolo îmi vine bucuria. Eu primesc feedback din piață, ne cunoaște multă lume și îmi spune că a fost ok sau nu cartoful pe care l-au cumpărat. Atunci ai o satisfacție, deja ai creat un brand”, spune Hary Masay.

Odinioară visul lui era să meargă în Canada. Este întrebat dacă lucrează azi în România așa cum și-ar fi dorit să o facă acolo. „Eu cred că mai bine. Am ajuns acolo unde mi-am dorit când eram adolescent”, mărturisește fermierul. Născut și crescut în Măureni, trăiește și astăzi aici împreună cu soția și fetița lui. Tot în Măureni stă și Frank, care face naveta între România și țara lui de origine: două săptămâni aici, două săptămâni acolo. Fiica lui lucrează în Belgia, la o fabrică de procesare a cartofilor pai, în timp ce băiatul și-a văzut viitorul în România, la firma tatălui său. „Face și el naveta aici. Aici e ceva care merge, ferma e mare, în plină expansiune. Când e pe câmp e foarte bucuros”, spune Frank Depotter.

De la Măureni, la ferma de la Peciu Nou sunt 60 de kilometri pe care cei doi îi străbat în fiecare zi de lucru. Birourile de la etaj au ferestrele înspre intrarea în fermă și în zona de sortare și ambalare. De ce? „Pentru a fi „prezenți”. Și când sunt în birou, pot să știu ce se întâmplă în jur”, spune Hary. „Să cultivi și să ambalezi cartofi nu merge de la distanță”, punctează Frank.  

Acest articol este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult