Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Un incident a perturbat duminică finalul piesei „Hedda Gabler", la Teatrul Național București (TNB). Actorul Marius Manole a criticat pe un ton vehement o persoană din sală al cărei telefon a sunat îndelung în timpul reprezentației. Episodul a fost povestit pe Facebook de antreprenorul Dragoș Stanca, care a arătat că actorul a calificat gestul imprudentului spectator drept un exemplu de nesimțire.
„Nu se poate să fii de o nesimțire încât să lași un minut telefonul să sune. Nu suntem animale, suntem oameni! L-ați uitat, ok, înțeleg, dar stingeți-l! Lăsați un minut să sune telefonul?! Că de-aia avem țara pe care o avem, de-aia suntem necivilizați și de-aia trăim cum trăim - din cauza noastră, nu din cauza politicienilor neapărat, că suntem nesimțiți”, a spus actorul vizibil iritat.
Prezent în sala de spectacol, Dragoș Stanca a observat că telefonul - un model vechi, după felul în care suna - provenea din geanta unei persoane vârstnice, care părea foarte încurcată că nu putea să-l găsească și să-l oprească. Antreprenorul a presupus că telefonul suna atât de rar, încât posesoarea aproape că uitase de existența lui. El a subliniat importanța înțelegerii și a toleranței între oameni, adăugând că poate ar fi mai bine să pornim de la premisa de bună-credință în relațiile cu semenii noștri.
„Ei, dacă așa e, o fi nesimțirea care caracterizează cam tot poporul - așa cum a concluzionat, cu aplomb, actorul - sau e doar un accident nedorit de nimeni și mai ales de persoana cu pricina și atât?
Nu e oare și lipsa de înțelegere și nevoia de toleranță și pornirea de la premisa de bună-credință în relațiile dintre noi o problemă reală - precum sunt, fără comentarii, o presupusă nesimțire tip telefon activ la teatru sau un presupus rasism la un concert?
Nu știu (mă cam repet, că e important).
Dar mă întreb și vă întreb.
După cum bine zice Lex Fridman în debutul episodului său recent de podcast cu Kevin Spacey: cum ar fi să nu mai reducem instant pe oricine la cea mai proastă versiune a lui/ei (despre care aflăm public) și să ne acordăm mai mult premisa că suntem, poate, și bine intenționați?
Chiar atât de lipsiți de greșeală, păcat și vină suntem cu toții încât ne-am câștigat aroganța de a-i putea condamna și "înfiera" ferm pe toți ceilalți, instant?
Sau poate e ok să dăm verdicte ferme și să ajungem la concluzii nu pe sărite, ci după ce ne dăm răgazul cuvenit pentru reflecție și analiză (ideal, pe bază de date și fapte clare)?
Cum ar fi să pornim de la premisa de bună, nu de rea credință în relațiile dintre noi? Eu cred că n-ar fi rău, ci chiar mult mai bine.
Generalizarea e mama ignoranței. Iar ignoranța devenită standard colectiv chiar și în bule de oameni educați (teatre, concerte cu muzici fine) - n-are cum să ducă la nimic bun”, încheie Dragoș Stanca.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asta înseamnă că îl închizi și atât.
Fără vizualizări de mesaje, insta, tiktok, samd - ca sa orbești alte persoane cu lumina ecranului, persoane care doresc sa vizioneze liniștite și să intre în atmosfera spectacolului, filmului, muzicii.
În situația în care ai o urgență, fie nu te prezinți la spectacol, fie ieși din sală discret și iti rezolvi problemele.
Chiar daca nu ne-au educat altii - din varii motive, este in puterea noastră să citim, să preluăm ce este bun din comportamentul altora și să ne autoeducăm.
Poate daca nu am mai fi excesiv de toleranți in anumite cazuri, am reuși să avem o societate mai bună.
Ce am pățit acum 3 ani la o piesa de teatru? Am fost obosita de la lucru și am pus alarma să mă trezească să mă duc la piesa. Totul a fost ok, dar în loc să opresc alarma cred că i- dat ceva snooze. Chiar nu înțeleg cum, dar în timpul piesei a sunat alarma. Prima oara nu am realizat că e de la mine, apoi am căutat în geantă disperata sa o opresc. Da, m-am simțit prost și de atunci închid telefonul cu totul, Nu îl pun doar pe silent si fara net.
Concluzia mea este că toleranța lipsește cu desăvârșire. Probabil și Manole fiind deranjat la fiecare piesa de sunet de telefon, a răbufnit și s-a răzbunat pe o babuta. Uneori lucrurile sunt foarte nedrepte și cei care nu sunt nesimțiți de felul lor chiar suferă. Probabil și doamna se simte și acum prost
Nu contest a are dreptate Manole, dar uneori sunt răi și intoleranți.
Despre ce vorbim?
Asta înseamnă arta să îți pui propria amprenta pe ceva. Sa spui că nu ai dreptul sa modifici Caragiale e de-a dreptul ridicol in acest context.
Hmm, nu. Premisa era bună dacă telefonul suna o singură dată, dar nu, a sunat minute-n șir deci premisa de la care pornim e nesimțire crasă.
"Chiar atât de lipsiți de greșeală, păcat și vină suntem cu toții" - Situația e cam așa: cei mai mulți dintre noi suntem aproape fără de păcat, dar sunt cam 10% care sunt super-mega-plini de astfel de păcate mici și moderate, 10% care trăiesc trântind uși, dând peste lume pe stradă, băgându-se în față la coadă, scuipând, ascultând muzică tare la telefon în metrou, etc. Și noi nu le zicem nimic, nu le facem nimic, astfel încât de fapt ei trăiesc foarte, foarte fericiți în timp ce ne fac nouă viața un chin.
Ar trebui ca noi, ăștia normali, să-i tragem de urechi pe ăia 10%, ceea ce nu prea facem, noi băgăm citate de-astea biblice.
"Cel înțelept cedează".
Dar până când, băi nene? M-am săturat, eu vreau ca ăla înțelept să nu mai cedeze ci să-i ardă una dobitocului, să-i zboare dinții din gură. Ai trântit ușă, pac, una peste dinți.
Atunci să vezi ce ar fi fost la gura nervosului Manole... îl lovea icteru'...
"Chiar atât de lipsiți de greșeală, păcat și vină suntem cu toții încât ne-am câștigat aroganța de a-i putea condamna și "înfiera" ferm pe toți ceilalți, instant?"
Ei bine, asa gandesc cei mai multi dintre cei ce voteaza primarul care a si furat dar a si facut. Imi pare rau dar paralelistica asta nu are treaba cu realitatea. Nu, nu conteaza daca si eu mai gresesc! normal ca am gresit cu totii, uneori mai grav. Gresala se plateste si de aici trebuie sa plecam. Daca nu am gandi asa, probabil ar trebui sa ii aducem aminte judecatorului atunci cand ajungem in fata lui, ca si el a gresit....
Acum, lăsând gluma la o parte, dacă în locul lui Manole era un actor empatic, poate ar fi venit cu o replică plină de spirit, care să destindă atmosfera și să scoată persoana respectivă din impas. Dar na, n-a fost cazul...