Foto - tnb.ro/ Florin Ghioca
Marius Manole s-a accidentat pe scena Teatrului Național din București, în timpul spectacolului „Repetiţie pentru o lume mai bună”, în regia lui Radu Afrim. Fotografia postată de actor de la Spitalul Universitar din București, unde a ajuns după terminarea spectacolului, arată cât de serioasă este rana sa de la picior. Dacă ai fost în sală, îți este greu să reconciliezi cele două realități simultane - cea a suferinței fizice prin care trecea Marius Manole și cea a jocului impecabil pe care l-a continuat vreme de o oră și jumătate de la accident. Ceea ce le-a făcut posibile a fost generozitatea dusă până aproape de sacrificiu prin care actorul a decis să ofere totul publicului său.
Să obții bilete la Spectacolele Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, ca și la alte teatre din București, de altfel, este o misiune pentru cei pasionați, perseverenți și norocoși. Ultima rundă de bilete s-a epuizat, la majoritatea spectacolelor, în două ore. Biletele la reprezentația „Repetiţie pentru o lume mai bună” de pe 3 februarie, unde am fost împreună cu trei prietene, au fost cumpărate cu o lună în urmă. Și chiar și atunci am mai prins doar patru locuri răzlețite prin sală. „Chiar, are cineva o explicatie logica la toata povestea asta?”, scria în urmă cu două zile Marius Manole pe Facebook, uimit de viteza cu care s-au epuizat biletele și mărturisind că nu credea că va trăi astfel de momente.
Eu nu am o explicație mai bună decât spiritul pe care l-am văzut în momentele critice de sâmbătă seară, când am asistat la o lecție de profesionalism, dăruire și camaraderie dată de actorii români.
Ce înseamnă pauză tehnică la teatru
În timpul spectacolului, actorul Emilian Oprea, care îl interpretează pe Slavic și asupra căruia erau ațintite la acel moment toate privirile, a anunțat că iese din rol și că echipa trebuie să ia o pauză tehnică. Până atunci, publicul fusese complet imersat în poveste, chiar dacă desfășurarea evenimentelor de pe scenă începea să se abată de la curs. Cred că destul de puțini au prins momentul în care actorul s-a lovit, eu, de undeva de pe antepenultimul loc al penultimului rând, cu siguranță nu.
L-am văzut pe Marius Manole, care joacă rolul lui Paul Negrescu, așezându-se pe un fotoliu și spunând că e serios. Am văzut-o pe Raluca Aprodu, cea care joacă rolul asistentei care îl îngrijește pe tatăl muribund al lui Paul Negrescu, încercând să acorde primul ajutor în viața reală. „O rezolvăm aici”, a spus Marius Manole, care a transmis publicului să nu plece, pentru că spectacolul se va relua în câteva minute. Unii nu au înțeles nici până la capăt ce s-a întâmplat, cei mai mulți nu au avut idee cât de gravă era accidentarea.
Asta pentru că Marius Manole s-a întors, aproape ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat și ne-a trecut prin întreaga gamă de emoții a textului lui Mihai Radu. Nu s-a menajat niciun moment, ba a inserat chiar și o glumă cu privire la accident. Într-o scenă în care Paul Negrescu își amintește cum l-a rănit la ochi fosta sa soție, Mădălina, interpretată de Mirela Oprișor, Marius Manole se uită în oglindă și spune plin de umor: Și rănit la ochi, și fără un picior - citarea e aproximativă.
Radu Afrim: „Dacă-l iubiți pe Marius Manole, convingeți-l să stea la pat măcar trei săptămâni”
În ciuda accidentării grave, Marius Manole a anunțat că va continua să joace. „Dacă-l iubiți pe Marius Manole, convingeți-l să stea la pat măcar 3 săptămâni”, a scris pe Facebook regizorul Radu Afrim. Oana Pellea l-a rugat pe actor să se odihnească și l-a avertizat că „genul ăsta de exces se întoarce 100 la sută împotriva ta”. Numeroși iubitori de teatru s-au declarat gata să renunțe la biletele de la spectacolele viitoare pentru ca Marius Manole să se poată recupera.
Mă gândesc acum la celebra expresia „The show must go on” și ce îmi vine prima dată în minte este: Oare?
Unul din lucrurile impresionante la piesa „Repetiţie pentru o lume mai bună” este raportarea ei la corporalitate. Toate șocurile vieții, traumele, angoasele, neîmplinirile sunt reprezentate cu mare forță la nivel corporal. În piesa lui Afrim până și cei dispăruți capătă prezență fizică, iar lucrurile care pun presiune pe ființa umană sunt redate la nivel palpabil. Spectacolul oferă scene memorabile din acest punct de vedere, chiar de la început. De la omul apăsat de umbre, la femeia care trage la propriu casa după ea. Clădirea care stă să strivească copilul devenit adult. Ultima clipă de viață a mamei - Natalia Călin, care moare în urma unui atac de cord, într-o zi toridă, în care soțul, epigramistul interpretat de Marius Bodochi, o trimisese să-i expedieze prin poștă ultimele creații.
Piesa intră astfel în rezonanță cu o întrebare prezentă din ce în ce mai mult în conștiința noastră de astăzi. Oare cui să acordăm întâietate, umanității noastre din carne și sânge sau plăsmuirilor minții, indiferent cât de angoasante sau valoroase? Și că tot vorbim, ce trebuie să meargă mai departe: spectacolul sau viața?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
da, cei mai multi considera un astfel de comportament ca fiind exceptional pentru ca este exceptional si definitia pentru asa ceva se cheama daruire indiferent cat de mult o bagatelizezi sau incerci sa o aplatizezi din motive doar de tine intelese.
cat despre ceea ce consideri cu restul actorilor, da, poate ai dreptate dar e doar o presupunere. intr-o situatie similara de accidentare, cel mai probabil nimeni nu ar fi continuat. pana acum, pentru ca gestul omului poate fi molipsitor, poate fi un super exemplu.
intradevar, ei pot sa dovedeasca dauire, dar vor face asta nu prin urcarea zi de zi pe scena, ca pentru asta sunt platiti. daruirea o vom aprecia la ei cand vor fi facut lucruri iesite din comun pentru prestatia lor. nu inseamna ca nu fac si nu inseamna ca atunci cand fac si presa scrie despre ei este anormal sa apara cate unul care sa bagatelizeze, asa cum faceti dvs.
numai bine!