Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Incident la TNB: Actorul Marius Manole a răbufnit, după ce un telefon a întrerupt spectacolul: „Lăsați un minut să sune telefonul?! Că de-aia avem țara pe care o avem, de-aia suntem necivilizați, din cauza noastră, nu din cauza politicienilor neapărat, că suntem nesimțiți”

Marius Manole - Inquam Photos / Octav Ganea

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Un incident a perturbat duminică finalul piesei „Hedda Gabler", la Teatrul Național București (TNB). Actorul Marius Manole a criticat pe un ton vehement o persoană din sală al cărei telefon a sunat îndelung în timpul reprezentației. Episodul a fost povestit pe Facebook de antreprenorul Dragoș Stanca, care a arătat că actorul a calificat gestul imprudentului spectator drept un exemplu de nesimțire.

„Nu se poate să fii de o nesimțire încât să lași un minut telefonul să sune. Nu suntem animale, suntem oameni! L-ați uitat, ok, înțeleg, dar stingeți-l! Lăsați un minut să sune telefonul?! Că de-aia avem țara pe care o avem, de-aia suntem necivilizați și de-aia trăim cum trăim - din cauza noastră, nu din cauza politicienilor neapărat, că suntem nesimțiți”, a spus actorul vizibil iritat.

Prezent în sala de spectacol, Dragoș Stanca a observat că telefonul - un model vechi, după felul în care suna - provenea din geanta unei persoane vârstnice, care părea foarte încurcată că nu putea să-l găsească și să-l oprească. Antreprenorul a presupus că telefonul suna atât de rar, încât posesoarea aproape că uitase de existența lui. El a subliniat importanța înțelegerii și a toleranței între oameni, adăugând că poate ar fi mai bine să pornim de la premisa de bună-credință în relațiile cu semenii noștri.

„Ei, dacă așa e, o fi nesimțirea care caracterizează cam tot poporul - așa cum a concluzionat, cu aplomb, actorul - sau e doar un accident nedorit de nimeni și mai ales de persoana cu pricina și atât?

Nu e oare și lipsa de înțelegere și nevoia de toleranță și pornirea de la premisa de bună-credință în relațiile dintre noi o problemă reală - precum sunt, fără comentarii, o presupusă nesimțire tip telefon activ la teatru sau un presupus rasism la un concert?

Nu știu (mă cam repet, că e important).

Dar mă întreb și vă întreb.

După cum bine zice Lex Fridman în debutul episodului său recent de podcast cu Kevin Spacey: cum ar fi să nu mai reducem instant pe oricine la cea mai proastă versiune a lui/ei (despre care aflăm public) și să ne acordăm mai mult premisa că suntem, poate, și bine intenționați?

Chiar atât de lipsiți de greșeală, păcat și vină suntem cu toții încât ne-am câștigat aroganța de a-i putea condamna și "înfiera" ferm pe toți ceilalți, instant?

Sau poate e ok să dăm verdicte ferme și să ajungem la concluzii nu pe sărite, ci după ce ne dăm răgazul cuvenit pentru reflecție și analiză (ideal, pe bază de date și fapte clare)?

Cum ar fi să pornim de la premisa de bună, nu de rea credință în relațiile dintre noi? Eu cred că n-ar fi rău, ci chiar mult mai bine.

Generalizarea e mama ignoranței. Iar ignoranța devenită standard colectiv chiar și în bule de oameni educați (teatre, concerte cu muzici fine) - n-are cum să ducă la nimic bun”, încheie Dragoș Stanca. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cand te duci la un spectacol, fie ca esti tanar, fie ca esti varstnic, fie ca ai telefon smart sau un telefon vechiu, il inchizi sau cel putin il dai pe silentios. Este regula clara, de bun simt, daca nu o respecti nu ai bun simt, indiferent de cine esti. Nici ceilalti spectatori, nici actorii nu sunt acolo ca sa asculte telefonul tau sunand, Iar la teatru te duci sa asculti cu atentie piesa care se joaca, nu sa mai arunci din cand in cand un ochi la ecranul telefonului sau sa mai citesti / scrii / trimiti un mesaj. Chiar nu se mai poate fara rahaturile astea de telefoane mobile, o sa ajungem dependenti de ecranele alea ca drogatii.
    • Like 0
  • Vă spun eu ce înseamnă o nesimțire crasă. Am văzut la Teatrul de Comedie piesa lui Caragiale, O noapte furtunoasă. am văzut piesa in regia unor mari regizori. Nimeni nu a îndrăznit - cum este obligatoriu- să intervii în textul unui autor - mai ales a unui autor de nivelul lui Caragiale. Nu vorbesc de regie, nici de unele scene triviale unde se mima sexul, nici de muzica cu accente de mahala ordinare, vorbesc de adăugare unor replici și mai ales de falsificarea finalului. Aceasta este după părerea mea o mare, mare nesimțire. Și din păcate nu este un exemplu singular. Adaptări? după Shakespeare - in regia lui Șerban un lat exemplu. Dar și exigența publicului a scăzut destul de mult. Indiferent de realizarea spectacolului publicul se ridică în picioare și aplaudă frenetic. Inclusiv la spectacolul cu Caragiale. Plus râsetele prostești la aceste intervenții penibile.
    • Like 4
  • Moise check icon
    "Cum ar fi să pornim de la premisa de bună, nu de [...]"
    Hmm, nu. Premisa era bună dacă telefonul suna o singură dată, dar nu, a sunat minute-n șir deci premisa de la care pornim e nesimțire crasă.

    "Chiar atât de lipsiți de greșeală, păcat și vină suntem cu toții" - Situația e cam așa: cei mai mulți dintre noi suntem aproape fără de păcat, dar sunt cam 10% care sunt super-mega-plini de astfel de păcate mici și moderate, 10% care trăiesc trântind uși, dând peste lume pe stradă, băgându-se în față la coadă, scuipând, ascultând muzică tare la telefon în metrou, etc. Și noi nu le zicem nimic, nu le facem nimic, astfel încât de fapt ei trăiesc foarte, foarte fericiți în timp ce ne fac nouă viața un chin.
    Ar trebui ca noi, ăștia normali, să-i tragem de urechi pe ăia 10%, ceea ce nu prea facem, noi băgăm citate de-astea biblice.

    "Cel înțelept cedează".
    Dar până când, băi nene? M-am săturat, eu vreau ca ăla înțelept să nu mai cedeze ci să-i ardă una dobitocului, să-i zboare dinții din gură. Ai trântit ușă, pac, una peste dinți.
    • Like 1
    • @ Moise
      Dacă erau 10% nesimțiți, într-o sală de aprox. 2600 de locuri ar fi trebuit să sune nu un telefon ci 260! Încerc să vizualizez :)
      Atunci să vezi ce ar fi fost la gura nervosului Manole... îl lovea icteru'...
      • Like 3
  • Gabriel check icon
    eu am sa plec de la asta:
    "Chiar atât de lipsiți de greșeală, păcat și vină suntem cu toții încât ne-am câștigat aroganța de a-i putea condamna și "înfiera" ferm pe toți ceilalți, instant?"
    Ei bine, asa gandesc cei mai multi dintre cei ce voteaza primarul care a si furat dar a si facut. Imi pare rau dar paralelistica asta nu are treaba cu realitatea. Nu, nu conteaza daca si eu mai gresesc! normal ca am gresit cu totii, uneori mai grav. Gresala se plateste si de aici trebuie sa plecam. Daca nu am gandi asa, probabil ar trebui sa ii aducem aminte judecatorului atunci cand ajungem in fata lui, ca si el a gresit....
    • Like 3
  • Rucs Rucs check icon
    Pe rețelele de socializare am văzut informația ca era o alarma de telefon (deci nu apel) pentru a se lua medicamente.
    • Like 3
    • @ Rucs
      Manole trebuia să-i aducă un pahar de apă!
      Acum, lăsând gluma la o parte, dacă în locul lui Manole era un actor empatic, poate ar fi venit cu o replică plină de spirit, care să destindă atmosfera și să scoată persoana respectivă din impas. Dar na, n-a fost cazul...
      • Like 3
  • Intratul ]n sala de spectacol cu telefonul pornit este o caracteristică a individului dezorientat, singur, nesigur pe motivul faptului că respiră! De multe ori, vezi lumina ecranelor de telefon străfulgerând replici celebre sau prestații actoricești încărcate de muncă, efort și de multe ori sacrificiu. Cel ce nu-și oprește telefonul la intrarea în sala de spectacol este un nesimțit, indiferent dacă săracul este vârstnic, tânăr, cool sau manelist, indiferent dacă este român, țigan, alb sau negru!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult